PSALMUL 142
Al lui David.
1. Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru
credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta.
2. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei
vii nu-i drept înaintea Ta.
3. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o
calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca
morţii cei din veacuri.
4. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul
meu.
5. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile
Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit.
6. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ
însetoşat.
7. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi
întoarce fala Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se
coboară în mormânt.
8. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este
nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am
ridicat sufletul meu.
9. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg,
Doamne.
10. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti
Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă
povăţuiască la pământul dreptăţii.
11. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă.
Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu.
12. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi
pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul
Tău.
| 
