PSALMUL 139
Al lui David.
1. Scoate-mă, Doamne, de la omul viclean şi de omul nedrept
mă izbăveşte,
2. Care gândeau nedreptate în inimă, toată ziua îmi duceau
război.
3. Ascuţit-au limba lor ca a şarpelui; venin de aspidă sub
buzele lor.
4. Păzeşte-mă, Doamne, de mâna păcătosului;
scoate-mă de la oamenii nedrepţi, care au gândit să împiedice
paşii mei.
5. Pusu-mi-au cei mândri cursă mie şi funii; curse au întins
picioarelor mele; pe cărare mi-au pus pietre de poticneală.
6. Zis-am Domnului: "Dumnezeul meu eşti Tu, ascultă, Doamne,
glasul rugăciunii mele".
7. Doamne, Doamne, puterea mântuirii mele, umbrit-ai capul meu în zi de
război.
8. Să nu mă dai pe mine, Doamne, din pricina poftei mele, pe mina
păcătosului; viclenit-au împotriva mea; să nu mă
părăseşti, ca să nu se trufească.
9. Vârful laţului lor, osteneala buzelor lor să-i acopere pe
ei!
10. Să cadă peste ei cărbuni aprinşi; în foc aruncă-i
pe ei, în necazuri, pe care să nu le poată răbda.
11. Bărbatul limbut nu se va îndrepta pe pământ; pe omul nedrept
răutatea îl va duce la pieire.
12. Ştiu că Domnul va face judecată celui sărac şi
dreptate celor sărmani;
13. Iar drepţii vor lăuda numele Tău şi vor locui cei
drepţi în faţa Ta.
| 
