1. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu,
măritu-Te-ai foarte.
2. Întru strălucire şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat; Cel
ce Te îmbraci cu lumina ca ş i cu o haină;
3. Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra
ale lui;
4. Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile vânturilor;
5. Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de
foc;
6. Cel ce ai întemeiat pământul pe întărirea lui şi nu se va
clătina în veacul veacului.
7. Adâncul ca o haină este îmbrăcămintea lui; peste munţi
vor sta ape.
8. De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor
înfricoşa.
9. Se suie munţi şi se coboară văi, în locul în care le-ai
întemeiat pe ele.
10. Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece şi nici nu se vor întoarce
să acopere pământul.
11. Cel ce trimiţi izvoare în văi, prin mijlocul munţilor vor
trece ape;
12. Adăpa-se-vor toate fiarele câmpului, asinii sălbatici setea
îşi vor potoli.
13. Peste acelea păsările cerului vor locui; din mijlocul stâncilor
vor da glas.
14. Cel ce adăpi munţii din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul
lucrurilor Tale se va sătura pământul.
15. Cel ce răsari iarbă dobitoacelor şi verdeaţă spre
slujba oamenilor;
16. Ca să scoată pâine din pământ şi vinul veseleşte
inima omului;
17. Ca să veselească faţa cu untdelemn şi pâinea inima
omului o întăreşte.
18. Sătura-se-vor copacii câmpului, cedrii Libanului pe care i-ai
sădit; acolo păsările îşi vor face cuib.
19. Locaşul cocostârcului în chiparoşi. Munţii cei înalţi
adăpost cerbilor stâncile scăpare iepurilor.
20. Făcut-ai luna spre vremi, soarele şi-a cunoscut apusul
său.
21. Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte, când vor ieşi toate
fiarele pădurii;
22. Puii leilor mugesc ca să apuce şi să ceară de la
Dumnezeu mâncarea lor.
23. Răsărit-a soarele şi s-au adunat şi în culcuşurile
lor se vor culca.
24. Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până
seara.
25. Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai
făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta.
26. Marea aceasta este mare şi largă; acolo se găsesc târâtoare,
cărora nu este număr, vietăţi mici şi mari.
27. Acolo corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca
să se joace în ea.
28. Toate către Tine aşteaptă ca să le dai lor hrană
la bună vreme.
29. Dându-le Tu lor, vor aduna, deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de
bunătăţi;
30. Dar întorcându-ţi Tu faţa Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor
şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce.
31. Trimite-vei duhul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa
pământului.
32. Fie slava Domnului în veac! Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale.
33. Cel ce caută spre pământ şi-l face pe el de se
cutremură; Cel ce se atinge de munţi şi fumegă.
34. Cânta-voi Domnului în viaţa mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi
fi.
35. Plăcute să-I fie Lui cuvintele mele, iar eu mă voi veseli de
Domnul.
36. Piară păcătoşii de pe pământ şi cei
fără de lege, ca să nu mai fie. Binecuvintează, suflete al
meu, pe Domnul.
