1. Doamne, auzi rugăciunea mea, şi strigarea mea la Tine să
ajungă!
2. Să nu întorci faţa Ta de la mine; în orice zi mă
necăjesc, pleacă spre mine urechea Ta!
3. în orice zi Te voi chema, degrabă auzi-mă!
4. Că s-au stins ca fumul zilele mele şi oasele mele ca
uscăciunea s-au făcut.
5. Rănită este inima mea şi s-a uscat ca iarba; că am uitat
să-mi mănânc pâinea mea.
6. De glasul suspinului meu, osul meu s-a lipit de carnea mea.
7. Asemănatu-m-am cu pelicanul din pustiu; ajuns-am ca bufniţa din
dărâmături.
8. Privegheat-am şi am ajuns ca o pasăre singuratică pe acoperiş.
9. Toată ziua m-au ocărât vrăjmaşii mei şi cei ce
mă lăudau, împotriva mea se jurau.
10. Că cenuşă am mâncat, în loc de pâine, şi băutura
mea cu plângere am amestecat-o,
11. Din pricina urgiei Tale şi a mâniei Tale; că ridicându-mă
eu, m-ai surpat.
12. Zilele mele ca umbra s-au plecat şi eu ca iarba m-am uscat.
13. Iar Tu, Doamne, în veac rămâi şi pomenirea Ta din neam în
neam.
14. Sculându-Te, vei milui Sionul, că vremea este să-l miluieşti
pe el, că a venit vremea.
15. Că au iubit robii Tăi pietrele lui şi de ţărâna
lui le va fi milă.
16. şi se vor teme neamurile de numele Domnului şi toţi
împăraţii pământului de slava Ta.
17. Că va zidi Domnul Sionul şi se va arăta întru slava
Sa.
18. Căutat-a spre rugăciunea celor smeriţi şi n-a
dispreţuit cererea lor.
19. Să se scrie acestea pentru neamul ce va să vină şi
poporul ce se zideşte va lăuda pe Domnul;
20. Că a privit din înălţimea cea sfântă a Lui, Domnul din
cer pe pământ a privit,
21. Ca să audă suspinul celor ferecaţi, să dezlege pe fiii
celor omorâţi,
22. Să vestească în Sion numele Domnului şi lauda Lui în
Ierusalim,
23. Când se vor aduna popoarele împreună şi
împărăţiile ca să slujească Domnului.
24. Zis-am către Dumnezeu în calea tăriei Lui: Vesteşte-mi
puţinătatea zilelor mele.
25. Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, că anii Tăi,
Doamne, sunt din neam în neam.
26. Dintru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat şi lucrul
mâinilor Tale, sunt cerurile.
27. Acelea vor pieri, iar Tu vei rămâne şi toţi ca o haină
se vor învechi şi ca un veşmânt îi vei schimba şi se vor
schimba.
28. Dar Tu acelaşi eşti şi anii Tăi nu se vor
împuţina.
29. Fiii robilor Tăi vor locui pământul lor şi seminţia lor
în veac va propăşi.
