Este o mare sarbatoare astazi pentru comunitatea dumneavoastra, pentru mine personal.
Am ales sa slujesc in aceasta duminica, in urma cu doua saptamani, cand am primit o veste foarte buna pentru Episcopia noastra, o veste care venea din partea parintelui Lucian, parohul si duhovnicul dvs., parintele dvs. spiritual. Am aflat ca parintele profesor Lucian a reusit la examenul de doctorat de la Facultatea de Teologie "Patriarhul Iustinian Marina" din Bucuresti. M-am bucurat atunci foarte foarte mult si am sarbatorit in felul in care facem noi oamenii Bisericii lucrul acesta, la Episcopie, la sediul nostru administrativ. Si atunci ma gandeam cum sa cream un moment, sa gasim un prilej sa-l vizitam pe parinte la parohia aceasta, stiind despre activitatea sa didactica pe care o desfasoara in cadrul Seminarului Teologic "Ioan Valahul", stiind despre activitatea frumoasa pastorala pe care o desfasoara aici in satul acesta smerit, Draganescu, unde smerit a ales sa traiasca si Parintele Arsenie Boca. Privind in calendar atunci am vazut ca in Duminica aceasta, a 21-a dupa Rusalii, in data de 15 ale lunii octombrie pica si praznuirea Sfantului Sfintitului Mucenic Lucian, cel care a patimit pentru Hristos moarte martirica la anul 312 in Siria, in Samosanta, fiind hirotonit, fiind dascal al dreptei credinte, fiind si invatator, asa cum spunea Sfantul Vasile cel Mare, atat al dreptei credinte cat si al stiintelor din afara Bisericii, un adevarat carturar care a si intemeiat o scoala unde pe tinerii novici, pe tinerii invatatori ii forma in dreapta credinta dar si in stiintele laice. A murit in temnita, a patimit in vremea prigonitorului imparat Maximian Galeriu iar la anul 312 si-a dat viata in temnita, marturisind intreit:"Sunt crestin. Sunt crestin. Sunt crestin." Dupa ce a primit moartea a fost aruncat in mare si un delfin a scos la suprafata trupul Sfantului Sfintitului Mucenic Lucian, trup pe care binecredincioasa imparateasa Elena, mai tarziu, avea sa-l puna intr-o biserica si sa ridice o adevarata bazilica in cinstea acestui mare sfant.
Asa s-a randuit si asa am randuit noi gandind atunci. Dar iata ca Dumnezeu le lucreaza tuturor celor ce cred , tuturor celor ce cred cu inima curata. Si cu sinceritate toate le lucreaza spre mantuire. N-am stiut ca ziua de praznuire a Sfantului Mucenic Lucian coincide si cu data primirii darului arhieriei, a hirotoniei noastre in treapta de arhiereu in urma cu sase ani de zile, in Biserica Sfantului Spiridon din Bucuresti. De aceea am ales astazi sa venim in aceasta biserica frumoasa unde Parintele Arsenie, marele duhovnic, marele stalp al ortodoxiei, intre anii '70 si respectiv '80, a trait aici fiind izolat de catre autoritatile din vremea aceea, autoritatile comuniste care se temeau de marea personalitate a Parintelui Arsenie, se temeau de duhovnicul extraordinar care incuraja oamenii in vremea aceea. Parintele care prin anii '40 se afla la Sibiu, la Institutul de grad universitar de atunci, intalnindu-se cu multi tineri, cu multi teologi ( printre care unul este astazi inalt ierarh in Biserica noastra, Mitropolitul Nicolae al Banatului) avea sa le influenteze, asa cum el insusi marturiseste, Parintele Mitropolit Nicolae, destinul si alegerea ulterioara. Foarte multi, cunoscandu-l pe stalpul acesta de foc, pe duhovnicul acesta extraordinar din Fagaras, de la Sambata de Sus, aveau sa aleaga calea monahismului. Mitropolitul Nicolae Balan, intr-o prefata la cartea Parintelui Arsenie, la a 4-a sau la a 5-a editie, imi amintesc ca marturisea acest lucru. Mitropolitul Ardealului pe-atunci Nicolae Balan l-a desemnat sa mearga in Tara Hategului, la Prislop, si sa picteze biserica de-acolo care tinea de Episcopia Aradului. De-acolo autoritatile amintite l-au prigonit, Parintele, in cele din urma, venind aici in satul acesta, in Draganescu, pictand aceasta minunata biserica si cu spiritul sau de vizionar a surprins in aceste scene, in aceste icoane lucruri care aveau sa se intample. Parintele avea o faima extraordinara inca din anii '40, de la manastirea de la poalele Fagarasului, de la Sambata de Sus, manastirea de astazi unde traieste marele duhovnic Teofil, si lucrul acesta i-a atras respectul, admiratia si chiar veneratia din partea multor credinciosi. Asa se face ca, dupa anii '48, cand autoritatile comuniste, sub influenta celor de la Moscova unde se luau hotarari si pentru tara aceasta mica, Romania, au hotarat desfiintarea Bisericii Greco-Catolice si multi ierarhi greco-catolici ca si ierarhi ortodocsi de altfel, calugari si calugarite, au fost indepartati din manastirile lor, din resedintele lor, mergand la manastire sau, altii, luand calea lunga si drumul greu si plin de amar al pribegiei. Patriarhul de-atunci care este pictat in aceasta sfanta biserica, Iustinian Marina, a randuit ca acest mare duhovnic sa mearga in eparhia Clujului, in eparhia Gherlei si sa stea de vorba cu calugaritele greco-catolice, sa le convinga sa se reintegreze in manastirile ortodoxe de-acuma, pentru ca Biserica lor, spuneam, a fost desfiintata.
Si ce credeti ca a facut Parintele Arsenie Boca? In urma cu cativa ani de zile am gasit un document la Patriarhie, un document care pana nu demult nu a fost dat publicarii, n-a fost dat la iveala, un referat al Parintelui Arsenie Boca, semnat de Sfintia sa, scris cu acea caligrafie extraordinara pe care multi dintre dumneavoastra ati avut ocazia s-o vedeti, poate, cu acea mana a artistului dar mai ales cu gandirea si cu simtirea duhovnicului. In acel referat pe care l-a prezentat Sfantului Sinod, el fiind trimis sa converteasca, sa spunem asa, sa aduca la credinta ortodoxa pe calugaritele greco-catolice, spunea un lucru extraordinar si anume faptul acesti oameni nevinovati, acesti calugari si aceste calugarite sufera cumplit pentru faptul de a li se fi desfiintat Biserica si nu trebuie sa le aduca Biserica Ortodoxa o suferinta mai mare decat aceasta prilejuita de desfiintarea propriilor manastiri. Si spunea el in continuare ca ar trebui... ca poporul n-a suferit deloc pentru ca poporul nu cunostea legatura sau mai bine-zis invatatura greco-catolica care ii deosebea de invatatura ortodoxa. Si spunea Parintele Arsenie ca invataturile sunt mai mult decat cele patru puncte florentine, invataturi care ne deosebeau, ca greco-catolicii au primit toata invatatura catolica papistasa si ca ei au devenit iezuiti in gandire, ca s-au schimbat cu totul si chiar sunt refractari la hotararile Sinoadelor Ecumenice dar calugaritele, spunea el,in continuare, n-au nici o vina pentru faptul ca au ales sa traiasca asa si dadea sfat membrilor Sfantului Sinod din vremea aceea ca, prin exemplul lor, clerul si credinciosii sa le convinga pe acele persoane sfinte, alese, calugarite greco-catolice, sa opteze la credinta ortodoxa de-acum, nemaiavand Biserica, vazand la viata si la credinta ortodocsilor. Ei bine, este un document care arata si care tradeaza inca o data, daca mai era nevoie, cate ceva despre personalitatea mare a Parintelui Arsenie Boca, despre sufletul extraordinar al Parintelui si despre tactul pastoral pe care-l avea. Cate cunostinte teologice inalte pe care avea sa le arate in dialogul pe care l-a purtat cu acele calugarite! Vadeau acele discutii o teologie foarte inalta a Parintelui, o traire spirituala deosebita si o elocinta cu totul si cu totul aparte. Este laudabil faptul ca s-au tiparit invataturile sale, predicile sale in acea " carare a imparatiei", intitulata mai mult decat semnificativ "Cararea imparatiei", acea carte a Parintelui Arsenie Boca, si prin straduinta Episcopului care i-a fost ucenic, P.S. Parinte Daniil al romanilor din Serbia si de pe valea Timocului. S-au tiparit si acele "Cuvinte vii", acele predici ale Parintelui pe care le-a gasit in manuscris la asezamantul monahal din Sinaia, ctitorit si gandit tot de Parintele Arsenie Boca.
De aceea cred ca sarbatoarea de astazi este, fara indoiala, binecuvantarea Parintelui Arsenie Boca. Multi dintre dvs., cei care sunteti varstnici ati avut binecuvantarea de a-l fi cunoscut cand picta aici pe schele. V-ati bucurat de cuvintele pe care preotul acesta, alesul ostas al lui Hristos, vi le adresa, de cuvintele de imbarbatare. Stand de vorba cu calugari batrani... am avut un duhovnic care si el s-a mutat la cele vesnice, parintele Paulin Lecca, imi vorbea foarte frumos despre Parintele Arsenie Boca. Parintele Arsenie de la Techirghiol iarasi ne vorbeste foarte frumos despre Parintele Arsenie Boca. Pictura aceasta care nu respecta intrutotul canoanele erminiei bizantine are un dar aparte asa cum marturisea teologul Nichifor Crainic, cel care s-a nascut pe aceste meleaguri vlascene, melegurile giurgiuvene, la Bulbucata, intr-o marturie care este prinsa in Sfantul Altar alaturi de fotografia Parintelui Arsenie Boca, acel parinte minunat cu privirea de foc care te schimba indiferent de ce pacate si de ce incercari ai fi trecut in viata ta. Marturisea Nichifor Crainic ca pictura Parintelui Arsenie Boca are darul de a-l apropia pe om de Biserica. Vorbea in acelasi timp si de rigorile picturii bizantine, acea asprime a liniilor, samd, pe care rigori nu le inteleg toti oamenii si indeosebi oamenii simpli, oamenii de rand. Dar iata ca pictura aceasta a Parintelui Arsenie Boca are darul de a ne lumina, de a ne face sa problematizam si sa ne gandim la sensul vietii noastre de crestini. Sfantul Sfintit Mucenic Lucian a marturisit in temnita:"Sunt crestin, crestin, crestin", de trei ori. Iata ca Parintele Arsenie Boca, in ciuda tuturor dificultatilor cu care s-a confruntat, in anii grei de puscarie pe care i-a facut (fiind cautat, urmarit peste tot) a avut premonitiile sale, a avut revelatiile sale si multi dintre credinciosii care l-au cunoscut il considerau un prooroc, un vizionar. Asa se face ca in Sfantul Altar si-a zugravit viata si patimirile sale, tainic, prin pictarea patimirilor Sfantului Stefan cel Nou. Numai Bunul Dumnezeu stie in ce imprejurari a murit si daca a murit de moarte buna sau daca altcineva, evident dintre cei care ii doreau raul si erau stanjeniti de acest stalp al credintei ortodoxe care a fost si ramane, fara indoiala, Parintele Arsenie Boca se temeau si au facut ceea ce au facut cu multi dintre preotii si calugarii nostri otravindu-i si trimitandu-i in temnita.
Sarbatoarea de astazi se vrea intr-un fel un omagiu adus personalitatii si memoriei Parintelui Arsenie Boca, se vrea un gest de respect fata de pastorul dvs., fata de semanatorul de astazi care a vorbit atat de frumos, cuvintele vietii celei vesnice, cuvintele Evangheliei, fata de activitatea frumoasa pe care a avut-o pana acum la Seminarul Teologic, fata de activitatea pastorala pe care a desfasurat-o si o desfasoara in satul acesta mic unde desi pregatirea cucerniciei sale... stiti ca parintele inainte de a fi studiat Teologia a terminat Facultatea de Fizica Atomica la Magurele, deci a avut o altfel de pregatire dar din clipa in care l-a cunoscut pe Parintele Arsenie Boca viata preacucerniciei sale s-a schimbat in sensul optiunii, alegerii studierii teologiei, stiintei despre Dumnezeu. A avut si sansa si marea binecuvantare sa ia o preoteasa din Fagaras care ii este stalp si reazem in activitatea frumoasa pe care o face parintele aici iar noi cei de astazi care suntem prezenti in sfanta biserica si cei mici indeosebi, cei mici care ne-au intampinat imbracati in costume traditionale si au primit si Sfanta si Dumnezeiasca Impartasanie, de la dvs. cei varstnici care ati avut sansa de a-l fi cunoscut pe Parintele Arsenie Boca sa duceti mai departe cuvintele vietii celei vesnice, ale acestui Parinte luminat de Dumnezeu, cuvinte care sunt prinse in cartile pe care le-am vazut acolo in tinda bisericii. Parintele a vorbit si a scris asemenea marilor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe: Sfantul Ioan Gura de Aur, Sfantul Grigorie de Nazianz, supranumit "vazatorul de Dumnezeu" si Sfantul Vasile cel Mare. A avut o viata de sfintenie si lucrul acesta il arata si minunile care se petrec la mormantul Parintelui de la manastirea unde a vrut sa picteze si a ales sa traiasca, la manastirea de la Prislop, de unde a fost indepartat. Si ierarhul pe care-l aminteam isi face chiar "mea culpa" intr-una din prefetele cartilor Parintelui Arsenie spunand ca ar fi putut, poate, sa faca mai mult fiind Episcop al Aradului pe vremea aceea, Mitropolitul Nicolae Corneanu, al Banatului astazi, dar n-a intervenit. Multi ne facem vinovati prin ceea ce facem, prin micile noastre lepadari zilnice.
La duminica de astazi sa ne gandim mai mult la sensul nostru de crestini, asa cum incepe Parintele cuvantarile, predicile sale, spunand ca omul tine deopotriva de pamant si cer. Prima predica a Parintelui asa incepe:"Omul tine deopotriva de pamant si cer". Sa aspiram catre cele ceresti, sa nu ne lepadam de credinta noastra, sa marturisim ca si Sfantul Sfintitul Mucenic Lucian ca suntem crestini si sa aratam lucrul acesta prin viata si prin credinta noastra. Avand acest patrimoniu, avand acest tezaur, avand aceste marturii vii care vorbesc si astazi dupa aproape 17 ani de la trecerea Parintelui la cele vesnice, sa ne gandim la ceea ce Parintele invata, la ceea ce ne-a lasat scris, sa cautam sa pastram aceasta pictura care este o marturie a credintei si mai ales a experientelor spirituale, a experientelor ascetice, a experientelor mistice pe care Parintele Arsenie Boca le-a avut.
Sunt foarte emotionat, ma bucur din toata inima ca am venit in biserica ctitorita de un monah pentru ca Parintele Arsenie Boca a fost inainte de toate un monah si Episcopul chiar daca il vedeti in aceste vesminte stralucitoare purtand mitra pe crestetul sau este tot un monah (Sfantul Vasile cel Mare spunea ca vesmintele stralucitoare pe care le purtam noi preotii nu exprima altceva decat slava Sfintei noastre Biserici, slava sau energiile necreate). Si icoanele Parintelui Arsenie care au, ati vazut, pe vesminte blicurile, au foarte foarte mult aur, arata si ele despre slava, despre energiile necreate prin care Dumnezeu tine lumea, harul dumnezeiesc, cu alte cuvinte, ca sa fie pe intelesul tuturor.
Ziua de astazi, cu bucurie, cu multa sanatate sa va fie, sa ne intalnim si altadata la parohia dvs., sa ramaneti alaturi de preotul acesta care cu siguranta ca nu v-a spus tot ceea ce stie, cu siguranta ca ascunde taine pe care Parintele Arsenie i le-a spus dansului si familiei sale si probabil ca, pe masura ce veti sta cat mai aproape de parintele, de doamna proteasa, deci de familia parintelui care e o familie foarte mare (Dumnezeu nu le-a daruit prunci dar pot sa spuna parintele si doamna proteasa :"Iata eu si pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu"), satul acesta, comuna aceasta, fiii duhovnicesti nu numai din imprejurimi dar si din strainatate, copiii acestia frumosi sunt fiii duhovnicesti pe care Dumnezeu i-a daruit. Stand alaturi de parintele si de doamna preoteasa cu siguranta ca veti putea sa cresteti in credinta, in evlavie, cu siguranta ca veti putea sa intelegeti ceea ce Parintele Arsenie poate ca nu ne-a deslusit pana acuma, poate ca n-a reusit sa ne spuna dar cu siguranta ca, in rugaciune, ne putem intalni cu Parintele Arsenie, putem primi in continuare ca unul care este dupa randuiala lui Dumnezeu... Dumnezeu stie daca este sfant, oricum el face parte din Biserica triumfatoare, din Biserica din Ceruri si de acolo priveste cu drag spre noi, indeosebi spre dvs. cei care in zi de sarbatoare umpleti biserica aceasta mica dar mare datorita credintei pe care dvs. o aveti.
Ziua de astazi, "La multi ani, tuturor", sa ne traiti si Dumnezeu sa va binecuvanteze !
