Frati crestini, Intocmai ca si o apa ce se departeaza de la izvorul ei pe zi ce trece, tot asa si cursul anilor, odata porniti, razbate departarile in lungimi inca neprevazute de mintea noastra omeneasca, pana ce se varsa in oceanul nemarginit al vesniciei. Si pe valurile acestor ani pluteste omenirea, catre limanurile imparatiei celei vesnice.
Fratilor, ar fi sfasietor de dureros pentru fiinta omeneasca, daca odata porniti in calea vietii, nu am avea pastrata acea legatura cu locul obarsiei noastre. Cate doruri nu indeamna pe cei plecati in departari, sa revina macar pentru cateva clipe, la locul nasterii... Cate lacrimi nu ne scalda fiinta noastra omeneasca, atunci cand, dupa zeci de ani de instrainare de locurile natale, ne intoarcem sa le revedem.
Oricine am fi, am ajuns sa fim ceea ce suntem, pentru ca ne-am nascut asa cum ne stim ca ne avem obarsia noastra. Suntem ceea ce suntem, pentru ca avem un inceput. Intre inceputul vietii noastre si intre prezent si viitor sunt legaturi organice pe care nu le putem desparti decat cu primejdia de a distruge insasi viata...
Viata nu o putem opri in loc, caci aceasta insemneaza moarte. Insa noi calatorim si ne indepartam in aceeasi atmosfera si alianta sufleteasca, in care se scurge viata tuturor celor din trecut. Intocmai ca si o apa curgatoare, ea isi are existenta la o suta si la o mie de kilometri de la obarsie, pentru ca isi pastreaza legatura cu izvorul.
Fratilor, acum 1900 de ani a izvorat din izvorul insusi al vietii, o viata noua. In anul 37 dupa Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos, a avut loc marea minune de pe calea Damascului, convertirea Sfantul Apostol Pavel. In acest an se implineste un mileniu si noua sute de ani de la convertirea lui Saul in Sfantul Apostol Pavel.
Acum o mie noua sute de ani, in cursul vietii omenirii intregi a intrat o viata noua. O viata noua, nu prin plusul unui numar, sau o viata fericita numai a unui singuratic. Nu, ci a izvorat o viata noua pentru intreaga omenire. Convertirea Sfantul Apostol Pavel a fost nu numai mantuirea unui singur numar, ci ea e punctul arhimedic de convertire a intregului univers. Caci iata ce spune Domnul nostru Iisus Hristos lui Anania; "Acesta imi este vas ales, ca sa poarte numele Meu inaintea neamurilor si a regilor si a fiilor lui Israil" Fapt. Ap. IX, 15.
Noul convertit este numit pe drept apostolul neamurilor. Sfantul Apostol Pavel a luptat in sinodul Sfintilor Apostoli, ca sa poata fi convertiti la crestinism si paganii, nu numai iudeii. Sfantul Apostol Pavel a raspandit ca nimeni altul crestinismul in Asia si Europa, la toate neamurile pe care le intalnea in cale. Lumina lui Hristos prin el lumineaza tuturor. Iata pentru ce l-a chemat Dumnezeu sa fie si el apostol. Caci, daca Europa e crestina, daca noi Romanii facem parte din fruntasele popoare civilizate crestine, apoi aceasta se datoreste convertirii Sfantul Apostol Pavel.
Iata pentru ce, aceasta convertire e scumpa si pretuita, nu numai pentru ca prin ea s-a invins un dusman al Bisericii, si s-a mantuit un suflet, ci ea e pretuita de intreaga omenire, si pentru ca prin ea s-a pus inceput convertirii noastre. Convertirea lui Saul in Pavel, e izvorul convertirii noastre si a tuturor popoarelor pagane inca necrestinate. Noi suntem ceea ce suntem, crestini, pentru ca ne avem obarsia, izvorului increstinarii noastre, in convertirea Sfantul Apostol Pavel.
Noi comemoram aceasta convertire a lui Saul in Pavel, cu toata bucuria si din alt punct de vedere: Ea nu e numai obarsia convertirii noastre, dar ea este si un model de convertire pentru cei ce pacatuim. De suntem plini de pacate si greseli sa nu disperam, ci sa cautam sa ne pocaim, sa ne convertim, caci si din cel mai mare pacatos si dusman e posibil sa ajungem un vas ales. Exemplul il avem in Saul, care prin convertire a ajuns Sfantul Apostol Pavel.
Frati crestini, Inainte de anul 37, dupa Nasterea Mantuitorului, Sfantul Apostol Pavel, "era un fariseu, fiu de fariseu" (Fap. Ap. XXIII, 6). El se numea Saul. Scoala o facuse la vestitul Rabin Gamaliil. Si dupa cum o marturiseste el insusi: "A invatat cu de-amaruntul legea parinteasca, fiind tot atat de ravnitor pentru Dumnezeu, cum sunt si acei care il prigoneau” (1.Fap. Ap. XXII, 3). Ba ceva mai mult, el nu numai ca era un reprezentant al iudaismului, dar era si un dusman de moarte al crestinismului. Ne marturiseste el insusi ca a luat parte la omorarea primului martir crestin, a diaconului Stefan, si, "am prigonit pana la moarte pe urmatorii invataturii lui Hristos, legandu-i si dandu-i la temnita, barbati si femei, cum pot sa marturiseasca despre mine arhiereul si toti batranii, de la care am luat si scrisori catre fratii ce locuiesc in Damasc, unde m-am dus, ca si pe acei de acolo sa-i aduc la Ierusalim in lanturi, ca sa fie pedepsiti"... (Fap. Ap. XXII, 4-5).
Intreaga lui viata dinainte de convertire, cand s-a vadit ca cel mai aprig dusman al crestinismului, el o rezuma in urmatoarele cuvinte: "Mai inainte fiind in necredinta, eram un hulitor, un prigonitor si un batjocoritor, dar am fost miluit, pentru ca din nestiinta m-am purtat asa" (I. Timotei I, 13).
Fratilor, acum o mie noua sute de ani, in anul al 37 al erei noastre crestine, acest Saul se pornise din Ierusalim spre Damasc sa huleasca, sa batjocoreasca si sa prigoneasca pe crestinii care erau acolo. Cu atat era mai pornit in dusmania lui, cu cat drumul era mai lung. Era zi de vara. Soarele stralucea pe cer si dogorea de caldura. Deodata, "a stralucit fara de veste imprejurul lui o lumina mare din cer. Si cazand el la pamant a auzit un glas, zicandu-i: "Saule, Saule, de ce Ma prigonesti?" Iar el a zis: "Cine esti Doamne?" "Eu sunt Iisus pe care tu il prigonesti… Iar oamenii care mergeau cu el pe cale, auzind glasul si nevazand pe nimeni, stateau incremeniti. Si s-a sculat Saul de la pamant, si deschizandu-si ochii sai, nu vedea pe nimeni. Si ducandu-l de mana l-au bagat in Damasc. Trei zile n-a vazut si n-a mancat, nici n-a baut". (Fap. Ap. IX 3-9).
Apoi ducandu-se Anania, cel trimis de Domnul nostru Iisus Hristos la el, si punandu-si mana peste Saul a zis: "Frate Saule, Domnul Iisus, Cel ce ti s-a aratat in calea pe care veneai, m-a trimis, ca sa vezi si sa te umpli de Duh Sfant". (Fap. Ap. XXII, 17).
De acum Saul e un convertit. El va incepe o viata noua, mai intai pentru sine si apoi pentru toata lumea necrestina. "Inima lui Pavel va ajunge sa fie inima lui Hristos”, dupa cum spune Sfantul Ioan Hrisostom. Si, dupa cum spune Sfantul Pavel insusi: "Nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine” (Galat. II 20). El este chemat sa fie apostol al lui Hristos pentru intreaga omenire. De acum va ajunge sa fie un erou al tuturor convertirilor. Numele lui Pavel e, dupa cum spune fer. Ieronim, un nume de victorie.
De ar fi sa amintesc numai de cetatile din Asia si Europa, convertite de Sfantul Apostol Pavel, si inca ar fi destul de vorbitoare ravna neobosita a acestui dumnezeiesc apostol. Antiohia, Cipru, Listra, Derbe, Efes, Troia, cetati din Asia pe unde a trecut de cate doua si trei ori, apoi Filipi, Tesalonic, Bereia, Atena si Corintul cel trufas, Roma si inca alte nenumarate localitati din Europa au inceputul increstinarii lor de la Sfantul Apostol Pavel. In fiecare din aceste cetati el punea temelia sufleteasca a Bisericii lui Hristos. Prin ele isi facea ucenici devotati si inflacarati pentru credinta in Hristos. Si de nu se putea duce in curand sa le vada, si de se iscau nedumeriri intre crestini, apoi el le trimetea epistole in care le talcuia crezul invataturii celei noi.
Dupa cum spune Sfantul Ioan Hrisostom, Sfantul Apostol Pavel era ca un cuceritor de neegalat, el oriunde intra invingea, oricat de mare i-ar fi fost rezistenta. Pe tot intinsul Asiei Mici si al Europei, noi nu dam decat de victoriile Sfantul Apostol Pavel. In Efes biruie pe vrajitori si idolatri, in Atena pe cei ingamfati de stiinta lor, iar in Roma pe mandrii ostasi si generali romani. Pe toti, pe care ii intalnea in cale, ii convertea, ii castiga pentru credinta in Hristos. Iata cum, in adevar, Sfantul Apostol Pavel e un nume victorios.
A fost convertit Sfantul Pavel, dar, mai apoi, a cautat ca sa converteasca si el pe altii, prin acelasi glas dumnezeiesc pe care l-a auzit el, vestind doar invatatura lui Iisus Hristos. O! ce vorbitor neintrecut e Sfantul Apostol Pavel! Aceasta o putem judeca dupa roadele acestui apostol al vestirii. Nici un predicator pana astazi n'a ajuns sa-l egaleze pe acest dumnezeiesc apostol. Cititi, va rog, cuvantul lui din Areopag, cititi, va rog, apararile lui si veti vedea in toata a lui stralucire vorbirea neintrecuta a acestui predicator crestin. El e numit de fer. Ieronim "fluviul oratoriei crestine".
Sfantul Apostol Pavel nu e numai un erou al indepartatelor calatorii misionare, nu e numai un geniu al vorbirii, ci in opera de convertire a omenirii el se foloseste si de scris.
El a scris cele patrusprezece epistole adresate noilor comunitati crestine, in care infatiseaza toata cunoasterea si intelepciunea invataturii crestine. Pentru a vedea adancimea cugetarii si a revelatiei crestine cuprinsa in aceste epistole, n-ar fi sa va marturisesc decat urmatoarele cu privire la aceste patrusprezece epistole despre care s-au scris in cursul veacurilor munti de comentarii, de talcuiri exegetice, numai pentru a infatisa in toata a lor bogatie adevarurile cuprinse in scrisul acestui apostol. Cu privire la valoarea acestor epistole, nu pot sa spun, decat cele ce a spus un vestit predicator bisericesc - Bourdaloue, ca ele sunt Cartea omenirii.
Prin scrierile lui avem baza convertirii intregii omeniri incepand de la Pavel si pana la sfarsitul veacurilor. Fer. Augustin s-a convertit, citind un verset din epistola catre Romani.
Toti, din toate veacurile, se pot intelepti, converti si imbogati sufleteste din aceste dumnezeiesti scrieri: atat invatatii, cat si cei nestiutori, atat batranii cat si tinerii, atat femeile cat si barbatii, atat regii cat si supusii sai. Cititi-le si veti vedea ce tezaur de ganduri, de adevaruri, de simtiri nobile si de viata crestina veti adauga la viata voastra.
Frati crestini, Prin tot ceea ce am infatisat pana aici, am voit sa arat ce mare importanta e pentru viata intregii omeniri, convertirea Sfantul Apostol Pavel. Caci aceasta convertire a lui Saul in Sfantul Apostol Pavel nu e decat inceputul convertirii tuturor neamurilor. Mai intai el a luptat pentru ca sa fie chemati la crestinism si paganii si a izbandit, caci pentru aceea a si fost el chemat apostol al neamurilor. Apoi, cu o ravna si un geniu de misionar neintrecut, a cucerit toate centrele mari ale Asiei Mici si ale Europei pentru credinta crestina. Iata deci, si cu fapta, cum el dovedeste cu prisosinta meritul de-a fi numit apostol al neamurilor.
Si, sa ne fie ingaduit ca sa marturisim o deosebita bucurie si nespus de mare recunostinta ca, prin convertirea Sfantul Apostol Pavel si noi cei de la gurile Dunarii ne-am convertit la crestinism, deoarece si noi faceam parte din neamurile necrestinate, dinainte de convertirea Sfantul Apostol Pavel. Iata deci, ca si dreptul de a fi increstinate popoarele de la Dunare e o urmare fireasca tot a convertirii Sfantul Apostol Pavel.
Dar, fratilor, daca facand amintirea convertirii Sfantul Apostol Pavel, prin toate acestea am aratat obarsia convertirii si increstinarii tuturor popoarelor, apoi nu pot incheia, fara ca sa arat si o alta latura importanta a acestei convertiri a Sfantul Apostol Pavel, pe care fiecare din noi o traim in cursul vietii noastre.
Fratilor, aceasta convertire a lui Saul e o pilda de convertire pentru fiecare din noi. Si aceasta ne-o marturiseste insusi Sfantul Apostol Pavel, in una din epistolele lui: Dar pentru aceasta am si fost eu miluit, ca Iisus Hristos sa arate intai in mine toata indelunga rabdarea Sa, ca o pilda pentru aceia care vor crede intr-insul pentru ca sa aiba viata vesnica. (I Timotei I, 16).
Intr-adevar suntem si noi ca si Saul nedemni de a ne apropia de Dumnezeu, care intrupeaza sfintenia insasi. Si de ce n-am marturisi-o, ca si printre noi si acum sunt multi hulitori, batjocoritori si prigonitori ai credintei celei adevarate a lui Hristos.
Caci asa este si se infatiseaza cel rau. El nu numai ca este un nefericit el insusi si-si are sufletul patat de greseli, dar el cauta ca si pe altii sa-i faca asemenea lui si de nu poate sa-i invinga pe cei mai credinciosi, apoi se porneste cu hula si batjocura pe crestini, ori ceva mai mult, trece chiar si la prigoana.
Socot ca fiecare din noi de se va uita cu mai multa atentie la viata lui, va putea sa vada daca si el a facut sau face parte din ceata lui Saul. Fratilor, sfatul si indemnul staruitor al Bisericii este ca acei care sunt asemenea lui Saul, e timpul sa-si incheie acest prim capitol de viata nefericita si sa-l inceapa pe cel de al doilea, al convertirii la adevarata credinta.
Iata, pilda o avem in Sfantul Apostol Pavel. Noi oricat de impotmoliti in pacate si invrajbire am fi fost cu Biserica si cu invatatura lui Hristos, de acum a venit momentul ca prin convertire sa ne facem niste vase alese peste care sa se pogoare Duhul Sfant.
Sa cautam sa ne trezim din aceasta noapte a pacatelor, cautand ca si pe calea vietii noastre sa straluceasca lumina care a stralucit pe calea Damascului cu nouasprezece veacuri in urma.
Fiecare din noi, care se stie ca este un Saul, sa caute ca in lumina invataturii sfinte pe care o auzim in Sfintele Biserici, ori prin aceea pe care o poate afla citind Biblia, sa ne convertim si noi la o viata noua cu Pavel. Sa fim ai lui Hristos si va asigur ca ne va lumina intunericul ochilor nostri sufletesti, precum i s-a dat vederea si lui Saul.
Tuturor acelora care fac parte din ceata lui Saul, si lor astazi le suna in suflete aceeasi intrebare a Mantuitorului: "Omule, omule pentru ce Ma prigonesti?" O aud aceasta, fie de la preotii bisericii, fie de la crestinii cei adevarati, ori le-o sopteste, sunt sigur, in ore de noapte, insusi cugetul lor.
Raspunsul mantuitor pe care-l putem da la asemenea intrebari, nu poate fi decat cel dat de Saul: "Ce sa facem Doamne?" Iata inceputul convertirii noastre. Aceasta inseamna o pocaire a sufletelor de pacatele noastre si o indreptare a noastra catre chemarile vietii celei vesnice.
Fratilor, treziti-va, va spune acelasi dumnezeiesc apostol; noaptea a trecut si s-a apropiat ziua; sa lepadam dar lucrurile intunericului si sa ne purtam cuviincios, ca ziua, nu dedandu-ne la ospete si betii, la petreceri si desfranari, la certuri si la intrigi, ci va imbracati in Domnul nostru Iisus Hristos. (Romani XIII,. 12-14).
Si din momentul in care s-a reusit sa fim convertiti, apoi va trebui ca sa urmam si cea de a doua parte a pildei Sfantul Apostol Pavel, sa convertim si noi pe altii. Sa ajungem sa fim misionari ai crestinismului. Mai intai sa ne cucerim la credinta in Hristos cetatea familiei noastre, sa facem ca toti cei ai nostri sa fie intr-adevar convertiti ca si Saul si, la fel cu noi. Si apoi vom trece la vecini si asa mai departe. Si socot, ca acest misionarism crestin, e proba cea mai sigura a convertirii noastre insasi. Caci nu se poate ca un crestin adevarat sa sufere ca cel ce traieste cu dansul in casa sa fie un dusman a lui Hristos, si iarasi nu se poate ca el sa vada cum se batjocoreste de catre vecin credinta lui Hristos si sa nu caute sa-l converteasca chiar pe cel mai mare dusman, pe care poate sa-l faca sa devina si el la randul lui un suflet de apostol. Acum nouasprezece veacuri Sfantul Ap. Pavel a inceput lupta contra paganismului. Oare astazi nu avem noi de luptat cu atatea si atatea paganisme?
Fratilor, desi au trecut nouasprezece veacuri de la convertirea Sfantului Apostol Pavel, lumina invataturii lui Hristos straluceste cu aceeasi putere in calea vietii fiecaruia din noi. Si calea Damascului vietii noastre e batatorita nu de un singur Saul, insotit de cativa tovarasi, ci e intesata de multi, din nefericire, de nenumarati Sauli, care-si duc viata intr-o pornire de hula, de batjocorire si de prigonire contra invataturii lui Hristos si contra acelora care marturisesc credinta crestina. Priviti in Rusia, in Spania, unde in chip atat de vadit ni se infatiseaza aceasta cale a Damascului. Noi crestinii socotim, ca nu vor ajunge in Damasc, in cetatea sufletului fiecarui crestin, pentru a distruge orice urma de credinta. Nu. Ei sunt inca pe cale, si mare este mila lui Dumnezeu, ca si pe acesti hulitori si prigonitori sa-i faca sa fie niste convertiti. Sa fie convertiti ei si de asemenea sa fie convertiti toti cei din mijlocul nostru, care in chip razletit duc lupta de taina contra Bisericii lui Hristos.
O, Doamne Iisuse Hristoase, care in indelunga Ta iubire de oameni Te-ai milostivit acum una mie noua sute de ani, sa luminezi si sa sfintesti cu harul Tau pe cel ce-ti dusmanea turma credintei Tale, si l-ai facut pe el apostolul neamurilor, prin care ne-ai adus si pe noi la credinta cea adevarata, trimite si acum lumina stralucirilor de pe calea Damascului. Doamne, stim, caci Tu ne-ai invatat, ca o mie de ani inaintea Ta sunt ca ziua de ieri care a trecut, de aceea cu rugaciuni de iertare indraznim a veni catre Tine, pentru a ne invrednici si pe noi de convertirea lui Pavel la viata cea adevarata.
Sfante Apostole Pavele, venim cu rugaciuni si catre tine, pentru a fi mijlocitor iertarii si convertirii noastre, catre Tatal cel ceresc, pentru ca astfel si noi sa ne intarim in credinta pe care tu ai propovaduit-o si te-ai rugat, inca in viata fiind, ca toti si toate sa marturisim pe Hristos, pentru fericirea noastra in aceasta viata si in aceea care va sa vina. Amin.
