Frati crestini, Potrivit celor auzite la sfanta slujba, la care cu frumusetea cantarilor am luminat aceasta zi, se cade sa facem lucrul deplin si sa implinim si a doua parte a sfatului pe care ni-l da cantarea sfanta, si anume: sa glasuim vitejiile Mucenicului. Caci Marele Mucenic Dumitru este pus inaintea noastra spre lauda. Si aceasta infaptuire deplina a laudei Sfantului Marelui Mucenic Dimitrie, se cade sa o facem cu toata dragostea cea crestineasca, nu pentru ca el ar avea nevoie de asa ceva, dar fiindca intru pomenirea lui ne sfintim si noi. Crestinul care cinsteste pe acest Sfant isi vadeste crezul vietii lui, la fel cu a Sfantului Dumitru, care a intrupat, atat cat e posibil, sfintenia. Cine sarbatoreste pe acest Sfant, se arata ca urmas vrednic al lui, ca pelerin ce calatoreste pe aceleasi inaltimi de viata morala si de implinire a invataturilor sfinte.
Desigur ca, la acest praznic luminat, se cade sa preamarim pe acel care a avut fericirea sa intrupeze in sine idealurile de credinta si viata morala, pe care noi atat le dorim repetate in noi si in cei care ne inconjoara. Sa-i aratam viata, pe care sa o avem ca o pilda, si sa-i infatisam stralucirea faptelor lui, pe care sa le avem ca pe o medalie de onoare, de ce poate sa faca omul, cand asculta si implineste invatatura Mantuitorului.
Pentru ca multi dintre dumneavoastra cunoasteti viata in amanuntit a Sfantului Dumitru, fie din ceea ce ati citit, ori ati auzit rostindu-se in ceilalti ani de pe acest amvon, si pentru ca eu sa nu mai repet un lucru prea cunoscut in amanuntime, va voi istorisi foarte pe scurt viata Sfantului, pentru acei putini ce nu o cunosc. Sfantul Dumitru s-a nascut in orasul Tesalonic, in veacul al IV-lea. Tatal lui a fost guvernator al orasului. Dupa moartea parintelui, care din nefericire a fost timpurie, imparatul Maximian a incredintat conducerea orasului Tesalonic, prea curajosului sau fiu, Dimitrie. Stralucitele sale calitati militare nu erau deloc stingherite cu ceva, prin faptul ca era tot pe atat un stralucit suflet de crestin, ci din contra, viata sa crestina il facea sa fie un neintrecut de iscusit si bun guvernator.
Paganul imparat Maximian pornise o nemiloasa persecutie contra nevinovatilor crestini. Si cum era firesc, cruntul imparat si-a aruncat ochii plini de venin, mai intai, asupra guvernatorilor, care fiind crestini, nu puteau sa-i implineasca neroada hotarare. Stiindu-l pe Dimitrie crestin, ii trimite porunca sa-si paraseasca credinta. Viteazul ostas a fost tot atat de curajos si in ce priveste credinta. A preferat sa fie inlaturat de la maririle conducerii si sa fie intemnitat, numai sa fie cu Hristos si sa moara crestin. Maximian vazand ca a pierdut un atat de bun ostas, face o vizita in Tesalonic, doar l-o momi sa-si lepede credinta. Paganul imparat veni cu tot cortegiul sau de petreceri omoratoare de viata trupeasca si sufleteasca. Printre altele adusese cu el un renumit atlet, pe care-l chema Lie. Orasenii erau obligati sa iasa sa se lupte cu acest gigant, in fata imparatului, pentru a-i procura placeri. Acest colos idiot, Lie, pe toti ii invingea, aruncandu-i intr-o sulita, unde a jertfit zeci si sute de oameni. Ingrozise orasul. Un bun si curajos crestin, pe care-l chema Nestor, in dorinta de a scapa de la moarte pe nevinovatii tesaloniceni, si pentru a invinge trufia lui Lie si a paganului imparat, a luat hotararea sa se lupte si el cu Lie. Inainte de a iesi pe arena, s-a dus insa la Sfantul Dimitrie, in inchisoare si i-a spus: "Voiesc sa ma lupt cu Lie, roaga-te pentru mine.” Iar Sfantul insemnandu-l la frunte cu semnul crucii, ii zise: "Si pe Lie vei birui si pe Hristos vei marturisi”. Si intr-adevar, spre bucuria tesalonicenilor a pus jos semetia lui Lie, aruncandu-l in teapa in care el a tintuit nenumarate vieti. Maximian turbat de manie, auzind cu a cui putere a invins Nestor pe Lie, a dat ordin si i-a omorat pe Nestor si pe Sfantul Dimitrie. Si asa s-a sfarsit viata aceasta pamanteasca a Sfantului.
Iata pentru ce in cantarea bisericeasca inchinata Sfantului Dumitru se spune: Precum mandria lui Lie ai surpat, si la lupta indraznet ai facut pe Nestor; asa Sfinte Dimitrie, pre Hristos Dumnezeu roaga-L sa ne daruiasca noua mare mila.
Frati crestini, De ne aruncam privirea catre viata noastra si a contemporanilor, observam cum se infiripeaza printre noi, ca si in primele veacuri ale crestinismului, unele din aceleasi nazuinte sfinte ca ale unui Sfant Dumitru, dar in acelasi timp, se reediteaza cu mult mai mult din aceia care se aseamana cu Lie.
Bolsevismul nu este decat o ilustra intrupare a paganului atlet Lie. Priviti cum in Rusia, intocmai ca si la pagani, viata aceasta s-a fundamentat numai si numai pe materie. Pentru marxisti, viata spirituala nu este decat o simpla functiune a materiei. Materia este la baza spiritului si a tuturor productiunilor de valori din aceasta viata. Sufletul e pe al doilea plan. Dumnezeu nu exista pentru acesti atleti ai materiei. Ei au cultul masinii. Religiei, care se preocupa de valorile spirituale, ei ii arunca cel mai mare dispret. Ei bine, acesti atleti, acesti materialisti, acesti atei, acesti I.ie ai timpurilor noastre, au daramat cu forta armatei, bisericile. Au socotit ca e de ajuns sa puna la temeliile bisericilor dinamita si religia se va darama. E drept ca au distrus ca si Lie atatea altare, atatea vieti omenesti le-au dat mortii pentru credinta lor, dar credinta n-au putut sa o distruga. Bisericile isi aveau temelii in sufletele oamenilor, iar icoanele de le-au batjocorit, n-au putut insa, sa-si bata joc si sa arda icoana vesnica a lui Dumnezeu, care este in ceruri. Au omorat sute de episcopi, mii de preoti si zeci de mii de credinciosi, dar prin aceasta n-au putut sa-i desparta de Hristos, ci mai degraba i-a unit mai mult cu Hristos! In Rusia si acum credinciosii sunt prigoniti, batuti, schingiuiti, omorati. Acolo stapaneste forta. Nu e ingaduit sa te inchini unui Dumnezeu spiritual, caci esti in pericol sa fii intemnitat ca Sfantul Dimitrie. In Tesalonicul Rusiei, pagana viata e inchinata unui Lie, care terorizeaza. Ce durere nespus de mare! Fiecare sat si oras din Rusia e un Tesalonic, iar de alde Lie sunt sute si mii!
Fratilor, dar oare numai in perspectiva tristelor departari avem de vazut pe Lie al timpurilor noastre? Nu care cumva si printre noi sunt de alde Lie? Nu observati D-voastra, cum o buna parte din lumea de astazi a neglijat cu totul sufletul si a pus toata grija de orice clipa numai pentru partea pamanteasca din noi? Mai ales in timpul nostru, am putea zice ca este un cult al materiei. Sufletul e atat de inchircit, incat nu mai are cuvant. Dictatorul zilelor noastre e economicul. Idealul celor mai multi este bursa. O buna parte din tineret ar fi cei mai fericiti, zic ei, de ar fi socotiti in numarul atletilor. Tinerele timpurilor noastre ar petrece, daca se poate, tot timpul pe arena de sport, ori ar conduce masina.
Duminica dimineata de e posibil, tot timpul sa fie ocupati cu privelistea unor atatari de patimi si dorinte. Sufletul e neglijat. E rapit de la scoala lui duhovniceasca, care e Biserica. Acum alte probleme insemnate sunt la ordinea zilei! Materia primeaza, ea e peste suflet? Lucrul e mai mare ca omul? Timpul mai de pret decat sufletul? Materia se cade sa conduca spiritul? Lie sa dicteze programul vietii noastre? Nu sufletul, nu Sfantul Dumitru, nu Biserica, nu Dumnezeu, ci paganeasca fapta din noi cauta sa fie stapana vietii.
Fratilor, fata de aceasta trista stare, cand observam cu durere ca principiul de viata a colosului idiot Lie troneaza mai departe de noi si intre noi, oare nu se cade sa luam vreo masura, pentru a nu mai vedea ceea ce nu e de crezut, ca boii sa fie trasi de car, iar nu carul de boi?! Oare nu e cazul ca si acum, ca si pe timpul lui Lie, sa se iveasca un Nestor, care sa vina si sa se ia la lupta cu acesti Lie? Sa se gaseasca un Nestor care sa vina cu binecuvantarea de la Sfantul Dumitru, de la Dumnezeu si sa biruie pe ingamfatul Lie al paganului Maximian?
Fratilor, fiecare crestin se cade sa fie un Nestor. Fiecare din noi sa aiba curajul lui Nestor in a iesi sa lupte cu acesti Lie ai timpurilor noastre. Sa duca razboi cu acesti ingamfati, cu acesti increzuti numai in puterile lor si care pun materia mai presus de orice, chiar de suflet si de Dumnezeu.
Dator e fiecare crestin, care "crede si marturiseste" credinta in Dumnezeu, sa fie un apostol al invataturii celei adevarate a Bisericii noastre. Fiecare crestin sa fie un mic David, care sa iasa la lupta si sa loveasca pe ingamfatul Goliat.
Se cere noua, ca sa punem sufletul la locul de cinste. Pe care sa-l crestem si sa-l educam, cu cea mai mare grija in scoala noastra duhovniceasca, care e Sfanta Biserica. Aici sa-l sfintim si sa-l sadim la izvoarele apelor celor duhovnicesti, si atunci sa fim siguri ca va aduce roade insutite ale unei vieti fericite. Caci ce roade vreti sa aduca lumea care se inchina lui Lie? Moartea sufleteasca si trupeasca pe care ti-o poate aduce o viata inchinata placerilor vinovate, faradelegilor si tuturor patimilor, care vlaguiesc forta cea sanatoasa a unui om. Blestemul dumnezeiesc sta asupra acelor care nesocotesc povetele sfinte si pe Dumnezeu.
Luptati lupta cea buna, cu voi mai intai, de aveti pe Lie in voi, si apoi cu cei din jurul vostru. Sa nu va descurajati, zicand ca Lie e tare. E inradacinat prea adanc in toate fibrele vietii noastre, ca vecinul Lie e prea bogat, prea invatat si nu se teme de nimeni. Nu. Fratilor, atata timp cat luptam ca si Nestor cu binecuvantarea Sfantului Dumitru si in numele lui Dumnezeu, vom birui pe Lie, oricat de puternic va fi. Nu va uitati ca de ex. in Rusia, pentru moment Lie a biruit si paganul imparat Maximian troneaza, caci, ca maine va fi intronata iarasi credinta care acum licareste tainuita in sufletele milioanelor de rusi.
Ce? Oare Maximian care a detronat pe Dimitrie de la conducerea Tesalonicului, si l-a inchis si apoi l-a omorat, oare l-a nimicit de tot pe Sfantul Dumitru? Sarmanul Maximian, doar a stins pentru moment o lumina aici, care apoi s-a aprins in ceruri si apoi iarasi sa arda in cinste, chiar pe pamant si chiar si in Tesalonic. Oare cine a fost mai tare? Maximian ori Sfantul Dimitrie? Spuneti-mi D-voastra, unde-i armata lui Maximian, unde-s spadahii lui, unde-s atletii lui, unde e forta lui, unde-i imparatia paganului si prea puternicului imparat Maximian? S-au dus toate cu ziua de ieri. Cenusa si scrum. Ne e dat noua sa vedem cele ce spune la Sfanta Carte: "oase goale". Atunci cine a biruit? Sfantul Dumitru a fost omorat atunci, dar e venerat si astazi, n-a putut fi omorat din sufletele milioanelor de crestini. Acest Dimitrie, prea slab in cele ale puterilor lui Maximian, dar nespus de daruit cu puteri de Dumnezeu, incat de veacuri crestinatatea se roaga lui sa mijloceasca la Dumnezeu, sa-i vina lumii intr-ajutor. Sfantul Dumitru e dat ca pilda de sfintenie pentru milioane de oameni. Iar trupul lui, sfinte moaste sunt, "izvoratoare de mir".
Si in sfarsit, atatia dintre crestini se impodobesc cu numele de Dimitrie. Pe cand de Maximian cine mai pomeneste? Da, se aminteste, si aceasta se face tot in legatura cu Sfantul Dumitru, dar cu groaza si nu starneste decat oroare si dispret. Iata de partea cui e biruinta! Ea e cu Nestor, nu cu Lie. Ea e cu Sfantul Dumitru, nu cu Maximian. Ea e cu crestinatatea, nu cu paganatatea. Ea e cu Dumnezeu, nu cu satana. Fratilor, sunt si astazi unii dintre oameni, care ca si Maximian vor sa-l omoare pe Sfantul Dumitru, din cinstea noastra. Ei ne indeamna sa-l nesocotim si daca se poate sa-l batjocorim. Acestia-s sectantii. Ei vor sa-i ingroape sfintele moaste cele "izvoratoare de mir”, care au tamaduit atatea suferinte. Ei vor sa arunce cu cenusa peste sfintele lui moaste, pentru ca noi sa nu le mai cinstim.
Fratilor, oare ei vor birui? Nu. Vor fi invinsi si ei ca si Maximian, ca si Lie. Ii vom invinge pe acesti dusmani ai credintei noastre, pentru ca noi venim si ne inchinam Sfantului Dumitru, ca sa se roage pentru noi, dupa cum s-a rugat si pentru Nestor. "Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, mare aparator te-a aflat intru primejdii lumea, purtatorule de chinuri, pre tine cela ce ai biruit pre pagani. Deci precum mandria lui Lie ai surpat, si la lupta indraznet ai facut pre Nestor; asa Sfinte Dimitrie, pre Hristos Dumnezeu roaga-L sa ne daruiasca noua mare mila". Amin.
