Se spune in traditie ca Sfantul Apostol si Evanghelist Luca a fost pictor si doctor, cum il numeste marele Apostol Pavel: Inchina-se voua Luca, doctorul cel bun.
Dar noi vedem ca nu numai doctor si pictor a fost, ci si mare scriitor. Daca ati ascultat cu multa atentie dumnezeiasca Evanghelie de astazi, atat de frumos descrie el aceasta unui oarecare Teofil, prieten ales al sau, incat nu mai este nevoie de nimeni ca s-o talcuiasca. Ca asa de frumos spune, cum ati auzit de la inceput, toata istoria nasterii si zamislirii Sfantului Ioan Botezatorul si minunile care s-au intamplat atunci.
Tocmai de aceasta nu ne vom opri mult asupra talcuirii Evangheliei, ca ati auzit-o cu totii explicata asa de frumos si luminat. Vom vorbi numai cateva cuvinte la nasterea dumnezeiescului Ioan Boteza-torul si Inaintemergatorul si despre cine a fost el.
Ati auzit ce spune Mantuitorul in Sfanta Evanghelie: Asa sa lumineze lumina voastra inain-tea neamurilor, ca, vazand oamenii faptele voastre cele bune, sa slaveasca pe Tatal vostru Cel din ceruri. Cine a fost o lumina mai mare ca Ioan Botezatorul?
Si ca sa aflam cine a fost el, sa intrebam direct pe Hristos, Mantuitorul lumii, care le spunea atunci ucenicilor Sai si la tot poporul: Ce-ati iesit sa vedeti in pustie? Au doara trestie clatinata de vant? Dar ce-ati iesit sa vedeti? Au doara om imbracat in haine moi? Iata, cei ce petrec in haine scumpe si in desfatare, sunt in casele regilor? Dar ce ati iesit sa vedeti? Au doara prooroc? Si apoi le explica: "Daca ati iesit pentru aceasta, sa stiti ca mai mult decat prooroc este Ioan Botezatorul!” Apoi, aratand cine este Ioan, zice ca, din toti cei ce s-au nascut din femei pana la el, nimeni nu este mai mare ca Ioan Botezatorul.
Daca ar fi spus un prooroc acest adevar, un patriarh, un apostol, un sfant, ar trebui sa-l credem; dar cand spune Ziditorul proorocilor si Dumnezeul proorocilor ca Ioan este cel mai mare om nascut din femeie, cine poate sa se indoiasca de acest adevar?
Pe acest dumnezeiesc prooroc, mai inainte l-a vestit Isaia, zicand: Iata, Eu trimit pe ingerul Meu inaintea fetei Tale, care va gati calea Ta inaintea Ta. Si iarasi: Glasul celui ce striga in pustie, gatiti calea Domnului, drepte faceti cararile Lui.
Dar de ce l-a numit inger? Pentru ca viata lui s-a asemanat foarte mult ingerilor celor fara de trup. Nu era la Ioan avere, nu era lux, nu erau mancari alese; nu era la Ioan viata impatimita catre trup, ci cu totul dezlegat de trup traia pe pamant, ca un inger. Se hranea cu acride si miere salbatica.
Ioan manca muguri de copaci si miere salbatica care o fac viespile si albinele salbatice prin niste stanci si este foarte amara. Deci aceasta era hrana de toate zilele a acestui dumnezeiesc prooroc, si era imbracat cu o piele de camila si incins cu curea. Si a iesit pe malurile Iordanului, cand a fost trimis la vre-mea propovaduirii, si a inceput sa strige: Pocaiti-va, ca s-a apropiat Imparatia Cerurilor!
Iata, ce este mai mare in lume! Nu dregatoria. Nu bogatia. Nu cinstea de la oameni. Ci fapta cea buna; virtutea este mai slavita si in cer si pe pamant, si de Dumnezeu si de oameni.
Auzind oamenii din Iudeea si din Samaria si din tot Ierusalimul, ca a iesit un prooroc pe prundu-rile Iordanului si predica apropierea Imparatiei Cerului, mergeau la el si erau botezati de Ioan in Iordan. Pielea cea de camila a lui Ioan cu care era imbracat, cureaua cea de pe mijlocul sau, viata lui ingereasca si sfanta, lepadarea lui de toate ale veacului de acum, au atras toata Palestina la el.
Veneau la Ioan cei ce dormeau pe paturi impodobite cu nestemate, cu fildes de elefant; cei invatati sa doarma pe saltele si pe cearsafuri, pana si cei cu coroana pe cap, ca si Irod a venit, atunci cand Ioan l-a mustrat in fata poporului, zicand: Nu se cade, o, Iroade, sa traiesti cu cumnata-ta, cu femeia fratelui tau.
Veneau pe prundurile Iordanului si dormeau pe nisip noaptea, ca sa asculte de dimineata pana seara pe acest om mai presus de om, pe acest inger in trup, care s-a lepadat cu totul de ale veacului de acum si venise ca un inger al Domnului sa vesteasca venirea lui Hristos pe pamant.
Deci Ioan a fost cel mai mare om nascut din femeie, inger cu trup si Inaintemergator. El s-a invrednicit sa se atinga cu mana sa cea dreapta de crestetul Stapanului Hristos. Am vazut mana lui in Sfantul Munte al Atonului, la Manastirea Dionisiu, intr-un toc de aur, dat de Neagoe Basarab al nostru in schimbul moastelor Sfantului Nifon, Patriarhul Constantinopolului. Este galbena ca ceara.
La Boboteaza, cand se face aghiazma, parintii de la Athos nu mai baga Sfanta Cruce, ci iau mana Sfantului Ioan si o baga in vase cu apa de izvor, zicand: "In Iordan botezandu-Te Tu, Doamne”. Si daca are sa fie pace in Grecia si belsug, cand o scoate din apa, mana se deschide singura si iar se inchide de trei ori, semn ca Dumnezeu este cu aceas-ta mana care s-a atins de crestetul Sau in Iordan.
Iubitilor mei frati, daca trebuie sa cinstim pe Maica Domnului, care-i mai presus si decat Ioan Botezatorul, ca L-a nascut pe Hristos cu trup, apoi al doilea dupa dansa trebuie sa-l cinstim pe Sfantul Ioan Botezatorul. Deci sa nu fie casa de crestini unde sa nu fie icoana Sfantului Ioan Botezatorul si unde sa nu va rugati acestui mare prooroc si inger in trup si inaintestatator al tuturor cetelor dreptilor, cum il numeste Biserica.
Aceste putine cuvinte am zis la nasterea dumnezeiescului Botezator si Inaintemergator, iar acum va mut cu mintea in alta parte.
Care ati fost aseara la priveghere, ati auzit trei paremii . Una se referea la Avraam si Sarra, alta la mama lui Samson, Manoe, si alta la nasterea Maicii Domnului, din dumnezeiestii Parinti Ioachim si Ana, care se leaga foarte mult de nasterea Sfantului Ioan Botezatorul.
Sinaxarul Bisericii si sfintii dumnezeiesti parinti, au asezat toate aceste paremii in preajma Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul. Ca toate arata ca acesti oameni prealuminati si sfinti - Avraam si Sarra, Sfintii Ioachim si Ana, si Sfantul Prooroc Zaharia cu Elisabeta - au nascut numai prin rugaciune, prin post si milostenie si numai oameni alesi, drepti si sfinti. Deci scopul cuvantului priveste in alta parte si vom incepe sa va spunem.
Cata osteneala au facut Sfintii si Dumnezeiestii Parinti Ioachim si Ana precum si Sfantul Prooroc Zaharia si Elisabeta, pentru ca treceau zilele lor si nu aveau fii. Scarba mare era in Legea Veche sa nu ai copii; pentru ca cei ce nu aveau copii in Legea Veche se socoteau oameni blestemati, pomi neroditori, oameni de la care darul lui Dumnezeu s-a departat si i-a lasat seci, fara copii.
Dimpotriva, cei ce aveau familie mare si copii multi, cum a avut Patriarhul Iacov, doisprezece feciori, care s-au numit toti patriarhi, era un semn mare si o binecuvantare. Ca o familie numeroasa este binecuvantata de Dumnezeu. De aceea acesti dumnezeiesti oameni sfinti, fiind sterpi, nu numai ca primeau necinste de la popor, dar chiar cand se duceau cu jertfe la Sion in biserica, nu le erau primite jertfele. De ce? "N-aveti copii. Nu sunteti binecuvantati de Dumnezeu, ca sunteti sterpi, pustii de darul Lui, ca n-aveti copii”.
De aceea cu multa jale si plangere se intorceau inapoi defaimati de preoti, de arhierei si de tot poporul pentru nerodirea lor, ca nu aveau copii. Dar cu osteneala, cu rugaciuni, cu milostenii si cu multa facere de bine s-a randuit, ajutandu-le Preasfantul Dumnezeu, ca acesti oameni sa aiba fii. Si pe cine? Pe cea mai mare imparateasa a Heruvimilor si a Serafimilor, pe Maica Domnului, si pe Sfantul Ioan Inaintemergatorul, cum am spus, cel mai mare om nascut din femeie.
Dar sa revenim acum la noi. Unde-i mintea acelor femei care se gandesc nu sa aiba copii, ci sa nu aiba? Unde-i mintea acelor parinti care nu postesc, nu se roaga si nu fac milostenie, cerand "Da-ne noua, Doamne, copii?”, ci, dimpotriva, stau impotriva planului de creatie al lui Dumnezeu, sa nu aiba copii sau sa aiba mai putini.
Vai de noi si de noi! Daca toate pacatele noastre striga la cer sa vina mania Domnului peste noi, cel mai mare pacat care este astazi in lume si cel mai cumplit, care va grabi urgia lui Dumnezeu peste omenire, este uciderea de copii.
Omule, daca tu ai semanat in tarina ta porumb, grau, orz, ovaz, cartofi, ce-ai pus, si te-ai ostenit sa pui samanta ta acolo, sa ari, sa semeni, ti-ar parea bine daca unul ar veni in batjocura si ar strica samanta ta, ar zvarli tarana intr-o parte si-n alta, ar merge cu vitele pe acolo sau cu altceva si ar distruge semanatura ta? Nu te-ai duce sa te iei la bataie cu el, sau sa-l dai in judecata, ca ti-a stricat osteneala ta - omeneste vorbind -, ti-a stricat samanta ta din ogor, care nadajduiai sa creasca, sa faca roade, sa ai cu ce te hrani la anul viitor? Nu-i adevarat asa?
Dar oare nu se supara Dumnezeu cand seamana si tu strici samanta Lui? Ce zice apostolul? Aratura a lui Dumnezeu suntem. Da. Toata lumea este ara-tura si tarina lui Dumnezeu. Dar in aceasta tarina si aratura, Dumnezeu seamana. Ce seamana? Samanta omeneasca, prin barbat, in mitrasul femeilor.
Auzi cui ne punem impotriva? Auzi cui ii stam impotriva cand facem avorturi si distrugem samanta data de Dumnezeu in pantecele nostru? Ai auzit cui? Lui Dumnezeu, Care a semanat. Oare nu ne va trage la judecata? Oare nu ne va condamna cu dracii la munca vesnica, pentru ca stricam semanatura Lui pe care o seamana? Ce-a zis Adam cand a dobandit primul fiu? Iata, am dobandit om prin Dumnezeu!
In Hronograful lui Chedrinos, o carte foarte veche, tradusa in romaneste de Veniamin Costachi la anul 1837, in Manastirea Neamt, se arata ca bietii Adam si Eva, dupa ce au fost scosi din Rai, au iesit la poarta Raiului, dar acolo a pus Dumnezeu Heru-vimi cu sabie de foc, sa nu se atinga nimeni, nici sa mai intre om inapoi in Rai. Si s-au rugat o suta de ani Adam si Eva: "Doamne, am gresit! Da-ne voie inapoi in Rai! Sa venim inapoi in Raiul desfatarii, cel preadulce si preasfant”.
Dupa o suta de ani, s-a aratat Arhanghelul Gavriil lui Adam si Evei si le-a zis: "Luati-va de-o grija, pentru ca ati calcat porunca, Dumnezeu v-a dat de canon pe pamant! Tu, Adame, cunoaste pe Eva si veti naste fii”. Evei i-a dat Dumnezeu canon, zicand: Inmultind voi inmulti durerile tale, si intru dureri vei naste fii. Iar pentru Adam, alt canon. A blestemat pamantul, zicand: Blestemat sa fie pamantul pentru tine! Spini si palamida sa rodeasca pamantul tau! In sudoarea fetei tale iti vei castiga painea cea de toate zilele, cum vedem pana azi.
Nu putem scapa de blestemul si de porunca lui Dumnezeu. Femeia care incearca sa inlature durerea nasterii si sa traiasca numai in placere cu barbatul sau, sau barbatul care-i porunceste femeii sa impiedice nasterea, sunt cei mai mari criminali. Se abat de la porunca cea dintai a lui Dumnezeu, cand i-a spus femeii: Inmultind voi inmulti durerile tale, intru dureri vei naste fii. Si i-a mai dat un canon: si intoarcerea ta catre barbatul tau.
Adica femeia sa asculte de barbat toata viata ei. De aceea si marele Apostol Pavel spune: Femei, supuneti-va barbatilor vostri, ca intru Domnul. Si auzi: "Femeie, supune-te capului tau!” Ca barbatul este cap al femeii, precum si Hristos este cap al barbatului.
Ai vazut vreodata vreo femeie cu doua capete? Nu se poate. Barbatul este cap si femeia este trup. De aceea zice: Femeia trupul sau nu-l stapaneste, ci barbatul. Iar acea nebuna care cauta dupa alt barbat, se poate gandi ca poate sa aiba doua capete? Nu. Unul ti-a dat Dumnezeu prin cununie. Si cu doua capete nu vei fi in veac.
Fratilor, cuvantul care urmeaza va va arata primejdia cea mare a acestui cumplit pacat. Cum putem opri in ziua de azi cumplitul pacat al avorturilor si prin ce mijloace? Acest pacat distruge lumea. Nu numai ca distruge natalitatea popoarelor, dar distruge sufletele si atrage urgia lui Dumnezeu pe pamant.
Deci, lasa lucrul lui Dumnezeu! Lasa tarina si aratura lui Dumnezeu asa cum o seamana El! Mai acum trei-patru zile, am marturisit pe un preot si o preoteasa si un alt preot tanar si alta preoteasa. Un preot care are 15 copii, din judetul Suceava, foarte evlavios, frate cu Parintele Argatu de la Bucuresti. Si o intreb pe preoteasa: "Cati ani ai, mama?” "Am 47 de ani”. "Cati copii ai?” "Am cincisprezece, parinte”. Are copii preoti, preotese, ingineri, doctori; are doua fete la facultate, un baiat pe la seminar...
Ai auzit o femeie cu frica de Dumnezeu? "Dar ai omorat vreo unul?” "Nu mi-a murit nici unul. Nici nu m-am gandit, Doamne fereste, sa fac crima”. Vedeti cum este o femeie cu frica lui Dumnezeu? Oare ce va zice in ziua judecatii, ca la II Corinteni, 6 cu 2, auziti ce spune Scriptura? Au nu stiti ca sfintii vor judeca lumea? Cum au sa judece lumea sfintii?
Iata cum, zice Sfantul Ioan Gura de Aur: "Cand ai sa spui tu ca n-ai putut sa cresti copii, ai sa vezi milioane de sfinti care stralucesc ca soarele si care au avut si copii si au fost si sfinti”. Deci asa vor judeca sfintii lumea, cu pozitia lor fata de cei pacatosi.
Fratilor, sa stiti un lucru: Paziti-va foarte tare, sa nu spuneti in gandul vostru, cum imi spune cate o femeie la marturisire: "Da, parinte, l-am avortat, dar era numai de o luna sau de trei saptamani!”
Ce-ai zis? De trei saptamani? Iata ce spune Sfantul Anastasie Sinaitul: "Precum cand tuna si fulgera, odata auzi tunetul si odata vezi lumina fulgerului, asa in clipa cand s-a zamislit copilul se zideste in el si trupul si sufletul lui, intr-o forma ca o samanta de canepa sau poate mai mic, dar in aceeasi vreme.
Teoria originii sufletelor noastre este intreita:
- A fost teoria cu preexistentianismul lui Origen cel blestemat, in care zice ca sufletele au existat din veac si au fost pedepsite in trupuri.
- Este teoria cu traducianismul la Tertulian, care zice ca sufletul s-ar fi tras din sufletul parintilor. Si aceasta teorie a cazut in fata Bisericii.
- Si a treia teorie adevarata, dupa toata Biserica, este creationismul. Dumnezeu creeaza sufletul si trupul in clipa cand s-a zamislit el in pantecele maicii lui.
Si daca dupa zamislire, la un ceas, vei face ceva ca sa strici nasterea, esti ucigatoare de om si criminala. Ori il ucizi de 30 de ani, ori il ucizi la un ceas dupa ce s-a zamislit este acelasi pacat; ca intentia una este: sa omori copilul, sa omori omul. Ca Dumnezeu nu se uita la intamplare, ci la intentia cu care faci pacatul.
Tot asa patesc si cele care se pazesc sa nu faca copii. Este la fel cu cele ce fac avort. Se opresc prima data doi ani, iar daca tot se mai pazesc, sase ani si apoi mai mult.
N-aveti voie sa stricati zidirea lui Dumnezeu, semanatura si tarina Lui. Lasa-l sa se nasca! Lasa-l sa creasca! Imi spui ca esti saraca, ca esti bolnava, ca ti-a spus doctorul ca ai sa mori! Dar care-i jertfa ta? Care-i datoria ta? Nu sa mori nascand? De ce Biserica te pregateste inainte de nastere pentru moarte? Ca daca ar fi o femeie oprita de Sfintele Taine 20 de ani, daca-i gravida, gata, i se da voie sa se impartaseasca. De ce a facut Biserica asa?
Ii da voie sa ia Preacuratele Taine, ca o pregateste de moarte. Cate pacate ar avea o femeie insarcinata, daca moare spovedita si impartasita cu Preacuratele Taine, toate, toate i se iarta daca ar muri nascand. Femeia cand moare nascand, moare pe altarul jertfei. Se jertfeste pentru Hristos. Este mucenita si martira. De aceea ne-a invatat Apostolul Pavel: Femeia se va mantui prin nastere de fii.
Deci nu dati loc maniei lui Dumnezeu cu pricinile voastre! Ca ti-a spus doctorul ca esti slaba, ca nu poti purta sarcina, sa-ti faca operatie. Nu! Cu credinta in Dumnezeu du-te la masa nasterii! Du-te acolo la maternitate: "Doamne, daca am sa traiesc, am sa fiu mama acestui copil. Daca nu, vreau sa mor, sa dau viata copilului, ca sa traiasca copiii”.
Fericita si de trei ori fericita este mama aceea care moare nascand; isi pune viata ca sa dea viata copilului sau. Mucenita si martira este si in rand cu apostolii si martirii se duce, pentru ca a avut credinta tare in Dumnezeu, nu sa ucida copilul, ci sa-l nasca, chiar cu riscul de a muri ea.
Mare urgie a lui Dumnezeu vine peste casa si femeia aceea care isi omoara copiii.
Dumnezeu, pentru rugaciunile Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria, cu ale cinstitului slavitului Prooroc Inaintemergatorul si Botezatorul Ioan, a carui sfanta nastere o praznuim astazi si pentru ale tuturor sfintilor, sa ne miluiasca, sa ne mantuiasca pe noi ca un bun si iubitor de oameni. Amin.
