( Despre chemarea lui Dumnezeu cea in multe feluri ) Chemarea lui Dumnezeu este vesnica mai inainte de facerea lumii (Efeseni 1, 4; 3, 11; II Tesaloniceni 2, 13; II Timotei 1, 9)
Iubiti credinciosi,
Pilda Sfintei Evanghelii, ce s-a citit astazi, ne vorbeste in chip tainic despre chemarea lui Dumnezeu la cina cea mare, care este Imparatia lui Dumnezeu. Chemarea sau vocatia, "este o strigare tainica din partea lui Dumnezeu, prin care cheama sufletele sa vina la El" (Dictionar al Noului Testament, op. cit., p. 4).
Sa stim, de asemenea, ca chemarea lui Dumnezeu este de multe feluri si ca vechimea ei este vesnica, mai inainte de intemeierea lumii (Efeseni 3, 11). Ca de la inceputul lumii simtite si vazute si pina la sfirsitul ei, Dumnezeu nu va inceta a chema pe alesii Sai (Matei 24, 31; Marcu 13, 27). Asa vedem din dumnezeiasca Scriptura ca Dumnezeu a ales si a chemat pe Noe si i-a poruncit sa faca corabie inainte de potop (Facere 6, 8-14); asa a chemat Dumnezeu pe Avraam (Facere 12, 1-3); asa a chemat pe Moise (Iesirea 3, 1-4) si pe poporul lui Israel (Deuteronom 7, 21, 13, 4); asa a chemat Dumnezeu pe David de la turmele oilor si l-a uns imparat peste Israel (I Regi 16, 12-13); si tot asa a chemat Dumnezeu pe sfintii prooroci (Psalmi 88, 3; 104, 26; Ieremia 1, 8).
La plinirea vremii a venit Mintuitorul nostru Iisus Hristos si a chemat pe sfintii Sai apostoli (Marcu 3, 13-19). Inca se vorbeste in Sfinta Scriptura si de chemarea Bisericilor (I Petru 5, 13) si de chemarea credinciosilor (Romani 16, 13; I Petru 1, 2). Au fost insa si chemari personale si particulare, precum a fost alegerea si chemarea lui Solomon la imparatie (I Paralipomena 22, 3-6) si chemarea marelui Apostol Pavel de catre Mintuitorul (Fapte 9, 3-18). Se mai arata prea luminat in Sfinta si dumnezeiasca Scriptura despre chemarea lui Iisus Hristos ca Mesia (Isaia 4, 2; 6, 7; 19, 1-8; Matei 12, 18; I Petru 2, 6).
In Sfinta Scriptura observam ca pricinile chemarii lui Dumnezeu sint felurite: dupa vointa si dupa prevederea lui Dumnezeu (Romani 8, 28-29); fara de privire la merite (Romani 9, 11; II Timotei 1, 9); dupa harul lui Dumnezeu (Romani 1, 5-6) pentru slava lui Dumnezeu (Efeseni 1, 5); pentru infierea prin Iisus Hristos (Efeseni 1, 5); spre dobindirea mintuirii (I Tesaloniceni 5, 9; II Tesaloniceni 2, 13); spre slava vesnica (Romani 8, 29); pentru supunerea lui Hristos (I Petru 1, 2); spre a fi asemenea chipului lui Iisus Hristos (Romani 8, 28-29) si spre a fi sfinti fara prihana in dragoste (Efeseni 1, 4).
Dar si mijloacele prin care se fac chemarile lui Dumnezeu sint, de asemenea, diferite. Sa stim ca chemarea credinciosilor este lucrul lui Dumnezeu (Efeseni 4, 1; I Tesaloniceni 1, 4-6); chemarea lui Dumnezeu se face prin Duhul Sfint (Zaharia 7, 12; Fapte 13, 2), si prin Iisus Hristos (Isaia 55, 5; Matei 11, 28; Ioan 7, 37; 12, 32; Romani 1, 7). Chemarea lui Dumnezeu se face prin Evanghelie (II Tesaloniceni 2, 14); prin mijlocirea creaturilor Lui (Psalmi 18, 1-4; Romani 1, 20) si prin alesii Sai (IV Regi 22, 13; Ieremia 7, 24; 25, 27) Sa mai stim ca chemarea lui Dumnezeu este dupa alegere (Romani 9, 30), neschimbata si nemincinoasa din partea Lui (Romani 11, 29; I Tesaloniceni 5, 24).
Iata pe scurt pricinile si mijloacele prin care se face chemarea lui Dumnezeu. Care este scopul pentru care ne cheama Dumnezeu? Iata cu ce scop ne cheama: Chemarea Lui ne indeamna la pocainta (Matei 9, 13; Marcu 2, 17); ne povatuieste la impacarea cu El (Isaia 27, 5; II Corinteni 5, 20); ne indeamna la sfintenie (Romani 1, 7; I Corinteni 1, 2); ne cheama de la intuneric la lumina (Fapte 2, 6-18; I Petru 2, 9); din moarte la viata (Ioan 5, 24-25); ne cheama la libertate si la pace (Galateni 5, 13; II Corinteni 7, 13; Romani 14, 19). Chemarea lui Dumnezeu ne uneste cu Iisus Hristos la una si aceeasi nadejde (I Corinteni 1, 9; Efeseni 1, 18), la mostenirea slavei (Evrei 9, 15; Efeseni 1, 18), si la imparatia slavei lui Dumnezeu (I Tesaloniceni 2, 12).
Oare omul poate sa primeasca si sa refuze chemarea lui Dumnezeu? Da, poate. Pentru ca Dumnezeu l-a facut pe om liber si l-a lasat in mina sfatului sau (Intelepciunea lui Solomon 2, 23; Intelepciunea lui Isus Sirah 15, 14), si cu arma bunei voiri ne-ai incununat pe noi (Psalm 5, 12). Acest lucru ni-l arata si cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos care zice in Sfinta Evanghelie: "Cine voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie" (Matei 16, 24).
Daca ati ascultat cu atentie Sfinta Evanghelie ce s-a citit astazi, ati auzit cum toti cei chemati la cina cea mare, s-au lepadat de cina, punind diferite motive. Unul ca si-a cumparat tarina si se duce sa o vada, altul ca si-a cumparat cinci perechi de boi si merge sa-i incerce, iar altul ca si-a luat femeie si nu poate merge (Luca 14, 18-20).
Iata si pedeapsa lui Dumnezeu asupra celor ce refuza sa primeasca in mintea si inima lor chemarea lui Dumnezeu. Acestia mai intii se indeparteaza de harul lui Dumnezeu si in ziua Judecatii de apoi vor lua mai mare pedeapsa decit Sodoma si Gomora (Matei 10, 14-15; Marcu 6, 11).
Cei ce refuza chemarea lui Dumnezeu, ajung la orbire spirituala (Fapte 28, 24-27; Romani 1, 21; 11, 7-10); ajung la ratacire spirituala (Fapte 28, 24-27; Romani 11, 8-10) si la impietrirea inimii lor (Marcu 16, 14). Acestia vor lua pedepse vremelnice (Isaia 65, 12-15) si de nu se vor pocai vor ajunge la osinda vesnica (Ioan 12, 48; Evrei 2, 1-3; 12, 25).
Iubiti credinciosi,
In cele ce urmeaza vom vorbi si despre cele mai de pe urma chemari, care le va face Domnul la sfirsitul lumii si in ziua Judecatii de apoi. Mai intii sa aratam cum va chema Dumnezeu cerul si pamintul, dupa marturia Sfintul Duh care zice: "Chema-va cerul de sus si pamintul ca sa judece pe poporul Sau" (Psalm 49, 5).
Aceasta chemare a cerului si pamintului se va face in ziua cea mare a Judecatii de apoi. Milioane de trimbite purtate de ceata Incepatoriilor vor suna cu mare glas si infricosat la porunca Domnului, chemind la judecata cerul de sus, adica nenumarata multime a ingerilor, si pamintul de jos, adica toate popoarele pamintului, pe toti pacatosii din iad si pe insisi demonii care i-au inselat pentru a-i da mortii.
In fata divanului de judecata al lui Hristos vor sta toti dreptii si pacatosii ca sa dea seama de cele ce au lucrat prin trup, bune sau rele, precum a zis Sfintul Apostol Pavel si Evanghelia lui Hristos (Matei 16, 27; Romani 14, 18; II Corinteni 5, 10).
De aceea zice dumnezeiasca Scriptura ca "va chema cerul de sus", adica toate puterile din ceruri si toti ingerii impreuna cu sufletele tuturor dreptilor, care, la glasul trimbitelor, se vor cobori din cer sa stea inaintea Domnului slavei, Iisus Hristos, Mintuitorul nostru, ca sa vada si sa auda cum va rasplati Dumnezeu fiecaruia, dupa lucrurile lui (Matei 16, 27).
Atunci glasul trimbitelor, va suna in sus si in jos. In sus, ca sa cheme din cer toate puterile cerului, pe toti ingerii si pe toti dreptii; iar in jos, glasul lor va ajunge pe pamint si pina in iad. Pe pamint, ca sa deschida toate mormintele si sa invie toti oamenii care au murit cu trupul de la inceputul lumii; iar la iad, ca sa cheme pe toti diavolii si pe toti pacatosii la judecata cea preasfinta si preadreapta a lui Dumnezeu. Iata ce zice despre aceste trimbite ale cerului Sfintul Ierarh Grigorie Teologul: "Infricosat este glasul trimbitelor acelora la care se vor supune stihiile, care vor despica pietrele, vor deschide mormintele, vor descoperi cele mai dedesubt, vor zdrobi porti de arama, vor dezlega si vor risipi legaturile mortilor" (Usa pocaintei, cartea a II-a, Pentru judecata viitoare, 1812).
La chemarea acestor trimite va chema Dumnezeu cerul de sus si pamintul de jos, ca sa aleaga pe cei drepti de cei pacatosi, precum alege pastorul oile de capre (Matei 25, 32), spre a merge unii la viata vesnica, iar altii la munca vesnica (Matei 25, 46).
Dar sa auzim, fratii mei, si cea mai de pe urma chemare ce o va face Mintuitorul nostru Iisus Hristos catre alesii Sai, in ziua Judecatii de apoi. Aceasta prea fericita chemare, ne-o arata dumnezeiasca Evanghelie, zicind: Atunci va zice Imparatul celor de-a dreapta Sa: Veniti binecuvintatii Tatalui Meu, de mosteniti Imparatia cea fagaduita voua de la intemeierea lumii, caci flamind am fost si Mi-ati dat sa maninc, insetat am fost si Mi-ati dat sa beau, strain am fost si M-ati primit, gol am fost si M-ati imbracat, bolnav am fost si M-ati cercetat, in temnita am fost si ati venit la Mine (Matei 25, 34-36).
Deci, vedeti, ca chemarile lui Dumnezeu sint vesnice si mai inainte de facerea lumii si de la inceputul lumii acesteia vazute si simtite, pina la sfirsitul ei si pina in ziua Judecatii celei de apoi!
Auzind de chemarile lui Dumnezeu cele in multe feluri despre care am vorbit pina aici, sa fim cu mare atentie, cu luare aminte si cu mare frica de Dumnezeu, cind glasul constiintei noastre ne cheama la pocainta si la parasirea rautatilor noastre. Caci constiinta noastra este cea mai vie trimbita care neincetat ne cheama din launtrul nostru la pocainta, la indreptarea si la calea cea sfinta a mintuirii.
O, de ar da Dumnezeu sa auzim in toata vremea glasul acestei trimbite, adica glasul constiintei noastre, care mereu ne cheama la pocainta spre mintuirea sufletelor noastre. O, de ne-ar lumina Dumnezeu sa auzim glasul constiintei care striga din launtrul nostru, zicind: Omule, paraseste pacatele tale! Omule, vine moartea si te gaseste in pacate si vei fi osindit in focul cel vesnic! Omule, trezeste-te la pocainta si vezi in ce stare esti, ca nu stii ziua si ceasul in care te va chema Domnul din aceasta trecatoare viata! Auzi, omule, ce zice dumnezeiasca Scriptura: Astazi de veti auzi glasul Lui, sa nu va invirtosati inimile voastre (Psalm 94, 8). Ascultati ce zice aceasta trimbita, care pururea striga din launtrul nostru: Ce faci, omule, unde mergi? De ce te incurci cu grijile lumii? De ce iti implinesti poftele trupului tau? De ce stai nespovedit, fara pocainta, ca si cum ai fi nemuritor?
Auzi glasul Sfintei Evanghelii care zice: Privegheati si va rugati, fiti gata ca nu stiti in care ceas vine sfirsitul! Si iarasi: "Pocaieste-te, omule, ca sa intimpini pe Mirele sufletelor noastre, cu candela milosteniei si a toata fapta buna aprinsa, ca sa nu te gaseasca asemenea fecioarelor celor fara de minte, care au ramas afara de camara Mirelui Ceresc" (Matei 25, 11-12).
O, fratii mei, daca ne-am trezi pina mai avem vreme sa auzim glasul acestei trimbite, adica al mustrarii constiintei noastre si daca acest glas al lui Dumnezeu care ne cheama la pocainta si la parasirea pacatelor, nu l-am trece cu vederea, ce mare fericire am avea si in veacul de acum si in cel viitor!
Acest glas al lui Dumnezeu este constiinta noastra, este trimbita cea tainica si sfinta care calatoreste cu noi in viata de aici, si pururea ne cheama din launtru spre a ne trezi si pocai. Constiinta este pirisul care mereu ne piraste pe calea acestei vieti, si ne mustra cind gresim. Despre acest piris zice, intr-un anumit fel, Sfinta Evanghelie: Impaca-te cu pirisul tau pe cale, ca nu cumva pirisul sa te dea judecatorului (Matei 5, 25; II Corinteni 3, 5; Galateni 6, 4).
Iubiti credinciosi,
In Sfinta Evanghelie de astazi, Iisus Hristos Mintuitorul lumii ne cheama pe toti la Cina Sa cea mare. Ne cheama la ospatul credintei adevarate. Sa nu ne impotrivim nici unul, nici sa paraseasca cineva Biserica Ortodoxa, mama noastra care ne hraneste din invatatura dreptei credinte, si sa mearga la cina sectelor care se inmultesc mereu si insala pe multi.
Ne cheama Hristos la ospatul pocaintei, la masa mintuirii. Sa nu aminam pocainta, spovedania, rugaciunea, milostenia, Sfinta Impartasanie, grija pentru suflet, ca in ceasul in care nu gindim, Fiul Omului va veni!
Ne cheama Iisus Hristos la ospatul Sfintei Liturghii. In fiecare sarbatoare auzim toaca, clopotele bisericilor si preotii satelor care ne cheama la cina cea mare a Sfintei Liturghii. Oare de ce nu venim macar Duminica si la marile Sarbatori cu totii la biserica?
De ce punem motive ca "ne-am cumparat tarine", adica griji pamintesti, ca "ne-am cumparat cinci perechi de boi", adica ne-am robit de patimi cele cinci simtiri, si ca "ne-am luat femeie", adica ne-am dedat la betii si desfrinari, mai ales Duminica si de aceea nu putem veni la ospatul Sfintei Liturghii in sarbatori, sa ospatam impreuna cu Mintuitorul Hristos, cu Maica Domnului si cu toti sfintii din cer? Caci vedem la Sfinta Liturghie, Duminica, mai mult batrini si vaduve, dar tinerii si copiii dumnevoastra unde sint? De ce nu vin cit mai multi la slujbele bisericii, la Sfinta Liturghie? Hristos din cer se jertfeste pe Sfinta Masa, sfintii si ingerii din cer cinta cu noi in biserica, Mintuitorul ospateaza cu noi si ne hraneste cu scumpul Sau Trup si Singe, iar cei mai multi dintre fiii Bisericii noastre stau acasa, se duc la betii, merg la petreceri imorale, la tot felul de pacate si ospateaza cu necredinciosii, cu betivii, cu sectantii si cu slugile intunericului?
Vai celor ce lipsesc Duminica fara motiv binecuvintat de la biserica, de la cina cea mare a Sfintei Liturghii, ca cina mai mare ca jertfa liturgica si Sfinta Impartasanie si ca citirea sfintelor carti nu este alta pe pamint!
Ajunge o saptamina de lucru, de osteneala pentru trup. Sa participam o zi pe saptamina, Duminica, in Biserica Domnului la Sfinta Liturghie. Destul ne ostenim pentru trup, sa ne ostenim acum si pentru suflet, ca in curind vom pleca la marea judecata sa dam socoteala de toate. Oare nu tocmai Duminica se fac cele mai multe pacate, petreceri, nunti, betii, certuri si desfrinari?
Sa lasam dar tot pacatul si sa ne pocaim de pacatele noastre. Cresteti-va copiii in frica Domnului, rugati-va mai mult si veniti la biserica, la cina cea mare a Mintuitorului Hristos. De vom face asa, si pe pamint vom fi fericiti si multumiti, si in cer cu ingerii, cu sfintii si cu Insusi Hristos vom cina in vecii vecilor. Amin.
