Azi, credinta face schimbari importante in viata noastra. O femeie ne da o lectie frumoasa. Cananeanca favorizeaza deschiderea comuniunii noastre cu Dumnezeu, dar nu poate face efortul in locul nostru. Citim fiecare pasajul din Sfanta Scriptura. Luam Cartea Sfanta. Deschidem la Evanghelia dupa Matei. Insistam asupra capitolului 15. Nu citim mai departe aceste randuri pana ce nu ne familiarizam cu pericopa biblica.
Domnul Hristos Insusi lauda credinta cea mare a cananeencei. Si totusi, personajul principal ramane Hristos. Nu putem concepe pe Dumnezeu in afara lui Hristos. Singurul Mesia autentic care daruieste binecuvantare si viata vesnica. Femeia cananeanca (credincioasa) este doar beneficiara. Si cat de darnic este Domnul cu ea! Cat de bun este Domnul cu noi! Ne ridica din mocirla si ne transforma in diamante. Efortul nostru de a slefui aceste diamante ajuta lumina sfinteniei sa straluceasca in inimile noastre. Pauza de lectura: urmeaza rugaciunea. Acum citim o catisma din Psaltire.
Credincioasa de azi este fericita: a ajuns la vederea dumnezeiasca. Fara masterate si doctorate, fara burse! Pai, daca aceasta credincioasa se roaga... si noi ne rugam. Da, dar noua ne lipseste staruinta. Credincioasa din Canaan a evitat speculatiile de orice fel si s-a prezentat in fata Domnului cu inima deschisa. Nu este urma de viclesug in comportamentul ei. Teologia inseamna vorbire cu Dumnezeu. Realizam acest dialog. Break: ne vom desfata sufletele cu Paraclisul Maicii Domnului.
Doritoarea de Adevar nu isi face planuri lumesti de viitor, nu programeaza copiii, nu face avorturi, nu se zgarceste, nu invidiaza. Doar iubeste. Iar din aceasta iubire divina izvorasc frumusetea spirituala si smerenia. Nu cautam subtilitati teologice, fineturi. Ci doar cresterea in virtute. Mare este credinta noastra? Planul nostru de viitor este Raiul vesnic. Ce dor ne-a fost de priceasna "O, Maicuta sfanta!" O vom canta acum cu totii, impreuna!
Doamna aceasta cu suflet curat se roaga pentru strastranepotii ei, libanezii de azi greu incercati de razboaie. Doamne, si noi avem fiice (suflete) bolnave, ajuta-ne! Pacatul ne epuizeaza si ne haotizeaza, elibereaza-ne, Doamne, de povara! Doamne, ajuta-ne! Ispititorul este extrem de perfid, sa nu il subestimam, ci sa ne pregatim de asalt. Cu asalt se cucereste Imparatia. Si ne apara pe noi in vremea ispitei, Doamne! Intareste-ne in nadejde, Pastorule cel Bun!
Nu ramanem indiferenti in fata misterului credintei. Avem calauze: parintele Cleopa ne indruma. Si ne zice ferm: "Sa aveti grija de copii ca de lumina ochilor! Invatati-i, educati-i, mingiiati-i, duceti-i la biserica, hraniti-i cu Trupul lui Hristos si cu cuvintele Sfintei Evanghelii, caci vom da greu raspuns pentru ei. Sa cerem de la Iisus Hristos credinta femeii cananeence si izgonirea patimilor din inimile noastre." Da, credem si marturism ca Hristos este Fiul lui Dumnezeu!
De ce atata nedreptate, pe toate planurile, pe pamant? Se intreaba bunul meu prieten Paul Siladi, citandu-l pe avva Antonie. Replica este mangaietoare: "Acestea sunt judecatile lui Dumnezeu si nu-ti ajuta cu nimic sa le cunosti". Primul pas este dorinta: "Doamne, vreau sa ma mantuiesc si nu ma lasa gandurile rele. Ce sa fac in nelinistea mea? Cum sa ma mantuiesc?" Iar Dumnezeu i-a trimis un inger care sa-i arate cum sa impleteasca rugaciunea cu munca.
Mare e credinta sfintilor, fie lor dupa cum voiesc sa mijloceasca pentru noi! Credinta tare in inviere izvoraste din suferinta Crucii! Da-ne, Doamne, putere!
Dar noi, noi ce invatam din exemplul acestei credincioase? Retinem modelul omului adevarat, al omului exemplar. Inima crestinismului nu este contributia anuala, ci credinta.
