Ultima vineri din Postul Mare este
numita Vinerea Pastelui, Vinerea Patimilor, Vinerea Neagra, Vinerea
Seaca sau Vinerea Mare. Astazi este ziua in care Hristos a fost
rastignit si a murit pe cruce pentru rascumpararea neamului omenesc de
sub jugul pacatului stramosesc. Din acest motiv, Vinerea Mare este zi de
post negru.
Ultima vineri din Postul Mare este
numita Vinerea Pastilor, Vinerea Patimilor, Vinerea Neagra, Vinerea
Seaca sau Vinerea Mare. Conotatiile legate de aceste denumiri sunt date
de ceea ce se intampla in aceasta zi: se numeste Vinerea Pastilor,
pentru ca este ultima vineri dinaintea Pastelui; Vinerea Patimilor,
deoarece in aceasta zi a patimit si a fost rastignit Iisus Hristos;
Vinerea Seaca, pentru ca cei mai multi romani au obiceiul de a posti
post negru. Adica nu mananca si nu beau nimic toata ziua. Mai este
numita Vinerea Mare pentru ca este ultima vineri din Saptamana Mare.
Scoaterea Epitafului
In Sfanta si Marea Vineri se face pomenirea Sfintelor si Mantuitoarelor
si infricosatoarelor Patimi ale Domnului si Dumnezeului si Mantuitorului
nostru Iisus Hristos: scuiparile, lovirile peste fata, palmele,
insultele, batjocurile, haina de porfira, trestia, buretele, otetul,
piroanele, sulita si, inainte de toate, crucea si moartea pe care le-a
primit de bunavoie pentru noi. Se mai face pomenire de marturisirea
mantuitoare facuta pe cruce de talharul recunoscator, care a fost
rastignit impreuna cu El. Patimile Mantuitorului impun, de asemenea, o
serie de slujbe speciale, deosebit de impresionante. Slujbele din
aceasta zi cuprind: Denia de Joi seara (in timpul careia se citesc „cele
douasprezece Evanghelii" care vorbesc despre Patimirile Domnului),
Ceasurile imparatesti (de vineri dimineata), Vecernia (in timpul careia
se face si „Punerea in mormant" sau scoaterea Epitafului in mijlocul
bisericii, spre inchinare) si Pavecernita. Este o zi aliturgica in
bisericile ortodoxe, o zi in care, in respectul fata de Patimile
Domnului, nu se oficiaza Sfanta Liturghie. Slujbele incep cu Ceasurile
imparatesti, care se citesc doar in ajunurile marilor sarbatori
(Craciun, Boboteaza etc.). Dupa Ceasurile imparatesti se face Vecernia
zilei urmatoare, in timpul careia, intr-un anumit moment, numit
Stihoavna, se scoate Sfantul Aer sau Sfantul Epitaf - o bucata de panza
pe care este zugravita pogorarea in mormant a Mantuitorului. Sfantul
Epitaf, asezat pe o masa in mijlocul bisericii, in fata crucii, sta
inconjurat de lumanari si cu Evanghelia deasupra. Credinciosii trec prin
fata lui, ingenuncheaza de trei ori si saruta picioarele Mantuitorului.
Apoi credinciosii trec pe sub aceasta masa pe care este asezat Sfantul
Aer, reflectand in plan simbolic pogorarea in mormant.
Toate cantarile din Vinerea Patimilor arata rautatile pacatului lumii
cazute in pacat: tradarea lui Iuda, frica prea mare a ucenicilor si
lepadarea lui Petru, rautatea si viclenia carturarilor si fariseilor,
lasitatea si nedreptatea lui Pontiu Pilat, violenta soldatilor,
ratacirea si nerecunostinta multimilor, obraznicia talharului nepocait
si nepasarea sau indiferenta multora carora Iisus le-a facut mult bine.
Prohodul Domnului
Inspre seara, dupa spovedirea credinciosilor - doar cazurile speciale se
pot spovedi astazi: bolnavii, femeile insarcinate etc. -, se oficiaza
Denia Sambetei celei Mari. Dupa Psalmii Utreniei, soborul de preoti iese
in mijlocul bisericii, in fata Sfantului Epitaf. Se oficiaza Prohodul
Domnului, poate cea mai grava, solemna si patetica slujba a ortodoxiei.
Credincios ii, cu lumanari in maini, asculta cum soborul citeste cateva
stihuri in care este vorba despre moartea Mantuitorului, despre
pogorarea Sa in iad si in care se anunta Invierea.
La sfarsitul acestei Denii, preotii iau Sfantul Epitaf si, urmati de
credinciosi, inconjoara de trei ori biserica, cu lumanari aprinse in
maini. Dupa aceasta, se intra iarasi in biserica. In timp ce preotii tin
ridicat Epitaful la intrarea in biserica, credinciosii trec pe sub el,
atingandu-l cu mana. La sfarsitul slujbei, se mai oficiaza doua cantari
si se citeste o Evanghelie, dupa care credinciosii se retrag, cu
lumanarile in maini, catre case.
TAINA CRESTINISMULUI
"Cu moartea pe moarte calcand"
„Hristos trece prin moarte «cu moartea pe moarte calcand» si, cand
Inviaza, nu mai revine in lumea aceasta, ci trece deja cu sufletul si
trupul in viata vesnica din Imparatia cerurilor.
Hristos Se mai arata dupa Inviere de cateva ori, ca sa certifice ca
Invierea Sa este reala, dar viata Lui nu mai este existenta biologica
din lumea aceasta. Moartea si Invierea lui Hristos concentreaza in ele
taina crestinismului care nu este simpla morala, nu este o doctrina
filosofica, ci este taina vietii vesnice daruita oamenilor incepand inca
din lumea aceasta.
De aceea, fara Sarbatoarea Sfintelor Pasti, crestinismul nu ramane decat
o morala filosofica. Crestinismul este in primul rand viata in Hristos
Cel Rastignit si Inviat. Sa rugam pe Hristos- Domnul ca in ziua
Sfintelor Pasti sa cantam asa cum Biserica lui Hristos, inca din secolul
al IV-lea marturiseste folosindu-se de cuvintele Sfantului Grigore
Teologul: «Ieri m-am rastignit impreuna cu Tine, Hristoase, astazi
Inviez impreuna cu Tine».
Prin participarea la slujbele din Saptamana aceasta Sfanta si Mare a
Pastilor, prin ascultarea Evangheliilor Patimirilor, prin participarea
la slujba Prohodului Domnului, ne-am rastignit duhovniceste impreuna cu
Hristos si ne-am ingropat duhovniceste impreuna cu El, iar in noaptea
urmatoare, la miezul noptii, sufletul nostru se umple de bucuria
Invierii Lui". P.F. Daniel, „Foamne si sete dupa Dumnezeu - intelesul si
folosul postului", Editura Basilica, 2008
PATIMILE
Suferinte divine
Patimile sau Patimirile Domnului sunt numite sfinte, mantuitoare si
infricosatoare. Ele sunt sfinte, pentru ca Cel ce sufera, Iisus Hristos
este nevinovat. Sunt mantuitoare, deoarece, indurand aceste Patimiri sau
ispite ale durerii, Hristos ca Om nu Se desparte de Dumnezeu-Tatal.
Patimile sau Patimirile sunt infricosatoare, pentru ca Cel ce patimeste
in trup nu este numai om, ci este Dumnezeu-Omul. Cel atotputernic si
smerit, Cel fara de pacate, de bunavoie ia asupra Sa urmarea pacatelor
lumii cazute.
„Fiecare madular al Sfantului Tau trup a rabdat ocara pentru noi: capul a
rabdat spini, fata, scuipari; obrazul, loviri cu palme; gura, gustarea
otetului celui amestecat cu fiere; urechile, hulele cele paganesti;
spatele, biciuri si mana, trestie; intinsorile a tot trupul pe cruce, si
cuie, incheieturile si coasta, sulita. Cel ce ai patimit pentru noi, si
ne-ai mantuit pe noi de patimi; Care Te-ai smerit pentru noi, prin
iubirea Ta de noi, si ne-ai inaltat, Atotputernice Mantuitorule,
miluieste-ne pe noi" se canta in acesta seara la Denie.
Cuvant cules de Madalina
|
