Despre vorba Apostolului: "Femeia este legata prin lege atita vreme cit traieste barbatul ei. Iar daca barbatul ei va muri, este libera sa se marite cu cine vrea, numai intru Domnul. Insa mai fericita ar fi daca ar ramine cum este" (1 Corinteni 7:39, 40).
In alta zi, Fericitul Pavel ne aseza legea despre casatorie si drepturile ei, scriind si zicind asa catre Corinteni: Iar pentru care mi-ati scris, bine este omului sa nu se atinga de femeie. Iar din pricina preacurviei, fiecare sa-si aiba femeia sa, si fiecare sa-si aiba barbatul sau (1 Corinteni 7:1, 2). De aceea am spus si eu tot ce era de trebuinta pentru intelegerea acestor cuvinte. Dar este nevoie sa vorbesc cu voi iarasi despre acelasi lucru, fiindca si astazi, acelasi Sfint Apostol Pavel pomeneste de dinsul. Si l-ati auzit pe el strigind si zicind: Femeia este legata prin lege atita vreme cit traieste barbatul ei. Iar daca barbatul ei va muri, este libera sa se marite cu cine vrea, numai intru Domnul. Dar mai fericita este de va ramine asa, dupa parerea mea. Si socotesc ca si eu am Duhul lui Dumnezeu (Corinteni 7, 39-40).
Deci sa urmam lui si astazi, si sa vorbim impreuna despre aceasta invatatura; caci, urmind lui Pavel, prin el vom urma in totul si lui Hristos, fiindca si el nu sie-si, ci Aceluia urmind, a scris toate. Si nu este lucru neinsemnat ca o casatorie sa fie bine infiintata, altminteri este izvor de nenumarate rele pentru cei ce nu se folosesc de ea cum trebuie. Dupa cum femeia este un ajutor, tot asa, adesea, se face si vrajmas. Si, dupa cum casatoria este un liman, tot asa poate aduce si naufragiul, nu prin firea sa, ci prin sufletul acelora care se folosesc rau de ea. Acela care pazeste legile hotarite ale ei gaseste casa si femeia lui ca o mingiere si liberare de toate necazurile care i se intimpla, fie in piata, fie oriunde; iar acela care ia lucrul cu nesocotinta si fara judecata, chiar daca se bucura de multa liniste in afara, intrind in casa, vede numai stinci si pietre. Trebuie deci, pentru ca este vorba de treburi asa de insemnate, sa dam mare luare aminte acestor cuvinte: cel care isi ia femeie trebuie sa faca acest lucru dupa legiuirea lui Pavel sau, la drept vorbind, dupa legiuirea lui Hristos.
Stiu negresit ca multora cuvintul li se va parea nou si neasteptat, si de aceea nu voi tacea, ci mai intii va voi citi legea, si apoi voi incerca sa inlatur contrazicerea ce pare ca este aici. Care este legea pe care ne-a dat-o Pavel? Femeia este legata de lege, deci, cit ii traieste barbatul, nu trebuie sa se desparta si sa-si ia alt sot, incheind o a doua casatorie. Si baga de seama ca foloseste numai cuvinte deslusite, cu toata ingrijirea. Nu zice: Sa traiasca la un loc cu barbatul cit timp traieste aceasta, ci: Femeia este legata de lege cit timp traieste barbatul ei; incit - chiar daca i se da carte de despartire, chiar daca paraseste casa, chiar daca se duce la altul - este legata prin lege, si una ca aceasta este preacurva.
Asadar - daca barbatul ar voi sa-si departeze nevasta, sau femeia sa-si lase barbatul - sa-si aminteasca aceasta vorba si sa se gindeasca ca Pavel este de fata si o urmareste, zicindu-i cu tarie: Femeia este legata de lege. Caci, asa cum robii fugiti tirasc dupa ei lantul, chiar cind au parasit casa stapinului, tot asa si femeile, cind parasesc pe barbati, sint incatusate de lege, care le urmareste si le invinuieste de prea-curvie, invinovatind si pe cel ce a luat-o, cu vorbele: Ce ati facut este prea-curvie, caci femeia este legata prin lege cita vreme traieste barbatul ei. Si: Cel ce va lua pe cea lasata savirseste prea-curvie (Matei 5:32).
Cind insa are voie sa se casatoreasca a doua oara? Cind i-a murit barbatul, atunci este libera din lant. Aratind aceasta, nu a adaugat: "Daca a murit barbatul ei, este libera sa se casatoreasca cu cine vrea", ci daca a adormit, avind in gind nu numai a o mingiia pe cea vaduva, ci si a o face sa nu mai ia un al doilea sot. "Nu a murit sotul tau, ci doarme!" Cine nu asteapta pe un om adormit? De aceea zice: Daca a adormit, sloboda este sa se casatoreasca cu cine vrea. Nu zice sa se marite, ca sa nu para ca o sileste. Nici nu o impiedica, daca vrea, sa se casatoreasca a doua oara; nici nu o sileste, daca nu vrea, ci ii citeste Legea, zicind: Sloboda este sa se casatoreasca cu cine vrea. Si, zicind ca este sloboda dupa moartea barbatului, a aratat ca, atita vreme cit traia acela, era roaba si supusa legii si, chiar daca ar fi primit mii de carti de despartire, s-ar fi facut vinovata de prea-curvie. Robilor le este ingaduit sa-si paraseasca stapinii in viata, dar femeii nu-i este ingaduit sa-si lase barbatul cita vreme traieste el, fiindca aceasta pofta este prea-curvie. Sa nu-mi citesti legile facute de legiuitorii lumii acesteia, care invata sa dai carte de despartire si sa te desfaci de femeie, caci nu dupa acestea are sa te judece Dumnezeu in acea zi, ci dupa acelea pe care El Insusi le-a pus. Nici chiar legile din afara (lumesti) n-au hotarit aceasta cu desavirsire si ele insele pedepsesc fapta, incit si de aici se vede ca infiereaza acest pacat. Ele pedepsesc cu pierderea de avere pe cel ce a fost pricina despartirii. Si, negresit, cind legiuiesc asa, nu indeamna sa faci lucrul acesta.
Dar Moisi? Si el a hotarit aceasta pentru aceeasi pricina, (dar) tu asculta pe Hristos cum zice: De nu va prisosi dreptatea voastra mai mult decit a carturarilor si fariseilor, nu veti intra intru Imparatia cerurilor (Matei 5:20; si, mai departe: Tot cel ce-si va lasa femeia sa, afara de pricina de prea-curvie, o face sa savirseasca prea-curvie; si cine va lua pe cea lasata savirseste prea-curvie (Matei 5:32). De aceea a venit unul-nascut Fiul lui Dumnezeu, de aceea a luat chip de rob, de aceea si-a varsat scumpul singe, a stricat moartea, a sters pacatul, a dat harul prea imbelsugat al Duhului: ca sa te aduca pe tine spre o intelepciune mai mare!
Pe de alta parte, nici Moisi n-a statornicit despartirea cu desavirsire, dar a fost silit sa ia in seama slabiciunea celor pentru care legiuia, pentru ca erau aplecati spre omoruri, si umpleau casele cu singele rudelor lor si nu crutau nici pe ai lor, nici pe straini. Si, ca sa nu-si sugrume femeile in ascuns, cind nu le mai iubeau, de aceea a orinduit sa le lase, ca sa inlature o nelegiuire mai mare: usurinta omorurilor. Cum ca erau varsatori de singe, asculta chiar pe Prooroci, care spun: Cei ce ziditi Sionul cu singe, si Ierusalimul cu strimbatati (Miheia 3:I0) Si iarasi: Singiuri cu singiuri se amesteca (Osea 4:2) Si iarasi: Miinile voastre sint pline de singe (Isaia 1:15). Si ca erau singerosi nu numai fata de straini, dar si de ai lor, si aceasta o arata Proorocul, zicind: Si au jertfit pe fiii lor si pe fetele lor diavolilor (Psalm 105, 37). Cei care nu crutau pe copii lor nu ar fi crutat nici pe femeile lor. Ca sa nu faca aceasta a legiuit Moisi asa.
De aceea, si Hristos - cind l-au intrebat Iudeii, zicind: Pentru ce dar Moisi a poruncit sa i se dea carte de despartire, si sa o lase pe ea? (Matei 19:7) - aratind ca acela a facut lege care nu este potrivnica cu a Sa, a zis: Pentru invirtosarea inimii voastre v-a dat voie Moisi sa lasati pe femeile voastre, dar dintru inceput nu a fost asa (Matei 19:8), Cel care i-a facut la inceput, barbat si femeie i-a facut (Matei 19:4). Vrea sa spuna ca, daca lucrul acesta ar fi fost bun, Dumnezeu n-ar fi facut numai un barbat si o femeie; ci, facind pe Adam singur, i-ar fi facut doua femei, ca, daca ar fi voit sa lase pe una, sa o ia in schimb pe cealalta. Dar chiar prin chipul in care a fost facuta lumea a adus legea pe care eu o scriu acum. Si care este aceea? Femeia pe care a luat-o fiecare de la inceput, pe aceea sa o tina toata viata. Aceasta lege e mai veche decit aceea despre despartire, si anume cu cit este de la Adam pina la Moisi.
Este insa de pret sa ascultati si acea lege pe care a pus-o Moisi in aceasta privinta: De isi va lua cineva femeie si va locui cu ea, dar ea nu va afla har inaintea lui, pentru ca a aflat intru ea lucru urit, ii va scrie ei carte de despartire, i-o va da la mina si o va slobozi pe ea din casa lui (Deuteronom 24:1). Vezi, nu zice: "sa-i scrie" si: "sa-i dea", dar ce zice? Si va scrie carte de despartire si i-o va da la mina. Multa deosebire e intre aceasta si aceea: caci, cind se zice: "sa-i scrie" si: "sa-i dea", este vorba de hotarire si porunca; iar cind se zice: Si va scrie carte de despartire si i-o va da in mina, este vestirea unui fapt, iar nu aducerea unei legi hotarite. Daca cuiva - zice el - ii greseste femeia sa, si o trimite pe ea din casa sa, iar ea, gonita fiind, se face nevasta altui barbat; si daca chiar barbatul din urma o va uri, si ii va scrie carte de despartire si i-o va da la mina, si o va slobozi din casa lui; sau va muri acest din urma barbat al ei care a luat-o pe ea ca femeie, barbatul ei cel dintii care a alungat-o nu va putea sa o intoarca pe ea si sa o ia ca sotia a lui (Deuteronom 24:2-4). Apoi - aratind ca nu lauda fapta, nici nu o socoteste drept casatorie, dar ca s-a coborit pentru slabiciunea lor - dupa ce zice: Nu va putea barbatul cel dintii, care a alungat-o, sa o intoarca si sa o ia de sotie, a adaugat: ...dupa ce a fost pingarita (Deuteronom 24:4), lamurind prin acest chip de vorbire ca a doua casatorie, facuta cind traia primul barbat, este mai curind o pata necurata decit o casatorie. Iata de ce nu a zis: "dupa ce s-a maritat iarasi". Vezi ca vorbeste la fel cu Hristos? Apoi a spus si pricina: ...pentru ca aceasta este uriciune inaintea lui Dumnezeu (Deuteronom 24:4).
Deci, cu Moisi, asa sta lucrul. Insa Proorocul Maleahi arata aceasta mult mai lamurit chiar decit Moisi – ori, mai bine, nu Maleahi, ci Dumnezeu prin Maleahi - zicind asa: (Dumnezeu) nu mai cauta la prinoase si nu mai binevoieste sa le primeasca din miinile voastre (Maleahi 2:I3). Apoi, (dupa intrebarea "de ce?"), zice: Din pricina ca Domnul a fost martor intre tine si femeia tineretilor tale, fata de care tu ai fost viclean (Maleahi 2:I4). Apoi, ca sa arate marimea raului si cit nu merita iertare cel ce a facut aceasta, sporeste la urma invinovatirea, zicind asa: (Aceasta era) tovarasa ta si femeia legamintului tau (Maleahi 2:I4). Oare nu i-a facut El ca sa fie o singura faptura cu trup si suflet? (Maleahi 2:I5). Priveste cite drepturi ii pune: mai intii, virsta: "femeia tineretii tale"; apoi, apropierea: "tovarasa ta"; apoi, chipul zidirii: o singura faptura cu trup si suflet. La toate astea, adauga aceea ce e mai mare decit toate, anume vrednicia ziditorului, caci aceasta insemneaza zicerea "oare nu i-a facut El?".
Vrea sa spuna ca nu poti spune ca pe tine te-a facut Dumnezeu, iar pe ea nu Dumnezeu, ci vreun altul mai prejos decit El. Unul si Acelasi v-a facut pe amindoi asa cum sunteti; asa ca, daca nu pentru altceva, cel putin pentru aceasta fiind rusinat, pastreaza dragostea catre ea. Caci - daca adesea aceasta a fost pricina de iubire intre robii certati, faptul ca amindoi slujesc unuia si aceluiasi stapin - cu atit mai mult trebuie sa se faca intre noi, cind amindoi avem acelasi Ziditor si acelasi Stapin. Ai vazut cum si in Vechiul Testament se gasesc oarecum inceputurile invataturii celei noi? Caci - dupa ce multa vreme au trait sub lege, fiind nevoie sa inainteze catre invataturi mai desavirsite, pe cind legea lor se apropia de sfirsit - atunci Proorocul, in vremuri potrivite, ii povatuieste spre aceasta invatatura. Sa ne supunem deci acestei legi bune, si sa ne scapam pe noi de toata rusinea si nici sa ne alungam femeile, nici sa primim altele, departate de altii. Cu ce fata ai sa privesti tu pe barbatul acelei femei? Cu ce ochi ai sa privesti pe prietenii si slugile acelui om? Caci, daca acela care a luat pe sotia unuia care a murit sufera si este mihnit numai pentru ca a vazut chipul celui raposat, ce fel de viata va duce cineva vazind in viata pe barbatul aceleia cu care traieste? Cum va intra in casa? Cu ce simtire, cu ce ochi va privi pe femeia aceluia, care acum este a sa?
Mai curind nu o vom socoti nici ca sotia unuia, nici ca a altuia: o femeie destrabalata nu este femeia nimanui. Ea a calcat in picioare invoiala cu acela si a venit la tine nu dupa o lege poruncitoare. Ce mare nebunie ai face daca ai aduce in casa un lucru plin de atitea rele! Este oare lipsa de femei? De ce sa alergam la cele oprite, cind sint multe pe care am putea sa le luam dupa legi cuviincioase si cu cugetul curat? De ce sa ne stricam casele, de ce sa aducem lupte obstesti, facindu-ne peste tot vrajmasi gata sa ne invinuiasca cu nenumarate invinuiri? De ce sa ne necinstim viata si, ceea ce este mai grozav decit toate, de ce sa ne gatim in ziua judecatii pedeapsa neinlaturata? Ce vom raspunde Celui ce are sa ne judece atunci cind, punind legea la mijloc si citind, va zice: "Ti-am poruncit sa nu iei o femeie lasata de altul, spunindu-ti ca fapta este prea-curvie (vezi Matei 5:53). Cum ai indraznit sa faci o casatorie oprita de lege?" Ce vom zice si ce vom raspunde? Caci acolo nu esti slobod sa invirtesti cum vrei legile, cum se intimpla cu cele hotarite de veacul acesta, ci esti silit ca, tacind si in lanturi, sa te viri in focul gheenei, cu femeile cele stricate si cu acei care n-au cinstit drepturile casatoriei altora. Caci si acela care si-a departat femeia fara pricina de prea-curvie, si acela care s-a casatorit cu una departata, traind barbatul ei, vor lua pedeapsa cu cea alungata. De aceea va instiintez, va rog si va sfatuiesc: Barbati, nu goniti pe femeile voastre! Femei, nu lasati pe barbatii vostri, ci ascultati pe Sfintul Apostol Pavel cum zice: Femeia, cit timp traieste barbatul ei, este legata (de dinsul); iar daca va muri barbatul, este de sine stapina ca sa se marite cu cine voieste, numai in Domnul (sa se marite). (1Corinteni 7:39).
Ce indurare vor avea aceia care - dupa ce Pavel ingaduie si a doua casatorie dupa moartea barbatului, si lasa atita libertate – indraznesc sa faca de acestea inainte de sfirsitul primului barbat? Ce aparare mai ramine celor care-si iau alti barbati, traindu-le barbatii, sau acelora care, avind femeia lor acasa, se duc la femeile destrabalate? Dupa cum o femeie cu barbat, daca se da unuia care n-are femeie - fie acesta rob, fie liber - este vinovata de prea-curvie, tot asa si barbatul cu femeie, daca greseste fie cu o femeie publica, fie cu o alta femeie care n-are barbat, este vinovat de prea-curvie. Sa fugim deci si de acest chip de prea-curvie! Caci ce vom putea spune? Cum vom indrazni sa tagaduim acestea? Ce aparare vom aduce? Pofta trupului? Dar femeia de care am avut parte este de fata si ne lipseste de aceasta aparare. De aceea sint asezate casatoriile, ca sa nu cadem in prea-curvie. Si inca nu numai femeia, dar si altii multi, care au aceeasi fire ca si a noastra, ne lipsesc de aceasta aparare. Caci, cind tovarasul tau de robie - avind acelasi trup, fiind stapinit de aceeasi pofta, atitat de aceeasi nevoie - nu vede alta femeie, ci ramine multumit numai cu a sa, ce fel de aparare vei avea tu, punind inainte pofta? Si de ce sa vorbesc de cei ce au femei?
Gindeste-te la cei ce traiesc toata viata in feciorie, care nu s-au casatorit niciodata si s-au aratat cu totul curati. Cind altii sint curati fara sa se casatoreasca, ce fel de iertare mai ceri tu, care te intinezi si dupa ce te-ai casatorit? Sa auda aceste vorbe si barbatii, si femeile, si vaduvele, si casatoritele, caci catre toate vorbeste Pavel, si legea aceea zice: Femeia, cit timp este in viata barbatul ei, este legata (de dinsul); iar daca va fi murit barbatul, este de sine stapina ca sa se marite cu cine voieste, numai in Domnul (1 Corinteni 7:39). Sotiile, fecioarele, vaduvele, cele casatorite a doua oara - intr-un cuvint, toate femeile - pot trage folos din aceasta vorba. Sotia nu va vrea sa fie a altuia, auzind ca este legata de barbatul ei cit traieste acesta. Aceea care, dupa ce si-a pierdut barbatul, ar voi sa lege a doua casatorie sa nu faca aceasta usuratic si fara multa gindire, ci dupa legile asezate de Pavel, care zice: Libera este sa se casatoreasca, dar numai in Domnul, adica cu infrinare si curatie. Iar daca voieste sa tina legatura incheiata cu cel mort, va asculta ce cununi i se pastreaza si va cistiga o mare bucurie, caci: mai fericita este daca ramine astfel (1 Corinteni 7:40).
Vezi cit de folositor este acest cuvint, care se coboara pentru slabiciunea unei femei si nu lipseste pe altele de laudele meritate? Ceea ce a facut pentru casatorie si pentru feciorie, aceasta a facut si pentru prima si a doua casatorie. Caci, dupa cum n-a oprit casatoria, ca sa nu ingreuneze pe cei prea slabi, nici n-a silit, ca sa nu lipseasca de cununile hotarite, pe aceia care voiesc sa-si pastreze fecioria. A aratat ca buna este casatoria, dar a invederat ca mai buna este fecioria. Tot asa si aici: iarasi ne pune trepte, aratind ca vaduvia este mare lucru si foarte inalt, iar a doua casatorie mai prejos; pregateste deci pe cei puternici si pe cei care vor sa intre in lupta, iar pe cei slabi nu-i lasa sa cada.
Iar cind a zis: Mai fericita este daca va ramine asa (1 Corinteni 7:40), ca sa nu crezi ca legea este omeneasca pentru ca spune: ...dupa sfatul meu, a adaugat: Si socotesc ca si eu am Duhul lui Dumnezeu. Asa incit nu vei putea zice ca este gind omenesc, ci descoperire a harului Sfintului Duh si lege dumnezeiasca. Sa nu socotim deci ca vorbeste Pavel: Duhul Sfint ne-a asezat noua aceasta lege. Iar cind zice "cred", nu insemneaza ca n-ar sti ce sa zica, ci vorbeste ca unul neindraznet si ca unul ce se umileste singur. A spus ca este "mai fericita", dar cum va fi mai fericita n-a hotarit, caci daduse destule lamuriri cind a aratat ca Duhul Sfint i-a incredintat descoperirea. Si, daca vrei sa gasesti lamuriri, vei gasi aici mare bogatie de dovezi tari si vei vedea ca vaduva este mai fericita nu numai in viata viitoare, dar chiar in viata de acum. Si mai cu seama acest lucru il stia Pavel, care a spus acelea si despre fecioare.
Rugindu-le si sfatuindu-le sa iubeasca fecioria, zicea asa: Socotesc deci ca aceasta este bine pentru nevoia ceasului de fata. Bine este pentru om sa fie asa (1 Corinteni 7:26). Si iarasi: Fecioara, de se va marita, n-a gresit. El intelege prin "fecioara" nu pe una care s-a lipsit de casatorie, ci pe una care nici nu s-a maritat, dar nici nu s-a fagaduit a-si pastra fecioria. Numai ca unele ca acestea vor avea aprindere in trup. Eu insa va crut pe voi (1 Corinteni 7:28). Prin aceasta singura si simpla vorba, el a lasat ascultatorului sa cintareasca in sufletul sau greutatile nasterii, grija de copii, nelinistea, bolile, moartea fara vreme, vrajmasiile, supunerea la nenumarate pareri, raspunderea pentru greselile altora, necazurile fara numar cazute pe un singur suflet. De toate aceste rele scapa cea care imbratiseaza infrinarea si, alaturi de aceasta, va mai avea si o mare rasplata gatita in viata viitoare.
Deci, stiind toate acestea, sa ne silim a fi multumiti cu prima casatorie si, daca avem de gind sa facem o a doua, sa o facem in chip cinstit, dupa legile Domnului. De aceea a zis: Sloboda este sa se marite cu cine vrea - iar apoi a adaugat: ...numai in Domnul, dind invoire si intarind invoirea, dar punind peste tot hotare si legi; tot asa, pentru ca femeia sa nu aduca in casa barbati pingariti si stricati, sau actori sau de cei aplecati spre destrabalare, ci de cei cinstiti, modesti, credinciosi, ca toate sa se faca spre lauda Domnului. Si - fiindca multe femei, murindu-le barbatii dintii si facind mai intii prea-curvie, luau pe altii si se gindeau la alte lucruri injositoare - de aceea a adaugat vorba: "numai in Domnul", aceasta pentru ca a doua casatorie sa nu aiba nimic (pacatos), fiindca numai asa vor putea sa scape de pedepse.
Cel mai bun lucru din toate ar fi sa astepte pe cel mort si sa pazeasca legea inceputa cu el, sa iubeasca infrinarea, sa stea cu copiii ramasi si sa aiba parte de mai mare bunavointa din partea lui Dumnezeu. Iar daca ar voi sa se uneasca cu alt barbat, sa o faca cu modestie, cu cinstire si dupa legile cuviincioase; caci si aceasta este liber, numai aprinderea si prea-curvia sint oprite. Sa fugim deci de ele si daca avem femeie, si daca nu sintem insurati; sa nu ne necinstim viata noastra, nici sa traim o viata dispretuita; sa nu ne intinam trupul, nici sa virim mustrare in cugetul nostru. Caci cum vei putea sa te duci la biserica, dupa ce ai fost la femei destrabalate? Cum sa-ti ridici la cer miinile cu care ai inbratisat pe o desfrinata? Cum sa-ti misti limba si sa te rogi cu gura cu care ai sarutat o femeie prea-curva? Cu ce ochi te vei uita la prietenii tai care mai au rusine? Dar ce spui eu de prieteni? Chiar daca n-ar sti nimeni, tu singur ar trebui sa rosesti, si sa te rusinezi si sa-ti fie sila de singurul tau trup. Daca asta n-ar fi adevarat, atunci de ce alergi la bai dupa acest pacat? Nu pentru ca te socotesti mai necurat decit orice murdarie? Ce alta invederare mai mare cauti pentru necuratia ta? Sau ce hotarire ceri sa-ti dea Dumnezeu, cind tu insuti care ai gresit ai astfel de pareri despre faptele tale?
Ca se cred singuri necurati, ii laud mult si ii incuviintez, dar ca nu se duc la adevaratul chip de curatire ii mustru, si pentru aceea ii invinovatesc. Daca necuratia ar fi numai a trupului, intr-adevar, l-ai curata pe el cu spalari in baie; insa, cind ti-ai intinat sufletul si l-ai facut necurat, cauta o curatire care sa poata scoate pata lui. Dar ce fel de baie este pentru astfel de pacate? Calde izvoare de lacrimi, gemete iesite din fundul inimii, mustrare necurmata, rugaciuni staruitoare, milostenii bogate, cainta pentru pacatul faptuit, paza sa nu cazi iarasi; asa se spala firea pacatului, asa se curateste pata sufletului si, daca n-am facut aceasta, chiar daca am trece prin toate izvoarele riurilor, nici cea mai mica parte din pacatul nostru nu vom putea sa spalam. Insa este mai bine ca nici sa nu incercam acest pacat injositor. Dar, daca cumva am alunecat, sa luam aceste leacuri, fagaduind mai intii ca nu vom mai cadea in astfel de pacat. Caci daca, dupa ce am gresit, invinuim cele faptuite, dar iarasi cadem in ele, de nici un folos nu ne va fi curatirea. Fiindca acela care se spala si apoi iarasi se intineaza in aceeasi mocirla, si acela ce darima ceea ce a cladit si cel ce cladeste ca sa darime n-au nici un cistig, ci lucreaza in vint si se chinuiesc. Si noi deci, ca sa nu cheltuim in vint si zadarnic, sa ne curatim de pacatele facute inainte si sa petrecem toata viata ce ne-a mai ramas in curatie, si cinste si in celelalte fapte bune; pentru ca, si pe Dumnezeu avindu-L milostiv, sa dobindim imparatia cerurilor, prin darul si iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia marire in vecii vecilor. Amin!
