O bucurie cum doar o data pe an o poti
simti, o bucurie a Craciunului. Fara sa cugetam si sa rastalmacim sensul
cuvantului Craciun, fiecaruia dintre noi i se implementeaza, acel
zambet natural, ce descrie imensitatea bucuriei launtrice pe care o
reflecta sarbatoarea.
O sarbatoare a sarbatorilor, ce ne aduna
pe toti, de la mic la mare spre aceasta raza de speranta a traiului in
sanul propiei familii. De suntem singuri, cum poate multi dintre noi
avem sentimentul, uneori, aceste momente de iarna in sarbatoare, aduc
beteala pomului in jurul gandurilor noastre. Atarnand atat de multa
bunastare precum zapada pe coroana copacilor, sufletele noastre se
inalta spre o alta dimensiune spirituala ce comunica mai usor cu
Dumnezeu. Primul fulg de nea devine o curiozitate, apoi ceilalti
solitari incanta natura prin specificul lor dans cu o coregrafie noua de
fiecare data, atragand precum un magnet privirile curioase. Cu un tel
bine definit acestea dau contur unei dumnezeiesti povesti si parca,
printr-o minune, vietile noastre nasc precum acei ghiocei gingasi si
firavi.
E sarbatoarea cand cerul isi arata bucuria Nasterii Domnului in ieslea cea saraca, imparat fiind.
Caci bogatia nu aduce dupa sine
sarbatoarea, ci smerita bogatie sufleteasca pune in valoare sarbatoarea.
Exteriorizarea emotionala a firii noastre trebuie sa fie echitabila si
solitara evenimentelor ce ne cladesc ca fiii a lui Dumnezeu. "Si celor
cati L-au primit, care cred in numele Lui, le-a dat putere ca sa se faca
fiii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1, 12).
In zadar ne sunt eforturile sa complicam lucrurile, de aceea este bine sa stim ca toate sunt bune, dar nu si de folos.
Bucuria prin excelenta isi are locul in
casa, intr-o familie unita. De ce prin excelenta? Deoarece este
binecuvantarea lui Dumnezeu, este steaua pomului de craciun, este
ansamblul puterii divine. Caci inca de prunc Iisus in bratele Mamei s-a
aflat si de privirile lui Iosif era.
La nivelul unui dictionar, familia este
forma sociala de baza intemeiata pe baza casatoriei, dar teologii si
oamenii care traiesc o spiritualitate mai intensa, nu pot accepta
divagarea unui asemenea cuvant ce este un exemplul inca de la
increstinarea adusa primei familii. Adam si Eva = Cain si Abel s.a.
Enuntarea spiritualitatii ortodoxe
specifica termenii de o sfintenie justa prin simplitatea a trei cuvinte
monumentale demne de respect dragilor copii: Tata-Maica si Fiu. Caci
prin acestea sarbatoarea e in fiecare suflet si casa.
Intaietatea spirituala si nu teoretica
ne-a fost si trebuie sa ne fie calea spre mantuire. Un drag parinte
istorisea sensibilitatea Craciunului si nu altfel decat prin cuvintele
atat de dulci a mumei sale ce-i purta de grija.
De o mana barbateasca intinsa a tatalui
ce dadea startul curajului de care avea nevoie. Nu exprima altceva decat
ambientul ocrotit pe care parintii il ofera propriei odrasle spre o
zidire sanatoasa, trupeasca si mentala.
Oricat de mult ar insoti
insensibilitatea un caracter, nu poate izbuti sa reduca la tacere glasul
acestei sarbatorii a sarbatorilor.
Fara nici o amplificare a vreunui aspect
aduc la cunostiinta implicarea emotionala a fiecaruia dintre noi,
formand o sfera a ceea ce este bun si constructiv spre manifestarea
dragostei fata de aproapele. "Probabil adevarata nefericire nu e sa nu
fii iubit, ci sa nu poti iubi” (Caminante) - iubirea inglobeaza legatura
dintre oameni, este rama ce pune in valoare tabloul Nasterii
Mantuitorului.
Estetica frumosului scoate in evidenta
culoarea predominanta a acestui magnific peisaj de sarbatoare „alba”, o
culoare a sperantei, a puritatii, a pacii, reprezentand intensitatea
activitatii spirituale, o culoare a celor ce au dezvoltat simt al
sacrului, armoniei, frumosului si a celor sensibili. Caracteristica
celor care in intreaga lor viata nu s-au ingrijit de ei, ci au luptat
pentru cauza binelui adevarului si dreptatii.
Adevarat cuvant este a celui ce a spus ca nimic nu este intamplator, cum putea fi mai de prisos o alta culoare decat aceasta!
Punand in valoare aspecte digerabile
aflam detalii de care ne lovim indirect si le imbratisam pe cat de
direct posibil. Spre exemplu, impactul colindelor de Craciun, ce vestesc
prin muzica voia lui Dumnezeu prin Mesia.
"Oricat am vorbi de frumos si am incerca
sa punem in valoare sensul cuvintelor, nu ne face misiunea completa
fara a canta, caci a canta e ingereste. Multimea ingerilor se auzea
cantand: Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace intre
oameni bunavoire" (Luca 2, 14).
Rugaciunea ne face apelul catre
Dumnezeu, sarbatoarea intretine convorbirea strans legata si o
motiveaza, traditia impodobeste ambientul. Nu ne ramane decat sa fim
convinsi si sa imbratisam Craciunul in splendoarea lui spre a vesti
nasterea Mantuitorului, mai curati, mai buni si, de ce nu, colindandu-ne
apropiatii prin ajutor si rugaciune.
Bucsai Catalin Constantin
| 
