Popas in vesnicie - Meditatie la Adormirea Maicii Domnului
Toate predaniile vechi ne spun ca viata Maicii Domnului pe acest pamant a fost ca o prea frumoasa cununa impletita din bunatate si blandete, din mila si iubire. Pe cei bolnavi ii ingrijea, pe cei necajiti ii mangaia, pe cei cazuti ii indrepta, deznadajduitilor le umplea sufletul de lina si senina nadejde si tarie, sadind in inimile tuturor dragostea de Dumnezeu, ca o adevarata mama a milostivirilor.
Iata cateva marturii vrednice de evidentiat: Sfantul Apostol Ioan o vede imbracata in lumina si, incununata cu stele, avand sub picioare luna (Apoc. 12, 2). Iar proorocul David o vede sezand de-a dreapta lui Dumnezeu in haina aurita si prea infrumusetata (Ps. 44, 11).
Sfantul Dionisie Areopagitul, la trei ani dupa ce se increstinase de catre Sfantul Apostol Pavel, invrednicindu-se a vedea pe Maica Domnului, ii scrie Apostolului neamurilor: "Marturisesc inaintea lui Dumnezeu, ca-mi parea cu neputinta ca cineva, in afara de Dumnezeu, sa fie plin de atata putere dumnezeiasca si dar. Nimeni din oameni nu poate sa inteleaga ce am vazut eu si ce am priceput nu numai cu ochiii cei sufletesti, dar si cu cei trupesti. Eu am vazut cu ochiii mei pe cea mai frumoasa si mai sfanta decat toate puterile cele ceresti, pe Maica lui Hristos Iisus Domnul nostru. Marturisesc inaintea lui Dumnezeu care S-a nascut din Sfanta Fecioara, ca daca n-as fi pastrat in mintea mea invatatura, apoi as fi socotit-o pe Prea Sfanta Fecioara ca pe insusi Dumnezeu si i-as fi dat ei inchinarea care se cuvine lui Dumnezeu. Mintea ei era calauzita de Dumnezeu, dorinta ei era indreptata spre tot ce e bun si vrednic de dragoste; ura avea numai pentru pacat si pentru «pricinuitorul» lui; ochiii ei erau indreptati neincetat spre Domnul, privind lumina vesnica si neapropiaia; auzul gata a asculta cuvantul lui Dumnezeu, iar limba varsa dulceata dumnezeiasca; inima ei era curata si neprihanita. Toata era biserica a Duhului, locas Dumnezeului celui viu".
Sfantul Ambrozie, arhiepiscopul Milanului, intemeiat pe cuvintele Sfantul Ignatie Teoforul, scrie: "Ea era fecioara nu numai cu trupul, ci si cu sufletul. Inima ei era plina de smerenie; in vorba era inteleapta si fara de grabire; in citirea Sfintei Scripturi neobosita; in vorbire curata si cu pauza, ca si cand totdeauna ar fi vorbit cu Dumnezeu, iar nu cu oamenii. Din gura ei ieseau numai cuvinte intelepte, iar pe fata ei se arata blandetea si fecioria. Chipul ei cel din afara arata desavarsirea launtrica, bunatatea si smerenia."
Iar insusi Sfantul Ignatie zice: "La noi toti stiu ca Maica Domnului era plina de dar si impodobita cu toate insusirile frumoase. Se spune ca in prigoniri si in nevoi ea era intotdeauna vesela; in lipsa si in saracie nu se scarbea; pe cei ce osuparau nu numai ca nu se mania, ci inca cu bine le rasplatea; in zile bune era blanda; catre cei saraci era milostiva si ajuta tuturor cu ce putea; iubea indeosebi pe cei smeriti, pentru ca ea insasi era plina de smerenie".
Dar daca viata Maicii Domnului a fost sfanta, sfarsitul a fost dumnezeiesc. Sfarsitul Maicii Domnului nu a fost prin moarte, ci o adormire lina. Ceea ce a nascut "Viata" n-a fost cutremurata de umbrele mortii, pentru ca dincolo de acestea vedea cum Hristos, Fiul ei o astepta plin de lumina si bucurie, spre a o aseza la dreapta Sa, dupa cuvantul psalmistului care zice: "Statut-a imparateasa de-a dreapta Ta imbracata in haina aurita si prea infrumusetata" (Ps. 44, 11).
Intr-un amurg, Arhanghelul Gavriil din nou a fost trimis catre "Cea plina de dar", ca sa-i aduca veste imbucuratoare, ca peste trei zile va fi chemata la Fiul ei. Inima de mama tresari de bucurie la aceasta veste.
Odata cu vestea adusa, Arhanghelul ii va fi daruit Curatei Fecioare o stalpare de finic stralucitoare si ii va fi zis unele ca acestea: "Preasfanta Stapana, Maica Domnului si Dumnezeului nostru Iisus Hristos, pregateste-te, ca iata, insusi Fiul tau va veni inconjurat de cetele ingeresti, ca pe tine, care in brate L-ai purtat, la ceruri sa te ridice. Bucura-te, ca de acum vei petrece de-a pururi intru imparatia Fiului tau. Pe tine moartea nu te va stapani. Preacuratul tau trup nu va fi dat stricaciunii, ci va fi preaslavit cu sederea de-a dreapta lui Hristos. De acolo te vei ruga intr-una pentru tot neamul omenesc. Tu vei fi de acum maica orfanilor, ocrotitoarea vaduvelor, povatuitoare fecioarelor, bucuria necajitilor si liman celor inviforati". Si, la implinirea celor trei zile vestite de inger, un nor - ne spune traditia - a cuprins pe toti apostolii ce erau raspanditi la propovaduirea Evangheliei, si de la margini i-a adunat prin minune dumnezeiasca in satucul Ghetsimani, la casa Sfantului Apostol Ioan, unde era Maica Domnului.
Puterea Duhului Sfant ii starnise, ca sa fie de fata la plecarea Maicii Domnului. Singur Toma lipsea si acum ca si la aratarea Domnului Hristos dupa Inviere. El era departe spre rasarit, in intunecatele tinuturi ale Indului, si randuiala lui Dumnezeu a fost ca el sa intarzie si de data aceasta, ca printr-insul sa fie aratate lucrurile lui Dumnezeu.
Dupa ce Maica Domnului i-a vazut adunati pe apostoli, cu duiosie le-a grait: "Astazi fratilor, Fiul meu ma cheama la El. Gavriil, cel ce mi-a adus vestea nasterii, acela mi-a adus si solia chemarii la ceruri. Multumesc Fiului meu ca v-a adunat aici de fata, ca inainte de plecare sa ne mai putem vedea o data".
Atunci, cu lacrimi ridicandu-se apostolul Ioan, zise: "Stapana, Nascatoare de Dumnezeu, Fiul tau cel iubit, mangaierea noastra, S-a suit la ceruri, lasandu-te pe tine alinare noua. Acum ne lasi si tu, dar cui ne lasi? Pe cine vom mai avea aici pe pamant dulce povatuitoare, noi fiii lacrimilor tale, ce suntem ocarati de oameni si urati de popoarele pamantului?"
Iar Preacurata Fecioara mangaindu-i, le-a zis: "Nu va mahniti, fiii mei, pentru mutarea mea, ca macar de ma voi si muta de pe pamant, de voi nu ma voi desparti, nici de toti cei ce ma vor chema intru necazurile lor ci voi fi neincetat mijlocitoare inaintea lui Dumnezeu pentru neamul crestinesc. De aceea, nu plangeti, ci mai degraba bucurati-va, pentru ca daca pana acum v-am mangaiat pe voi de acum, din imparatia Fiului Meu, voi cuprinde in rugaciunile mele pe toti fiii pamantului".
Acestea si multe alte zicand Preacurata, cu fata luminoasa se aseza pe pat intre lumanarile ce ardeau si deodata o lumina dulce umplu casa si coruri de ingeri suiau si coborau cantand cantece de preamarire lui Dumnezeu. Iar din mijlocul luminii, Hristos imbracat in slava, inconjurat de Heruvimi si Serafimi, primi sufletul Preaiubitei Sale Maici.
Asa, cu multa slava, adormi Maica Domnului, iar apostolii ii petrecura cu ochiii sfantul ei suflet pana sus, in imparatia cereasca. Asezand apoi preacuratul sau trup pe nasalia impodobita si inconjurata de lumanari, cu ramuri de finic aduse de ingeri inainte cu slavite cantari, pornira spre mormant. Dar zavistnicii iudei, vazand slavirile ce se aduceau Maicii Domnului, se umplura de intunecata ura si rautate si navalira ca sa ucida pe apostoli, si trupul Fecioarei sa-l batjocoreasca, insa puterea lui Dumnezeu ii opri. Un nor alb inconjura intreaga ceata a apostolilor si crestinilor. Din nori, cantece dulci de ingeri se auzeau si, impreuna cu ale apostolilor, rasunau pana departe peste ceata furioasa, ca o adiere calda inmiresmata, a unui vant primavaratic. Multi hulitori ai Maicii Domnului fura atunci loviti cu orbia, altii isi sfaramara capetele de zidurile cetatii, iar unul cu numele Afoniu se repezi prinzand cu mainile patul pe care era trupul Fecioarei, ca sa-l rastoarne. Dar, o, minune ! Un arhanghel nevazut, ii reteaza mainile, lucru pe care vazandu-l hulitorii se cutremurara si, umplandu-se de frica, cu lacrimi se caiau de rautatea lor si strigau: "Robi ai lui Hristos, miluiti-ne pre noi!" Atunci, oprindu-se apostolii cu trupul Maicii Domnului, Petru ridicand glas striga: "Fratilor, noi nu va putem face nimic, ci numai Cel rastignit de voi. Credeti in El, iar pe Sfanta Sa Maica cinstiti-o ca pe Nascatoare de Dumnezeu".
Si astfel au crezut in el toti iudeii aceia, si impreuna cu ei multi altii care s-au inspaimantat auzind minunea aceasta, cunoscand ca Cel ce murise pe cruce cu ocara, murise de fapt si pentru ei. Si minuni multe s-au savarsit dupa aceea prin atingerea de sicriul preasfintelor moaste ale Fecioarei, inca si mainile celui pedepsit de inger au fost vindecate si acela a dat slava lui Dumnezeu pentru bunatatea Maicii Sfinte.
Dupa trei zile soseste si Apostolul Toma, care la adormire nu se invrednicise a fi de fata. Adus fiind de nor la Ghetsimani, cu graba alerga la mormant si, plangand se ruga sa fie data la o parte piatra de pe usa mormantului, ca si el sa vada pe cea plina de dar: "Au doara nu sunt si eu apostol? Au nu primeste Dumnezeu marturia mea ca si a celorlalti? Rogu-va dar, sa deschideti mormantul ca sa ma inchin si eu macar sfantului ei trup, daca la sfanta sa adormire n-am fost vrednic ca sa fiu de fata".Cuprinsi fiind atunci de mila, ceata apostolilor a decis sa deschida mormantul spre mangaierea lui Toma. Dar cand luara piatra de pe usa mormantului, il gasira gol.
Nu a putut rabda nestricaciunea stricaciune! Trupul cel fara prihana al Maicii Sfinte, peste care se revarsase Duhul Sfant si din care se intrupase Fiul lui Dumnezeu nu putea fi lasat prada putrezirii si descompunerii, ci a devenit - ca si "trupul cel luat din ea" - nemuritor si "duhovnicesc", inaltandu-se si salasluindu-sc acolo unde Stapana fusese randuita pentru nevointa sa: "Sezut-a imparateasa de-a drepta Ta, imbracata in haina aurita si prea infrumusetata" (Ps. 44, 11).
Iata de ce randui-se Dumnezeu sa intarzie din nou Toma! Ca sa se faca cunoscuta slava in care a fost imbracata Maica cea dupa trup al lui Iisus Hristos, iar noi, vazand o minune ca aceasta sa cantam: "intru Nastere fecioria ai pazit, intru adormire lumea nu ai parasit, de Dumnezeu Nascatoare. Mutatu-te-ai la viata, fiind Maica Vietii si cu rugaciunile tale izbavesti din moarte sufletele noastre".
Insa mutarea Maicii Domnului nu este pentru noi simpla "mutare din loc", ci "preaslavire" aproape de scaunul lui Dumnezeu, avand a mijloci de acolo pentru cei ce cu credinta se vor ruga ci peste veacuri, zicand:
"Imparateasa mea cea preabuna si nadejdea mea, Nascatoare de Dumnezeu, primitoarea saracilor si ajutatoarca strainilor, bucuria celor intristati si acoperamantul celor necajiti, vezi-mi nevoia! Vezi-mi necazul! Ajuta-mi ca unui neputincios! Hraneste-ma ca pe un strain! Necazul meu il sti, dezleaga-l precum voiesti, ca n-am alt ajutor afara de tine, nici alta folositoare, grabnica, nici alta mangaietoare buna afara de tine, Maica lui Dumnezeu, ca sa ma pazesti si sa ma acoperi in vecii veci lor." Amin!
