Pastorala PS Sebastian la Nasterea Domnului - 2008
Sebastian,
cu darul lui Dumnezeu Episcop al Slatinei,
Iubitului nostru cler si popor har si pace de la Dumnezeu, Tatal nostru, iar de la Noi arhieresti binecuvantari!
De la darurile magilor la mos craciun sau Despre secularizarea jertfei
Preacucernici Parinti, Iubiti frati si surori in Domnul,
Inca de la inceputuri, darurile aduse de oameni lui Dumnezeu au fost intelese ca jertfe izvorate din dragostea pe care ei o nutreau fata de El. Asa se face ca Abel si Cain, fiii protoparintilor nostri Adam si Eva, I-au adus lui Dumnezeu ca dar jertfa din mieii turmelor si din roadele pamantului, iar jertfa lor a fost primita, respectiv respinsa, functie de dragostea ce le-a insuflat darurile (Facere 4, 3-5).
Dupa modelul acelora, si urmasii lor - nu doar din randurile poporului ales, ci din toate neamurile - au inteles sa-si exprime dragostea fata de Dumnezeu aducandu-I dar de jertfa potrivit credintei si conceptiilor lor despre Divinitate. Iata asadar cat de profunda a fost dintotdeauna legatura dintre daruri, jertfa si cea mai mare porunca din Lege - dragostea (Marcu 12, 31).
In icoana Nasterii Domnului Iisus Hristos, alaturi de Prunc si de Maica Sa, alaturi de pastori si de turmele lor, de ingeri si de doxologiile lor, de stea si de lumina ei, de animale si de caldura suflarii lor, apar si Magii veniti din rasarit cu darurile lor. Acestia au strabatut mari si tari, din tinuturile indepartate ale Orientului, spre a aduce Noului Nascut - lui Mesia Celui intrupat in istorie acum mai bine de 2000 de ani - daruri imparatesti de "aur, tamaie si smirna" (Matei 2, 11). Erau darurile, jertfa si expresia dragostei lor!
Si, probabil dupa modelul acestora au inteles si crestinii sa aduca totdeauna de Craciun ca jertfa daruri, expresie a dragostei fata de Cel ce ne-a adus in dar mantuirea si fata de cei spre care se indrepta generozitatea lor. A fost un exercitiu personal si general de darnicie sfanta, totodata de jertfa curata si, mai ales, de dragoste sincera.
In secolul al XIX-lea insa, a aparut nevoia "singularizarii" si "mitologizarii" celui ce aduce daruri, in persoana lui "Mos Nicolae", "Mos Craciun", "Sfantul Vasile" sau - subversiv - "Mos Gerila", darul, jertfa si dragostea fiind monopolizate cu timpul de personajul din ce in ce mai strain de "valorile" caracteristice initiale. Asa se face ca, de la sfantul bun si plin de dragoste, s-a ajuns astazi la "mosul" - daca mai este mos - de-a dreptul caraghios, dizgratios, insinuant sau chiar vulgar. Este expresia secularizarii noastre, adica a decrestinarii si a notiunii de dar, si a ideii de jertfa, dar si a conceptului de dragoste.
Daca la inceput darurile constituiau jertfa si erau expresia dragostei noastre, in cele din urma acest "personaj", din ce in ce mai necrestin, ne-a furat sentimentele, ne-a institutionalizat dragostea si ne-a artificializat comuniunea. Este motivul pentru care, de cele mai multe ori, de la daruri s-a ajuns la cadouri sau "plocoane", de la jertfa - ca profunzime a gestului de a darui - s-a ajuns la obicei mecanic, obligatie "de serviciu" sau, si mai rau, interes, iar de la dragoste sincera s-a ajuns la complezenta si felicitari formale.
Este neputinta noastra de a mai iubi, intr-o lume care se decrestineaza si se desacralizeaza pe zi ce trece, locul adevaratelor valori fiind luat tot mai mult de sentimente simulate, gesturi si fapte mai mult sau mai putin improvizate, ori relatii din ce in ce mai institutionalizate.
Iubiti fii sufletesti,
Ce ne mai aduce astazi Mos Craciun, daca nu ceea ce suntem sau ceea ce am ajuns sa fim?! El ne ofera acum "cadouri" in loc de daruri, pentru ca suntem din ce in ce mai putin capabili de "a darui" celuilalt din inima "darurile" dragostei noastre sincere si curate; in loc de jertfa ne aduce aniversare comemorativa, petreceri degradante, "cultura de supermarket" ori divertisment, pentru ca acestea reprezinta tot mai mult modul in care intelegem noi astazi "jertfa crestina"; in loc de dragoste pentru Hristos Domnul - in cinstea Caruia sarbatorim Craciunul si Care, pentru aceasta ar trebui sa se situeze in centrul dragostei noastre - ne aduce bucurii fara de Hristos, Craciun fara "Cristos", pentru ca asa au ajuns unii dintre noi sa petreaca astazi Nasterea Lui.
Va intreb: Ce altceva reprezinta Craciunul pentru crestinul care nu a tinut postul pregatitor, care nu s-a spovedit si nu s-a impartasit cu Sfintele Taine si care nu a participat cu fior sfant la slujba de Craciun, daca nu aniversare de rutina, scurt concediu de odihna, vizita la prieteni, divertisment sau simplu folclor? Nimic comun cu adevarata "daruire", jertfa sau dragoste, in primul rand pentru Cel care Se naste de Craciun si pentru insemnatatea acestui maret praznic! Vedeti unde ne-a dus secularizarea?!
Vedeti ce ne-a facut "Mos Craciun"?! Nu acela bun, al copilariei noastre curate, ci acesta al culturii comerciale "vestice", al consumismului! Unde mai este prezenta in viata noastra jertfa si comuniunea cu "Cel sarbatorit", cata vreme noi petrecem Craciunul fara Hristos si ziua onomastica fara comuniune liturgica cu sfantul caruia ii purtam (cu cinste?!) numele?
De aceea, la o zi sfanta ca aceasta, va indemn sa incercam sa ne intoarcem pentru o clipa in noi insine si sa ne intrebam: unde sunt darurile de altadata, facute cu jertfa sfanta si cu dragoste calda? Unde este dulceata puritatii si a credintei noastre nealterate si necomercializate? De ce am uitat pe Hristos, ramanand doar cu Craciunul acesta cu care in curand, probabil, nu o sa stim ce sa mai facem?
Cand Craciunul nostru va uita cu totul de Hristos si vom ramane doar cu "spectacolul", cu "concediul" si cu "supermarketul", ce se va mai alege, oare, de jertfa si dragostea noastra? Haideti, asadar, sa ne venim in fire si sa redescoperim Craciunul cel adevarat si pe Hristos care acum S-a intrupat! Sa incercam sa retraim in fiecare an tot ce ni s-a intamplat mai sfant vreodata de Craciun!
Sa presaram Craciunul cu daruri izvorate din inima, cu jertfa curata si sincera si cu dragoste nealterata si neinstitutionalizata! Sa ne pregatim totdeauna pentru intalnirea cu Hristos de Craciun mai mult decat pentru oricare alta intalnire si, mai ales, crestineste: postind, rugandu-ne, spovedindu-ne si impartasindu-ne cu Sfintele Lui Taine, daca vrem sa traim cu adevarat la aceasta sarbatoare "taina dragostei Lui" netarmurite fata de noi.
Sa incercam sa ne intoarcem la Crestinismul acela autentic, care zace undeva prafuit in launtrul nostru, crestinism demolat mai intai de buldozerele comunismului, minimalizat apoi de politicile relativismului, iar in vremurile de astazi deturnat si bagatelizat de frenezia consumismului.
Sa ne intoarcem privirile acum, de Craciun, si spre cei dragi ai nostri de la tara, unde s-a nascut credinta noastra, si sa incercam sa retraim clipele de neuitat ale Craciunului de altadata, ca premisa a renasterii noastre. Sa ne bucuram de postul, de privegherea si de pregatirea noastra deplina pentru sarbatoare; sa savuram colindul sfant al micilor vestitori ai Nasterii Domnului, intampinandu-i cu daruri si cu jertfa dragostei noastre; sa incercam sa fim crestini adevarati din nou, primenind fiinta noastra de balastul timpului petrecut departe de cele sfinte si sa invatam sa redescoperim taina darurilor celor adevarate, a jertfei si a dragostei sincere si neintinate.
Sa petrecem Sarbatorile cu Hristos, bucurandu-ne crestineste de daruri, de jertfa dragostei si de dragostea de jertfa curata si nesecularizata!
