† NICOLAE
din mila lui Dumnezeu
Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane din cele doua Americi
Iubitului cler si dreptmaritorilor crestini,
pace si bucurie sfanta de la Hristos Domnul,
iar de la noi arhiereasca binecuvantare.
Prea Cucernici Parinti,
Iubiti Credinciosi,
Hristos a inviat!
Ziua Invierii ne ofera din nou bucuria sa ne vestim unii altora ca viata
noastra nu se incheie pe acest pamant, ci vom invia si noi cei ce
credem ca Hristos a inviat. Dar credinta in invierea noastra nu se
refera la o rasplata dincolo de timp, la sfarsitul veacurilor, la a doua
venire a Mantuitorului, la o inviere numai atunci impreuna cu toata
faptura, ci aceasta credinta ne lumineaza viata noastra pamanteasca. Cei
ce suntem crestini ne potrivim viata cu aceasta credinta in inviere,
bine stiind ca invierea noastra va insemna si o judecata a vietuirii
noastre crestine.
Sf. Apostol Petru vorbeste despre Invierea lui Hristos ca si izvor al
vietii crestine, dar si ca tinta a petrecerii noastre pamantesti:
Binecuvantat fie Dumnezeu si Tatal Domnului nostru Iisus Hristos, Care,
dupa mare mila Sa, prin invierea lui Iisus Hristos din morti, ne-a
nascut din nou, spre nadejde vie, spre mostenire nestricacioasa si
neintinata si nevestejita, pastrata in ceruri pentru voi, cei ce sunteti
paziti cu puterea lui Dumnezeu, prin credinta, spre mantuire, gata sa
se dea pe fata in vremea de apoi (1 Petru 1, 3-5). Invierea lui Hristos
ne-a nascut din nou, spune Sf. Petru, incredintandu-ne ca prin botez,
cea de-a doua nastere, noi traim deja o alta viata, diferita de cea
dinainte de botez. Prin botez primim impacarea cu Dumnezeu, sansa unei
vieti traita in comuniune cu Dumnezeu in Biserica. Aceasta sansa este
numita de Sf. Petru nadejde vie, spre mostenire nestricacioasa si
neintinata si nevestejita. Avem aceasta nadejde vie prin Invierea lui
Hristos la care suntem facuti partasi prin botez. Prin scufundarea in
apa botezului, fiecare moare si invie cu Hristos. Moare pentru viata cea
veche, cea a pacatului, deci a separarii de Dumnezeu, si invie la viata
cea noua, cea traita cu Dumnezeu. Primind acest dar la botez, suntem
paziti cu puterea lui Dumnezeu, prin credinta, spre mantuire, tot dupa
cuvintele Sf. Petru.
Aceasta putere a lui Dumnezeu dovedita prin credinta si care ne duce
la mantuire se revarsa asupra crestinului in tainele Bisericii. In taine
primim intr-o forma vazuta harul cel nevazut a lui Hristos care ne
intareste in viata noastra crestina. Ori acest har este tocmai dragostea
lui Dumnezeu care ni se impartaseste ca si rod al jertfei lui Hristos
pe Cruce si al Invierii. Caci in numele intregii omeniri Hristos s-a
oferit jertfa pentru a recastiga dragostea lui Dumnezeu. Iar la acest
gest de ofranda, Dumnezeu-Tatal a raspuns cu dragostea si puterea Sa
ridicandu-l pe Hristos-Omul din morti. Trupul jertfit a fost inviat prin
puterea lui Dumnezeu. Iar aceasta putere si dragoste dumnezeiasca se
revarsa asupra noastra in fiecare sfanta taina. Ceea ce inseamna ca in
tainele Bisericii fiecare crestin se impartaseste de puterea cea
mantuitoarea a lui Hristos cel Inviat.
La rugaciunile dupa impartasirea cu Trupul si Sangele Mantuitorului
preotul spune rugaciunea: O, Pastile cele mari si prea sfintite,
Hristoase; O, Intelepciunea si Cuvantul lui Dumnezeu si Puterea. Da-ne
noua sa ne impartasim cu Tine, mai cu adevarat in ziua cea neinserata a
Imparatiei Tale. Prin impartasire, primim de pe acum Intelepciunea si
Cuvantul lui Dumnezeu si Puterea. Aceasta impartasire de Dumnezeu din
aceasta viata ne aduce o vedere a lui Dumnezeu, o vedere duhovniceasca
care ne calauzeste pe drumul mantuirii. Caci Sf. Apostol Petru spune mai
departe in aceeasi Epistola Soborniceasca: Pe El, fara sa-L fi vazut,
Il iubiti; intru El, desi acum nu-L vedeti, voi credeti si va bucurati
cu bucurie negraita si preamarita, dobandind rasplata credintei voastre,
mantuirea sufletelor. (1 Petru 1, 8-9) Sf. Petru ne vorbeste clar
despre dobandirea mantuirii prin aceasta vedere urmare a credintei in
Invierea lui Hristos si a puterii ce o primim in taine. Iar aceasta
mantuire se va da la sfarsitul veacurilor.
De acestea ne incredinteaza Hristos insusi: Aceasta este voia Tatalui
Meu, ca oricine vede pe Fiul si crede in El sa aiba viata vesnica si Eu
il voi invia in ziua cea de apoi (Ioan 6, 40). Acesta este planul
mantuirii pregatit de Dumnezeu-Tatal. Jertfa pe Cruce si Invierea Fiului
cel Intrupat este temeiul vederii lui Dumnezeu. Iar aceasta vedere ne
conduce la viata cea vesnica inca de pe acum, vesnicie din care vom
gusta mai cu adevarat in ziua cea neinserata a Imparatiei lui Dumnezeu.
Iubiti Credinciosi,
Vestindu-ne unii altora Invierea Mantuitorului Iisus Hristos ne amintim
aceste intelesuri ale vietuirii noastre pamantesti. Caci nu ne vestim
doar credinta si nadejdea ca vom invia la a doua Venire a Domnului, ci
ne indemnam unii pe altii sa dorim sa-l vedem pe Fiul cel Inviat, vedere
care ne aduce deja viata vesnica. Marturisind Invierea Domnului noi
afirmam ca traim deja intr-o lume noua, o lume innoita prin Inviere, o
lume care isi va primi desavarsirea la sfarsitul veacurilor. Aceasta
vestire si aceasta marturisire ne arata pe noi lucratori adevarati in
Biserica lui Hristos, vrednici de rasplata la Invierea cea de obste. Si
numai aceasta vestire mai poate aduce speranta in lumea de astazi
tulburata de tot mai multe probleme.
Va urez tuturor, preoti si credinciosi ai Arhiepiscopiei noastre, sa
petreceti sfintele sarbatori ale Invierii Domnului cu bucurie negraita
si preamarita, cu nadejde vie, caci Hristos Domnul a biruit moartea si
ne-a daruit noua Invierea. Nadajduim sa ne vedem cu totii, preoti si
delegati ai parohiilor, la Congresul Arhiepiscopiei din iulie de la
Chicago.
Va imbratisez in Hristos Domnul Cel Inviat si va urez Sarbatori fericite!
Hristos a inviat!
Al vostru frate intru rugaciune catre Dumnezeu,
† NICOLAE
Chicago, Praznicul Invierii Domnului, 2010
| 
