Pastorala la Nasterea Domnului 2011 - PS Sebastian
HRISTOS sI "MARELE INCHIZITOR”.
Scrisoare pastorala la Nasterea Domnului . † S E B A S T I A N, cu darul lui Dumnezeu Episcop al Slatinei si Romanatilor, Iubitului nostru cler si popor har, pace si mila de la Dumnezeu, Tatal nostru, iar de la Noi arhieresti binecuvantari! . Preacucernici si Preacuviosi Parinti, Preacuvioase Maici, Iubiti credinciosi si credincioase,
Domnul Iisus Hristos revine pe pamant in fiecare decembrie, parca la fel de discret, dar provocator si, mai ales, plin de nespusa iubire, ca in poemul marelui scriitor rus Feodor Mihailovici Dostoievski [1], care a imaginat cu neegalat talent intalnirea Sa cu marele inchizitor.
Coborat cu aceeasi smerenie cu care venise si odinioara si impartasind oamenilor aceleasi binecuvantari si minuni, Hristos gaseste la inceputul secolului al XVI-lea un crestinism interesat si strain; la fel de interesat de darurile Sale − in ceea ce-i priveste pe cei multi −, dar strain de Duhul Sau − in ceea ce-i priveste pe conducatori. Bucuros sa-L revada intr-o prima faza, poporul este coplesit apoi imediat de frica la vederea celor ce stapanesc acumlumea si, iubindu-si mai mult viata decat soarta, il lasa iarasi singur in mana dregatorului.
Discret, tacut si smerit in fata celui care il aresteaza (iata, din nou!), Domnul arata aceeasi siguranta de Sine cu care ne-a obisnuit; aceeasi autoritate, aceeasi convingere ca tot ce a fost de spus s-a spus deja si ca tot ce s-ar mai putea adauga ar atenta la libertatea pe care marele inchizitor o demonizeaza atat de mult.
Pe cat de discret si de tacut, pe atat de provocator priveste Hristos cum uzurpatorul Sau se zbate in chinurile propriei viziuni asupra vietii, o viziune care a falsificat grosolan Evanghelia si Viata. in fata tacerii Sale, marele inchizitor peroreaza dezvinovatindu-se pana la epuizare, in timp ce Domnului I-a fost de ajuns sa i Se arate doar… Siguranta Lui il ustura, iar tacerea Sa il doare, zadarnicindu-i pledoaria pe cat de ferventa, pe atat de perversa si de inutila.
Ceea ce il copleseste, insa, pe cel ce s-a aratat atat de „tulburat” de incomoda aparitie a Domnului pe pamant a fost nemaisperata Lui iubire. Sarutul Sau, ultimul lucru la care s-ar mai fi putut astepta marele inchizitor dupa o atare „primire”, este mai tulburator decat sarutul lui Iuda.
Iubiti frati si surori in Domnul, Imaginatia scriitorului rus nu poate decat sa ne trezeasca si noua fiori reci la gandul ca Hristos ar putea fi primit si privit si astazi tot ca in legenda marelui inchizitor: profitabil, dar, in acelasi timp, incomod; discret, dar, cu toate acestea "tulburator”; strain, si totusi iubitor!
Domnul pare celor mai multi oameni si in vremea noastra profitabil, pentru puterea Sa cu care, departe de a-istrivi, le daruieste Viata si toate cele de folos; nu-i pedepseste, ci ii miluieste continuu; nu ii judeca degraba, ci ii asteapta la pocainta. Generozitatea Lui convine. De aceea, in general, oamenilor le repugna ateismul, din pacate doar in schimbul unei credinte de conjunctura, la moda si tot mai conventionala. Cand, insa, El Se arata a pretinde mult mai mult de la noi, atunci devine de indata incomod, ca marelui inchizitor, pe care Hristos l-a „tulburat” atat de tare cu simpla Sa prezenta. Astfel, profitabil in general, Domnul poate incurca planurile unora si tulbura efectiv viata altora, lucru ce face pe unii sa ajunga sa-L puna mai degraba in paranteze, adica sa-L considere neimportant, facultativ, inutil sau, si mai rau, periculos pentru modernitate.
Discretia Domnului, intr-o lume ca a noastra, pare mai degraba desueta unora, slabiciune si chiar lipsa de inspiratie. Eroare a numit-o marele inchizitor; de-a dreptul prostie ar numi-o oamenii veacului acestuia, care au pervertit curajul in tupeu, virtutea in nepricepere, si respectul in slugarnicie. „Corectandu-I” Evanghelia − dupa cum se afirma in poem −, cei aflati acum la carma lumii nu se sfiesc sa se considere mai inspirati decat El, mai intelepti si chiar mai preocupati de soarta celor multi, deplangandu-le cu prefacuta compatimire libertatea, pe care s-au grabit, insa, atat de mult sa le-o rapeasca pentru a si-o aservi. Astfel, noua inrobire este frumosambalata ca un cadou si oferita in schimbul unei recunostinte impuse de forta bratului secular.
Domnul Hristos este lasat, in felul acesta, singur cu Evanghelia Sa − alta decat cea care se propovaduieste astazi − pentru ca altele sunt valorile si alta este miza acum. si, in fata acestei prapastii cascate intre El si noua lume, Domnul nu mai este bun decat de ars pe rug, nu doar ca un ins inutil, ci ca un dusman periculos chiar.
in fata acestei noi rupturi create intre cer si pamant, insa, Hristos are un singur raspuns − acela al iubirii − singura care poate ucide moartea si poate cuceri pana si monstrii, caci sarutul Domnului paralizeaza gandirea demonica a marelui inchizitor si-l face, macar si pentru o singura clipa, binevoitor. Aceasta este si speranta intr-o lume care se comporta tot mai mult ca un inchizitor, pe cat de mare pe atat de mic sufleteste. Dragostea care, potrivit Apostolului Pavel "nu cade niciodata” (1 Cor. 13, 8), este singura care mai poate birui reaua credinta si reaua vointa si singura care poate "arde” ca pe rug nelegiuirea si monstruozitatea unei lumi gata sa-L ia din noucaptiv pe Dumnezeu (pentru a cata oara?)…
Dragii mei, Hristos Se naste si anul acesta, chiar daca mai sarac si mai chinuit, parca, decat oricand, pentru cei mai multi dintre noi! intr-o lume din ce in ce mai incomoda, mai tulbure si mai straina Lui, El paseste la fel de discret, de profitabil si de iubitor printre noi, ce daca risca sa fie arestat din nou pentru incompatibilitate siinadaptabilitate (tot El!)… Desi tot mai putin asteptat, El tot mai vine! Din ce in ce mai putin slujit, El Se intrupeaza totusi, ca sa ne arate ca, pe cat lumea este mai putin dispusa sa creada in El, cu atat Lui ii este mai dor de ea… Sarutul Lui este la fel de fierbinte. Dragostea Sa din ce in ce mai mistuitoare! Caci, cine l-ar mai fi sarutat pe marele inchizitor dupa ce a rastalmacit Evanghelia?! si totusi, raspunsul Sau ramane in veac unic si acelasi - IUBIREA!…
Sa-L rugam, asadar, pe Mantuitorul Hristos Domnul, Cel care ne iubeste nespus mai mult decat il putem noi respinge, sa ne faca vrednici de bunatatea si generozitatea Sa, bucurandu-ne in aceste zile sfinte de darurile si de iubirea Sa nemarginita. Sa sarute si de data aceasta lumea noastra cu sarutul iubirii Sale, convertindu-o siconstrangandu-o astfel la adevarata slujire, la dragoste si pretuire nemarginita fata de jertfa Sa, si oprindu-o in felul acesta de pe panta tradarii si instrainarii de El si de Evanghelia Lui cea sfanta si nemuritoare, Amin!
Al vostru intru Domnul povatuitor, † SEBASTIAN EPISCOPUL SLATINEI sI ROMANAtILOR
[1] Vezi capitolul intitulat "Marele Inchizitor”, in romanul Fratii Karamazov.
