† A M B R O Z I E DIN MILA LUI DUMNEZEU, EPISCOP AL GIURGIULUI
Iubitului nostru cler, cinului monahal si dreptcredinciosilor crestini, har si pace de la Dumnezeu, iar de la Noi arhiereasca binecuvantare!
,,Iata, va binevestesc voua bucurie mare, care va fi pentru tot poporul, ca vi S-a nascut azi Mantuitor, in cetatea lui David, Care este Hristos Domnul”. (Luca II, 10-11) Iubitii mei fii duhovnicesti,
Praznicul de astazi ne cheama din nou catre pestera Betleemului, unde in noaptea sfanta "a rasarit lumii lumina cunostintei”. Cu nespusa bucurie duhovniceasca primim aceasta preaslavita sarbatoare in sufletele si in casele noastre si cu evlavie alergam la sfintele slujbe din biserici, pentru a-L preamari pe Hristos Domnul, "Soarele dreptatii”.
Nimic nu ar putea sa bucure mai mult sufletul omului de astazi, care traieste in vartejul unei vieti atat de zbuciumate, decat gandul ca prin minunea ce s-a savarsit in pestera Betleemului, Dumnezeu a trimis pe Unul Nascut Fiul Sau ca lumineze in lumea, sa o impace, sa o curete de pacat si sa o mantuiasca. De aceea, astazi, cand Hristos Domnul, la praznicul Nasterii Sale, bate la poarta inimilor noastre, trebuie sa-l primim cu credinta si cu dragoste, gandindu-ne la cuvantul Sfintei Scripturi care zice: "intru nimeni altul nu este mantuirea, decat in Hristos Domnul, caci nu este sub cer niciun alt nume, dat intre oameni, in care trebuie sa ne mantuim noi” (Faptele Apostolilor IV, 12).
Preacucernici si Preacuviosi Parinti, Cuvioase Maici si Iubiti Credinciosi, Iata-ne din nou in fata slavitei pesteri din Betleem spre a sarbatori Nasterea Domnului, aducand inchinaciunea noastra Pruncului Iisus si Preacuratei Sale Maici. Lumina lina a acestei seri si doxologiile cetelor ingeresti, care aseaza stralucire vesnica pe icoana nasterii, strabat si patrund adanc inima si mintea fiecaruia dintre noi. in fata acestor frumuseti, mai aproape de credinta si de nazuintele noastre crestine, devenim vestitorii faptului dumnezeiesc implinit acum aproape doua mii de ani, la portile micului oras Betleem.
Devenim aievea colindatori neobositi spre a purta la usa cugetelor credincioase ecoul mantuitoarelor adevaruri descrise in Sfanta Scriptura, ca de un singur condei, de catre proorocii Vechiului Testament, alesii lui Dumnezeu.
Intruparea Fiului lui Dumnzeu este o taina pe care mintea omeneasca nu o poate patrunde. Sfantul Apostol Pavel se minuneaza de aceasta noua descoperire a lui Dumnezeu in lume, pe care o numeste "marea taina a dreptei credinte” (I Timotei III, 16), iar vechile cantari bisericesti infatiseaza deopotriva Nasterea Mantuitorului ca pe o "taina straina”, "mare si preaslavita minune”.
intr-adevar, taina straina si preamarita este Nasterea Domnului, caci prin ea, Cel nevazut se face vazut, Cel necuprins de ceruri, in pestera se cuprinde, Cel fara de margini, in scutece se infasa, Cel ce sta pe scaun de heruvimi, sta culcat in pestera saraca, Fiul lui Dumnezeu, fiul Fecioarei se face, Cel inconjurat de slava dumnezeiasca ia chipul robului, pentru a fi mai aproape de noi. in fata acestei taine, pe care se cuvine sa o primim prin credinta, ne plecam si noi cu smerenie si rostim impreuna cu Sfantul Apostol Pavel: "O, adancul bogatiei si al intelepciunii si al cunostintei lui Dumnezeu! Cat de cu neputinta de cercetat sunt hotararile Lui si cat de cu neputinta de aflat urmele cailor Lui” (Romani XI, 33).
Dumnezeu nu ne-a lasat in intuneric. Dupa trecerea "vremurilor nestiintei”, El ne-a facut cunoscuta taina vointei Sale prin trimiterea Fiului in lume, pentru mantuirea noastra. Ce praznic "este mai vesel decat acesta – se intreaba Sfantul Grigorie de Nyssa – in care Soarele dreptatii, risipind intunericul viclean al diavolului, straluceste cu firea prin insasi firea noastra, zi in care cel cazut se ridica, cel aflat in razboi e dus la impacare, cel izgonit e readus, zi in care cel cazut de la viata revine la viata, cel robit isi reia vrednicia imparateasca, cel ferecat cu legaturile mortii alearga iarasi cu usurinta catre patria celor vii?”1. Desertandu-se de aratarea maririi pe care a avut-o in Sfanta Treime ca Dumnezeu "mai inainte de a fi lumea” (Ioan XVII, 5), prin ascultarea Sa desavarsita fata de Tatal, Hristos S-a infatisat lumii in marirea Sa de Fiu al lui Dumnezeu. "Cuvantul, spune Sfantul Evanghelist Ioan, s-a facut trup si s-a salasluit intru noi si am vazut marirea Lui, marire ca a Celui Unul- Nascut din Tatal, plin de har si de adevar” (Ioan I, 14).
Coborand din sanurile Tatalui, Fiul a venit in lume ca om si a vietuit cu oamenii, asemenea lor. Dar viata Lui omeneasca a fost o viata dumnezeiasca. El s-a nascut ca om adevarat, dar mai presus de legile firii. A purtat chip omenesc, dar ,,pacat n-a savarsit, nici s-a aflat viclesug in gura Lui” (I Petru II, 22). in fata tuturor, El s-a dovedit: ,,Sfant, fara de rautate, fara de pata, osebit de pacatosi…” (Evrei VII, 26). Plin de indurare si de dragoste pentru noi, El s-a adus pe Sine pentru noi "prinos si jertfa lui Dumnezeu, intru miros de buna mireasma” (Efeseni V, 2), dovedindu-se Arhiereul cel vesnic.
Adevarul ca Dumnezeu a devenit Om, inscris nu numai in paginile Sfintelor Evanghelii, dar si in operele unor ganditori si istorici din acea vreme, trezeste in constiinta noastra sentimentul adorarii Parintelui ceresc, dar si al pretuirii omului.
Prin Nasterea Mantuitorului se deschide orizontul larg si luminos al invataturii crestine, indreptat spre cinstirea si inaltarea fiintei umane, catre valorile nemuritoare ale adevarului si dreptatii, ale dragostei si sfinteniei, ale demnitatii si pacii. in acest taram ne-a adus intruparea si invierea lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ca fapturi noi, ca "fii ai harului”, "sub ceruri noi si pamant nou”, precum limpede glasuieste Sfantul Apostol Petru (II Petru III, 13).
"Cerurile noi” sunt sfintele noastre lacasuri de inchinare, biserici si manastiri, in care ecourile imnelor liturgice rasuna cu frumusete ingereasca, iar „pamantul cel nou” este dumnezeiescul altar la care au ingenunchiat si s-au inchinat mosii si stramosii nostri, si unde s-au impartasit cu Trupul si Sangele lui Hristos, invederand prin aceasta unitatea de credinta si de neam. in acest Altar strabun al inchinarii si evlaviei dreptmaritoare il aflam pe Iisus, la Proscomidie, Prunc nou-nascut, culcat in iesle, inconjurat si slavit de cetele ingeresti, de grija Preacuratei Maici, Sfanta Fecioara Maria, si inchinat de magi si pastori, vestitorii fericiti ai lucrarii dumnezeiesti de sub cerul Betleemului.
Prin intrupare, Fiul lui Dumnezeu ,,S-a facut asemenea noua, spune Sfantul Chiril al Alexandriei, pentru ca noi sa ne facem asemenea Lui, pe cat este cu putinta firii noastre si pe cat o ingaduie iconomia reinnoirii noastre cea dupa har… S-a facut El ce suntem noi, adica om, pentru ca noi sa ne facem ce este El, adica Dumnezeu”2. Aceasta invatatura o vesteste neincetat Sfanta Biserica si prin cantarile care rasuna de veacuri la slujba marelui praznic al Nasterii Domnului: Cerul si pamantul s-au unit, astazi, nascandu-se Hristos.
Dumnezeu pe pamant a venit si omul la cer s-a suit. Pentru aceasta Dumnezeu cel preainalt s-a aratat om plecat ca sa ne atraga pe noi la inaltime. Iata, deci, iubitii mei, cat de inalt, sfant si dumnezeiesc este pentru noi scopul intruparii Mantuitorului Hristos. Este treapta la care nazuim sa ajungem prin ascultarea noastra fata de randuielile statornicite de Sfintii Apostoli si de urmasii lor, pastrate cu sfintenie de Biserica stramoseasca, din primele veacuri crestine; prin impartasirea din unul si acelasi potir de viata datator al lui Hristos, prin dragostea si daruirea de zi cu zi fata de semenii nostri.
Sa ne indreptam, asadar, mereu privirile, inimile si dorintele catre dobandirea acestor frumuseti ale sfintei noastre Ortodoxii, cu care si-au impodobit sufletele venerabilii nostri strabuni. Ca in niste peceti netrecatoare si sfinte, acestia au pus curatia credintei in frumusetea bisericilor si in culorile frescelor, in literele pisaniilor, in cuvintele letopisetelor si ale manuscriselor impodobite cu miniaturi, in sculpturile si ferecaturile vaselor sfinte, in armonia arhitecturii, in broderii si odajdii, precum si in tot ceea ce a insemnat casa, pridvor, poarta sau troita romaneasca. Din toata aceasta inspirata creatie artistica, razbate ecoul unitatii de neam, de credinta si de grai dintre generatiile care au fost inainte de noi, care sunt astazi si care cu siguranta vor veni dupa noi.
Iubitii mei fii duhovnicesti, An de an, in ziua acestui dumnezeiesc praznic, impreuna, traim si noi aievea noaptea cea de taina a Nasterii Domnului. Lumina care a invaluit pe pastori la venirea ingerului, straluceste acum si in cugetele noastre. Asemenea magilor, deschizand vistieriile sufletelor noastre, punem inaintea Domnului credinta, nadejdea si dragostea noastra pentru ca pacea pe care Domnul Hristos a daruit-o lumii, salasluieste acum si in inimile noastre.
In aceasta stare, toti cei care marturisim dreapta credinta, fara nicio deosebire, alcatuim acum, o mare famile, in care Dumnezeu ne este Tata tuturor. Astfel, prin Hristos Domnul, ne-am facut partasi ,,ai dumnezeiestii firi” (II Petru I, 4) si ,,neam al lui Dumnezeu” (Fapte XVII, 28).
Astazi Hristos coboara din cer si se salasluieste mereu in ieslea sufletelor noastre. De aceea, trebuie sa-L intampinam cu inimile pline de dragoste pentru El. Sa-L lasam sa renasca in sufletele noastre pentru ca Dumnezeiescul Prunc ne aduce linistea si fericirea pe care cu totii ne-o dorim. El coboara pe pamant ca sa ne inalte la cer si sa aseze pe capetele noastre cununa vietii.
Dreptmaritori crestini, Desi trecem prin incercari si crize, fie in domeniul economic, fie in cel spiritual, totusi nu trebuie sa ne pierdem credinta si nadejdea in Dumnezeu! Am fost si suntem incercati din toate partile, mai ales de pacatosenia omului secularizat, egoist, lacom si violent, lipsit de carma credintei si chiar a ratiunii. Fiecare om are nevoie, mai presus de orice, de acea forta a credintei curate, care sa-i insufle puterea de a trai si de a sluji semenilor, intr-o lume care se schimba, zguduindu-se din temelii (I Corinteni VII, 31). Din cauza repeziciunii fara seaman cu care au loc aceaste neobisnuite prefaceri ale omenirii, fara constiinta proniei divine, oamenii pot fi inghititi de tumultul vietii. in fata unui viitor cu un chip atat de greu de intrezarit, crestinatatea trebuie sa redescopere marturisirea adevarului mantuitor in Hristos. Atat pentru secolul acesta, dar si pentru secolele pe care istoria le-ar mai putea numara, numai Lumina lui Hristos ramane calauza omenirii, pentru ca intunericul nu o va putea cuprinde niciodata (Ioan I, 5). 3
In fata crizei morale si spirituale de azi ne revine tuturor datoria sfanta de a ne impotrivi lucrarii dezastruoase de negare a valorilor identitatii noastre ortodoxe si nationale, vestindu-L, prin felul nostru crestinesc de a trai si de a ne purta in societate, pe Hristos Cel viu si harul Lui innoitor si de viata vesnica datator. Numai asa intelegem ca nu poti fi om deplin fara sa fii crestin si ca un om, ca si un popor, valoreaza atat cat a inteles din Evanghelie 4.
Luand aminte la aceste cuvinte, trebuie sa avem constiinta treaza si sa marturisim pe Hristos nu doar prin cuvant, ci si prin fapta, inspirati de o iubire care nu poate rabda ca semenul nostru sa fie vatamat in vreun fel. Daca fiecare fiu al Bisericii si al tarii ar vedea in semenul sau incercat pe Hristos patimind, si daca ar primi in suflet lumina Lui, atunci s-ar naste acea necesara solidaritate, prin care multe din ranile sociale de acum s-ar inchide, si, totodata, s-ar putea stavili si nimicitorul torent de imoralitate care se abate nestanjenit – pe cai ce ar trebui sa slujeasca educatiei si culturii, nu viciului – asupra copiilor si tinerilor nostri, incercandu-se intinarea sufletelor lor nevinovate si subrezirea moralitatii societatii de maine. Pe langa lipsurile de tot felul, isi fac aparitia saracia sufleteasca, egoismul, pornografia 5, innasprirea fata de semeni, indiferenta fata de cei in suferinta, fata de cei sarmani, de orfani, de copiii si batranii abandonati.
Craciunul este privit drept praznicul milosteniei si al facerii de bine… Sunt astazi atatia frati de-ai nostri lipsiti si indurerati, in suferinte de tot felul si cu obrajii inlacrimati de neajunsurile vietii. Sa ne straduim, pe cat ne sta cu putinta, sa le alinam suferintele, sa le plinim lipsurile si sa le schimbam lacrimile in zambete de bucurie. in spitale, in azile, in orfelinate, in inchisori, pe strazi, sunt atatia suferinzi si bolnavi. Ei toti asteapta de la noi un ajutor fratesc, o vorba buna si mangaietoare, un cuvant de imbarbatare, un gest al dragostei de semeni. Sa le facem, asadar o bucurie, oricat de mica ar fi! Acesta a fost, de altfel, si indemnul Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane adresat preotilor si credinciosilor de la parohii prin intermediul Pastoralei ce s-a citit in prima duminica din acest post.
In fata atator incercari, sa lucram pentru intarirea si sporirea iubirii parintilor fata de copii si a copiilor fata de parinti, precum si a iubirii curate a sotilor intre ei, pastrand dreapta credinta si dreapta vietuire pe care le-am mostenit de la parintii si stramosii nostri de-a lungul veacurilor, ca popor crestin 6.
Sa crestem copiii si tinerii nostri in virtute si sfintenie, sa-i invatam sa gaseasca in rugaciune izvorul iubirii curate. Sa-i obisnuim pe tineri mai mult cu participarea la viata Bisericii, decat sa petreaca in izolare si in insingurare in fata televizorului 7 sau pe internet.
Prin televizor ,,avem acces la o cantitate foarte mare de informatie, pe care insa n-o putem valorifica cu adevarat. Informatia care nu este asimilata prin experienta si printro asezare sufleteasca, printr-un discernamant valoric si moral, este mai degraba daunatoare… Orice tip de informatie care nu este verificata prin experienta noastra si in relatiile cu ceilalti ne da doar impresia unei cunoasteri, insa de fapt ne dezorienteaza. Utilizarea televizorului mai poate contribui si la slabirea relatiilor inter-umane ca atare. Cu cat stam mai mult la televizor, cu atat avem mai putin timp sa interactionam cu oamenii reali, cu cei din jurul nostru. La fel si-n cazul calculatorului! Ultimile cercetari in domeniu arata ca se pot produce modificari de personalitate semnificative. Cu cat consumul de internet si televiziune este mai mare si se face incepand de la varste mai fragede, cu atat modificarile sunt mai pronuntate…”8.
Iubitii mei fii duhonicesti, Ne apropiem de un nou an. La cumpana dintre anul care trece si cel care vine, sa ne adunam gandurile si sa ne rugam ca cel ce vine sa fie un an mai bun. Dupa cum cunoastem, anul acesta a fost consacrat in Biserica noastra omagierii Tainei Sfantului Botez si Tainei Sfintei Cununii, avand in vedere ca atat Taina Sfantului Botez, cat si Taina Sfintei Cununii, stau la baza familiei crestine. Anul 2012 a fost proclamat, prin Hotararea Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, ca "An omagial al Sfantului Maslu si al ingrijirii bolnavilor”, urmarindu-se: sustinerea si promovarea invataturii de credinta ortodoxa despre Taina Sfantului Maslu; aprofundarea pastorala si practica a Tainei Sfantului Maslu prin cercetarea si ingrijirea bolnavilor; actualitatea temei in viata Bisericii si a societatii; necesitatea pregatirii din timp, prin studii, articole, carti de reflectie si manifestari cu caracter liturgic, duhovnicesc, educativ, social-medical si teologic-stiintific pe parcursul intregului an, a evidentierii acestor activitati prin mijloacele media si publicistice ale Bisericii noastre.
Pasind pragul Noului An, la trairile luminoase din aceste zile, alaturam si bucuria noastra ca anul acesta, cu prilejul hramului Catedralei Patriarhale, ne-am putut inchina la moastele Sfantului Apostol Andrei, Ocrotitorul Romaniei. Bucuria s-a prelungit si in Eparhia Giurgiului, intrucat cu ocazia evenimentelor legate de sfintirea bisericii "Sfantul Mare Mucenic Dimitrie" din orasul italian Genova, in semn de recunostinta pentru participarea Noastra, Pr. Sorin Filip, Protopopul de Liguria, ne-a oferit particele din moastele Sfantului Apostol Andrei si ale Sfantului Maxim Marturisitorul, care vor fi asezate in noua biserica a Manastirii Sfantul Mare Mucenic Gheorghe din Giurgiu, pe care, din voia lui Dumnezeu, am inceput sa o construim. Iata, asadar, ce dar minunat pentru noi, ca dupa aproape doua mii de ani, Sfantul Apostol Andrei, cel intai chemat, sa se intoarca pe meleagurile unde a propovaduit Evanghelia lui Hristos.
Iubitii mei, Cu aceste ganduri si povete duhovnicesti, Va imbratisez in dragostea lui Hristos si Va doresc tuturor sa praznuiti Sfintele Sarbatori ale Nasterii Domnului, Anului Nou si Bobotezei cu pace, sanatate si alese bucurii, potrivit datinii strabune. in noaptea de 31 decembrie 2011 spre 1 ianuarie 2012 si in ziua de Anul Nou, sa inaltam rugaciuni de multumire lui Dumnezeu pentru binefacerile primite de la El in anul 2011 si sa-I cerem ajutorul in toata lucrarea cea buna si folositoare pe care o vom savarsi in anul nou 2012. Totodata, Va indemnam ca si in anul urmator sa Va aduceti obolul Dumneavoastra pentru continuarea lucrarilor la Catedrala Mantuirii Neamului, simbolul unitatii dintre generatii si al romanilor de pretutindeni.
Impartasindu-Va parinteasca binecuvantare, rugam pe Mantuitorul nostru Iisus Hristos, Domnul vietii si al pacii, sa Va daruiasca toate cele de folos, bucurandu-Va de aceste sarbatori intru multi ani.
Al Vostru parinte duhovnicesc, de tot binele doritor si catre Domnul rugator,
La multi si binecuvantati ani! Al vostru catre Hristos-Domnul rugator,
† AMBROZIE Episcopul Giurgiului
Note:
1 Sfantul Grigorie de Nyssa, Omilii la Praznice imparatesti, traducere din limba greaca veche de ierom. Agapie Corbu, Editura Sf. Nectarie, Bucuresti, 2010, p. 39.
2 Sfantul Chiril al Alexandriei, Scrieri. Partea a IV-a, Comentar la Evanghelia Sf. Ioan, ,,P.S.B.”, vol. 41, Bucuresti, 2000, p. 23.
3 A se vedea "Catre Popor” - Pastorala Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe din Grecia, Atena, 4-7 octombrie 2011.
4 Simion Mehedinti, Poti fi om deplin fara sa fii crestin?, Editura Cartea romaneasca, Bucuresti, f.a., p. 54. 12
5 A se vedea Virgiliu Gheorghe, Pornografia – maladia secolului XXI, Ed. Prodormos, 2011. 13
6 P.F. Patriarh Daniel, Iubirea parinteasca - temelia vietii umane. Pastorala de Craciun, Bucuresti, 2008, p.8.
7 A se vedea Virgiliu Gheorghe, Efectele televiziunii asupra mintii umane si despre cresterea copiilor in lumea de azi, Ed. Prodromos, 2006.
8 Conf. dr. Sebastian Moldovan, Este nevoie de oameni capabili…, p. 53. 14
