Iubiti frati in Domnul nostru Iisus Hristos,
"Veniti sa sarbatorim! Veniti sa praznuim! ... Astazi legatura cea veche
s-a dezlegat, diavolul s-a rusinat si a fugit, moartea s-a zdrobit,
raiul s-a deschis, blestemul s-a pierdut, pacatul s-a alungat,
inselaciunea s-a izgonit, adevarul a venit, credinta pretutindeni s-a
raspandit. Vietuirea celor de pe pamant s-a sadit, ingerii cu oamenii
impreuna vietuiesc, oamenii cu ingerii fara de teama vorbesc, pentru ca
Dumnezeu pe pamant a venit si omul in cer s-a suit. Toate s-au
impreunat. A venit pe pamant, intreg fiind in ceruri. Dumnezeu fiind,
S-a facut om, fara sa inceteze a fi Dumnezeu, Cuvant nepatimitor fiind,
S-a facut trup. S-a facut trup pentru ca sa Se salasluiasca intru
noi...” (Sfantul Ioan Gura de Aur, Cuvant la Nasterea Mantuitorului
nostru Iisus Hristos, in ”Predici la Sarbatori imparatesti si cuvantari
de lauda la sfinti”, Editura IBMBOR, Bucuresti, 2002, p. 22-32)
Sunt cuvintele Sfantului Ioan Gura de Aur cu care ne cheama peste
veacuri la bucuria Cerului si a pamantului, pe care Nasterea Fiului lui
Dumnezeu ne-o aduce an de an, generatie de oameni dupa generatie. Ne
cheama Fiul lui Dumnezeu insusi la sarbatoarea imbracarii Sale in firea
noastra cea suferinda, pentru ca pe noi sa ne imbrace in Harul
dumnezeiesc mantuitor izvorat din firea Sa cea dumnezeiasca. Se naste
Fiul lui Dumnezeu pe pamant cu fire omeneasca, ca si noi sa ne nastem
din Ceruri, ca fii adoptivi ai Parintelui Ceresc. "De nu se va naste
cineva de sus, nu va putea sa vada imparatia lui Dumnezeu” (Ioan 3, 3) -
spune Mantuitorul lui Nicodim in Evanghelia dupa Ioan. Fiul, Dumnezeu
dupa fire, se naste in pestera din Betleem si ne deschide poarta Cerului
si a infierii de catre Tatal insusi. Aceasta se petrece cu fiecare
dintre noi in Taina Sfantului Botez. "De nu se va naste cineva din apa
si din Duh - ii spune Mantuitorul in continuare lui Nicodim - nu va
putea sa intre in imparatia lui Dumnezeu.” (Ioan 3, 5). Firea noastra
cea slabita de pacat si muritoare primeste in Taina Sfantului Botez
imbracarea in Harul Duhului Sfant, in Hristos, Cel ce S-a imbracat intru
noi si Care ne imbraca intru El. "Caci, cati in Hristos v-ati botezat,
in Hristos v-ati imbracat.” (Galateni 3, 27).
Din apa Botezului ne nastem ca dintr-un
san, Harul Duhului Sfant facand ca Hristos sa ia chip in noi si sa Se
salasluiasca in noi, sa devenim hristofori, adica purtatori de Hristos.
in Taina Sfantului Botez nu numai ca ne va naste din nou Hristos, dar ne
vom naste impreuna cu El, cu El inlauntrul nostru. Mare este taina
aceasta a nasterii noastre din nou! ii patrundem si mai bine sensul acum
cand praznuim Nasterea Fiului lui Dumnezeu si intelegem de ce Sfantul
Ioan Gura de Aur spune ca Hristos S-a nascut pe pamant ca pe noi sa ne
nasca in cer. Acesta este Botezul: nasterea noastra in cer. Este negrija
fata de suferinta mortii, pentru ca portile cerului s-au deschis prin
Nasterea lui Dumnezeu printre noi, pe pamant. Portile Cerului s-au
deschis astazi in ambele sensuri, nu numai ca Domnul sa se pogoare Copil
in ieslea insingurata, ci si ca noi, devenind copiii Lui, sa iesim din
insingurarea mortii spre cele inalte intru care Hristos ne ridica prin
coborarea Sa. Mare si binecuvantata minune a ieslei din grajdul
Betleemului! Cele necuvantatoare ne invata cum sa-L primim pe Cel Care
vine sa ne intoarca blestemul mortii in binecuvantare, sa vindece
pamantul de suferinta, sa preschimbe pestera cea rece si intunecoasa -
chip al creatiei intregi lasata in mana creaturii, a omului - in cer
stralucind de lumina dumnezeirii, sa faca sa creasca in inima omului
pustiita de intunericul nestiintei de Dumnezeu, izgonit din ea, Rai
cuvantator, fantana Harului dumnezeiesc din care se revarsa peste lume
Iubirea, Dumnezeu insusi.
Iubiti frati si surori,
Nu pestera doreste sa o preschimbe Hristos in cer, ci sufletul nostru,
si intreaga noastra persoana. De obicei suntem botezati atunci cand
suntem copii. Parintii sunt cei care ne daruiesc lui Dumnezeu, Celui
Care ne-a daruit lor, ca dar din dar, mai presus de orice dar inchipuit
de om, pentru a ne primi si a ne inscrie in Cartea Vietii si a deveni
fiii Lui (cf. slujbei Sfantului Botez). Familia este deci cea prin care
Dumnezeu ne cheama si a doua oara la viata, prin Botez. In familie
invatam abecedarul credintei, invatam ca suntem si fiii lui Dumnezeu, nu
numai ai trupului, adica ai parintilor nostri; ca suntem daruiti de
Dumnezeu parintilor care ne-au nascut si ne-au crescut, nu numai pentru
lumea aceasta. Familia este pentru noi inceputul Raiului, locul in care
invatam dragostea lui Dumnezeu revarsata peste noi prin dragostea
parinteasca, locul in care primim arvuna imparatiei cerului pentru care
parintii ne-au Botezat, primindu-ne din nou in bratele lor, renascuti
"din apa si din Duhul Sfant”. La Botez suntem dusi noi, cei pamantesti,
dar parintii ne primesc inapoi ceresti. Suntem dusi muritori, si ne
intoarcem plini de viata, Viata insasi salasluindu-se in noi. Suntem
dusi cu mostenirea mortii in noi, suntem primiti inapoi cu mostenirea
vietii, Hristos insusi Datatorul de viata salasluindu-Se in noi.
In acest sens lucreaza Dumnezeu prin Botez, ca sa ne redea ceea ce am
pierdut prin pacatul din inceput, si sa ne daruiasca din belsug: viata.
Iubiti credinciosi,
Anul care se incheie a fost unul in care am adancit mai ales sensul
Sfintelor Taine ale Botezului si Cununiei. Vedem astazi cat de mare este
rolul familiei, intemeiata pe piatra credintei, atat in viata Bisericii
cat si a societatii in care traim. In familie, prin Biserica, primim
credinta mantuitoare. insa in acelasi timp vedem si cat de putin ne
cunoastem uneori propria noastra credinta si cat de necesar este sa o
aprofundam pentru a o putea la randul nostru transmite si generatiilor
de dupa noi, mai ales aici in Apusul Europei, unde credinta scade in
intensitate, plini fiind de grijile cele trecatoare. Traim intr-o lume
tot mai rece fata de Cel Care astazi S-a nascut in ieslea din Betleem.
Ne trezim intr-o societate care-I sarbatoreste Nasterea, dar pe El, Cel
sarbatorit, nu-L mai doreste. Daca acum doua mii de ani a fost doar o
pestera si o iesle care sa-L primeasca, astazi, "... pentru ieslea Lui /
Betleem in lume nu-i”, cum spune colinda noastra. Insa nici Hristos nu o
mai vrea pe aceea, ci doreste si tanjeste dupa inimile noastre. De
aceea, sa fim parinti adevarati pentru copiii nostri si sa le aratam si
prin cuvant si prin fapta noastra pe Cel Care poate schimba frigul cel
launtric in caldura cereasca nesfarsita, Care poate schimba ura in
iubire, Care poate schimba timpul in vesnicie, Care poate schimba
intunericul in lumina, Care poate face din inima impietrita o inima
primitoare, Care poate sa vindece ranile cele ascunse, Care poate sa ma
iubeasca pe mine cel ce iubesc atat de putin, Care poate schimba moartea
in viata, pe Cel Care poate face din inimi, prin Nasterea Lui, ceruri.
Cel Care astazi Se naste, Hristos Domnul, sa ne binecuvinteze si sa ne daruiasca un An Nou 2012 cu impliniri si bucurii.
† Mitropolitul Iosif
Paris, Nasterea Domnului 2011
|
