Pastorala la Nasterea Domnului 2011 - IPS Gherasim
Nasterea Domnului - impartasirea iubirii milostive a lui Dumnezeu
† GHERASIM PRIN HARUL LUI DUMNEZEU, ARHIEPISCOP AL RAMNICULUI IUBITULUI NOSTRU CLER, CINULUI MONAHAL SI TUTUROR DREPTCREDINCIOSILOR CRESTINI DIN ACEASTA DE DUMNEZEU PAZITA EPARHIE: HAR, MILA, PACE SI BUCURIE, ARHIERESTI SI PARINTESTI BINECUVANTARI !
"Taina cea din veac ascunsa si de ingeri nestiuta, prin Tine Nascatoare de Dumnezeu, celor de pe pamant s-a aratat" (Tropar gl. 4)
IUBITII NOSTRI FII SI FIICE DUHOVNICESTI, Praznicul Nasterii Domnului ne aduna in fiecare an in fata sfintelor altare ale Bisericii noastre stramosesti pentru a preaslavi intruparea Fiului Celui din veci nascut din Tatal. Cu totii, varstnici si tineri, barbati si femei, retraim astazi faptul fara egal petrecut acum doua mii de ani in Cetatea Betleemului, cand "Facatorul tuturor, Ziditorul si Stapanul, plecandu-se pentru milostivirea cea negraita si pentru singura iubirea Sa de oameni" (Minei, 20 noiembrie, icos, oda, VI) se face om cu puterea Duhului Sfant, nascandu-se din Preacurata Fecioara Maria.
Dupa cum glasuieste cantarea bisericeasca, Nasterea Domnului este ziua cea fericita in care s-a descoperit lumii "taina cea din veac ascunsa si de ingeri nestiuta", dar descoperita noua in clipa istorica si unica in lume, cand Stapanul cerului si al pamantului Se face om, din iubire fata de neamul omenesc.
Fiul lui Dumnezeu vine la noi oamenii ca sa ne impace cu Dumnezeu-Tatal, sa inlature zidul vrajbei, sa ne arate calea si sa ne ajute sa dobandim mantuirea si viata vesnica. "Ma inspaimanta minunea - marturiseste Sfantul Ioan Gura de Aur - Cel vechi de zile S-a facut prunc, Cel ce sade pe scaun inalt si prea-inaltat Se pune in iesle, Cel nepipait si simplu, si nealcatuit din parti si fara de trup Se infasa de maini omenesti; Cel ce rupe legaturile pacatului Se infasoara cu scutece, fiindca aceasta o voieste. Caci voieste sa faca necinstea cinste, sa imbrace neslavirea cu slava, sa arate hotarul ocararii chip de fapta buna. Pentru aceea Se vara sub trupul meu... Ca dand si luand, sa-mi negutatoreasca mie comoara vietii. El ia al meu trup ca sa ma sfinteasca si imi da mie Duhul Sfant ca sa ma mantuiasca". Aceasta taina este mare pentru ca mari sunt si darurile pe care ni le aduce noua celor care marturisim aceeasi credinta.
Ne intrebam: De ce toate acestea? De ce atata smerenie? De ce a ales Dumnezeu aceasta cale pentru mantuirea oamenilor? De ce atata noian de iubire pentru om? Toate acestea le-a facut numai si numai sa ne imbogateasca pe noi oamenii cu "harul si cu iubirea Lui de oameni", sa ne ajute sa dobandim demnitatea de fii ai lui Dumnezeu si mostenitori ai imparatiei cerurilor.
IUBITI FII DUHOVNICESTI, Pentru noi crestinii, Nasterea Domnului este cel mai insemnat fapt din istoria omenirii petrecut vreodata pe fata pamantului si niciun alt eveniment de seama de-a lungul veacurilor nu poate sta alaturi de aceasta minune dumnezeiasca. Faptele istoriei sunt lucruri omenesti, insa Nasterea lui Iisus este putere dumnezeiasca si aratarea dragostei lui Dumnezeu fata de noi oamenii, care ne-a iubit atat de mult, incat pe Fiul Sau Cel din vesnicie, L-a trimis in lume sa o mantuiasca.
Sfantul Atanasie cel Mare, referindu-se la marele eveniment al Nasterii Domnului arata ca "Dumnezeu S-a intrupat ca omul sa poata deveni lacas al Duhului Sfant" sau, cum spune Scriptura, "Dumnezeu S-a aratat in trup" ca noi "sa dobandim infierea" (Galateni IV, 5) si sa ne facem "partasi ai firii dumnezeiesti" (II Petru I, 4).
Talmacindu-se acest act divin savarsit pentru mantuirea noastra, s-a subliniat: "coborarea lui Dumnezeu este inaltarea omului". De aceea, Sfantul Apostol Pavel le spune corintenilor: "caci cunoasteti harul Domnului nostru Iisus Hristos, ca El, bogat fiind, pentru voi a saracit ca voi cu saracia Lui sa va imbogatiti" (II Corinteni VIII, 9). Sfantul Chiril al Alexandriei precizeaza ca Dumnezeu a saracit facandu-se om prin nasterea trupeasca in chip smerit, dar ca n-a incetat sa fie Dumnezeu. Sfantul Maxim Marturisitorul arata ca "numai ramanand Dumnezeu, in coborarea Sa la firea noastra, a putut vindeca ranile ei" prin harul Sau cu care a venit in lume, asa cum ne incredinteaza Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan "si Cuvantul S-a facut trup si S-a salasluit intre noi si am vazut slava Lui, slava ca a Unuia-Nascut din Tatal, plin de har si de adevar" (Ioan I,14). Se intrupeaza Hristos Domnul pentru lumea intreaga si pentru fiecare dintre noi in parte.
Aceste invataturi din Sfanta Scriptura si din Sfintii Parinti ne descopera adevarul ca Fiul lui Dumnezeu, prin intruparea Sa nu S-a dezbracat de dumnezeire, ramanand Dumnezeu adevarat, avand cele doua firi, dumnezeiasca si omeneasca, fiind in acelasi timp o singura persoana: Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
IUBITII NOSTRI, Evenimentul ce a avut loc la plinirea vremii, praznuit de noi astazi cu evlavie si credinta, despre care ne marturiseste pe scurt, dar precis, Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan: "Cuvantul trup s-a facut intre noi"(Ioan I, 14), cuprinde in sine tot adevarul, maretia si profunzimea Tainei intruparii Domnului. Sfantul Ioan Gura de Aur, voind sa arate maretia intruparii Mantuitorului, spune: "Gandeste-te ce mare lucru este sa vezi soarele coborand din ceruri, alergand pe pamant si slobozind razele sale tuturor celor de aici. Dar gandeste-te si socoteste ce mare lucru este sa vezi pe Iisus, Soarele Dreptatii, cum sloboade din trupul nostru si lumineaza sufletele noastre".
Astazi, Hristos, Soarele dreptatii, Se face cunoscut pentru ca noi sa-L cunoastem, iar cunoscandu-L sa-L intampinam si sa-L marturisim prin credinta si prin fapte bine-placute Dumnezeului Celui in Treime slavit. "Veseleasca-se cerurile si sa se bucure pamantul (Psalm XCV, 11) pentru Cel ceresc, si acum pamantesc. Hristos este acum in trup. Cu cutremur si cu veselie sa va bucurati; cu bucurie pentru nadejde, iar cu cutremur din pricina pacatului", invata Sfantul Grigorie de Nazianz.
Dar venirea in lume a Fiului lui Dumnezeu trebuie inteleasa si ca dovada cea mai graitoare a iubirii lui Dumnezeu pentru lumea pe care El a creat-o. "Mai mare dragoste – spune Sfantul Ioan Evanghelistul - decat aceasta, nimeni nu are: casufletul lui sa si-l puna pentru prietenii sai" ( Ioan XV, 13). Cel fara de inceput si fara de sfarsit pogoara din inaltimea slavei Sale, luand trupul nostru, pentru ca numai prin natura Sa omeneasca putea aduna in Sine si indumnezei toata creatia materiala si spirituala"(Dumitru Staniloaie, Teologia dogmatica, vol. I, pag. 430).
El a venit in lume sa ne impace cu Tatal ceresc, sa desfiinteze zidul despartitor intre cer si pamant, sa surpe puterea vrajmasului, sa ni-L arate pe Tatal si chipul vietuirii dupa voia lui Dumnezeu, dupa cum insusi a spus: "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine" (Ioan XIV, 6), cuvinte prin care avem mai viu si mai puternic sentimentul prezentei lui Dumnezeu in viata noastra. Cunoscand aceasta pururea purtare de grija a lui Dumnezeu, este firesc sa se umple sufletul nostru de bucurie ca ne-am izbavit de osanda mortii si am primit mantuirea si infierea lui Dumnezeu.
IUBITII NOSTRI FII DUHOVNICESTI,
Anul 2012 a fost proclamat Anul Omagial al Sfantului Maslu si al ingrijirii bolnavilor in Patriarhia Romana. Este un bun prilej pentru reafirmarea misiunii Bisericii, iar pentru fiecare dintre noi asumarea jertfelniciei si iubirii milostive pe care Mantuitorul Hristos, Cel nascut in Betleemul Iudeii, le ofera intregii sale creatii.
Activitatea vindecatoare, extrem de frecvent petrecuta in randurile multimilor care-L insoteau pe Mantuitorul Iisus Hristos, este prezentata in Sfanta Scriptura ca facand parte din opera mesianica a Fiului lui Dumnezeu, insa prezinta boala si ca o consecinta a pacatelor proprii sau ale parintilor, ori ca modalitate de incercare si intarire a credintei.
Iertarea pacatelor inseamna posibilitatea dobandirii sanatatii sufletesti si trupesti, cum ne descopera momentul vindecarii slabanogului din Capernaum, in care Mantuitorul ii incredinteaza pe cei prezenti, iar prin sfintii evanghelisti pe noi toti "ca putere are Fiul Omului pe pamant a ierta pacatele" (Mt. IX, 6), iertand pe slabanog si trimitandu-l la casa sa, sau in cazul orbului caruia i-a redat vederea.
"Lumina fiind intregimii membrelor omenesti si Ochi al trupului lumii acesteia, Dumnezeule si Cuvinte, Facator de obste al ochilor si ziditor cunoscandu-Te si acum din amestecarea tinei si a scuipatului, ai luminat ochii orbului, cu degetele Tale cele ce fac si tina si vederea; pe care dobandind-o cel ce cunostea mai inainte intre cei nascuti ca nici nu vedea soarele, Te-a vazut pe Tine, Soarele cel dulce, vazand chipul Celui ce ne-a zidit pe noi, pentru milostivirea cea negraita" (Penticostar, Duminica VI, Vecernie, stih I).
Sfintii Parinti aseaza harisma vindecatoare, de "a vindeca bolile si a alunga demonii" (Marcu III,15) acordata direct de Mantuitorul Sfintilor Apostoli, drept temei al instituirii Tainei Sfantului Maslu, iar indemnul Sfantului Apostol Iacov "Este vreunul dintre voi in suferinta? Sa se roage. Este cineva bolnav intre voi? Sa cheme preotii Bisericii sa se roage pentru el, ungandu-l cu untdelemn in numele Domnului. si rugaciunea credintei va mantui pe cel bolnav si Domnul il va ridica, si de va fi facut pacate, se va ierta lui" (Iacov V,14-15), arata de fapt experienta primelor comunitati crestine fara a neglija cauzalitatea bolii, starea de pacatosenie, motiv pentru care indeamna in continuare: "marturisiti-va... pacatele si va rugati unul pentru altul, ca sa va vindecati, ca mult poate rugaciunea staruitoare a dreptului" (Iacov V, 16).
Prin aceasta capata sens caracterul comunitar al Sfantului Maslu care ii aduna intreolalta pe credinciosi si soborul preotilor slujitori in rugaciune catre "Doctorul sufletului si al trupului", pentru ca untdelemnul sa se transforme in "untdelemn de bucurie, untdelemn de sfintenie, imbracaminte imparateasca".
Atunci cand Biserica ne indeamna sa fim alaturi de cei aflati in suferinte si in necazuri, cand ne indeamna sa fim milostivi, ne indeamna de fapt sa ne asemanam Mantuitorului Hristos "Cel indurat Care - invata Sfantul Ioan Damaschin - nu l-a trecut cu vederea pe omul care a fost amagit prin acea lovire a diavolului, incepatorul rautatii; nu l-a trecut cu vederea pe omul care n-a pazit porunca Ziditorului, care a fost lipsit de har, care s-a dezbracat de indraznirea pe care o avea fata de Dumnezeu... care a fost izgonit din Rai... care a fost osandit la moarte si supus stricaciunii.
Nu. Dumnezeu nu l-a trecut cu vederea, ci mai intai l-a povatuit in multe chipuri, chemandu-l sa se pocaiasca prin suspin si cutremur.... Domnul S-a imbracat cu haina trupului, aratand in acelasi timp bunatatea, intelepciunea, dreptatea si puterea lui Dumnezeu".
IUBITI FII SI FIICE DUHOVNICESTI,
Praznicul Nasterii Domnului trebuie sa fie, pentru noi toti, un prilej de a ne innoi viata duhovniceasca prin inaltarea sufleteasca de la cele pamantesti la cele ceresti, de a ne intari nadejdea, dupa cuvantul Sfantului Apostol Pavel care spune: "Nu te lasa biruit de rau, ci biruieste raul cu binele" (Romani XII, 21). Dupa modelul marilor nostri inaintasi suntem chemati sa raspundem indatoririlor sfinte de a pastra credinta strabuna, randuielile si traditiile bisericesti. De aceea, va indemn, prin cuvintele apostolului neamurilor, "sa nu va lasati furati de invataturile straine cele de multe feluri" (Evrei XIII, 9) si "sa va paziti de cei ce fac dezbinari si sminteli impotriva invataturii pe care ati primit-o" (Romani XVI, 17).
Statornicia in respectarea adevarurilor de credinta a fost o virtute cu care inaintasii nostri s-au afirmat si si-au pastrat unitatea de gandire de-a lungul veacurilor. Credinta este un dar de la Dumnezeu, pe care nu avem dreptul sa-l schimbam de la o zi la alta. In unitate sta taria unui popor si existenta lui libera. Asadar, si de acum inainte "stati neclintiti si sa tineti predaniile pe care le-ati primit" (II Tes. II, 15), pentru ca "fericiti sunt cei ce asculta cuvantul lui Dumnezeu si-l pazesc pe el" (Luca XI, 28).
Buna randuiala si ordinea asigurate prin respect reciproc si supunere sunt coordonate in cadrul carora se realizeaza cele mai frumoase succese, atat pe linie spirituala, cat si in toate compartimentele activitatii noastre. Va povatuiesc deci, sa "ascultati pe mai-marii vostri si va supuneti lor, fiindca ei vegheaza pentru sufletele voastre, avand sa dea de ele seama" (Evrei XIII, 17). Asa cum invata Sfantul Iacov, va indemn si eu pe voi "sa fiti implinitorii cuvantului, nu numai ascultatorii lui" (Iacob I, 22), contribuind la pastrarea unitatii de credinta a Bisericii noastre strabune, cunoscand ca avem "un Domn, o credinta, un botez" (Efeseni IV, 5).
Potrivit mesajului transmis noua la Nasterea Domnului, adevaratii fii ai lui Dumnezeu se cuvine sa fie oamenii bunei intelegeri si ai pacii, ascultatori si implinitori ai cuvantului, pentru ca menirea Celui venit in lume este pacea, inlaturarea vrajbei si a urii care dezbina pe oameni de la comuniunea frateasca si innoirea spirituala. Astfel, vom putea sa ne ridicam la vrednicia de fii ai lui Dumnezeu prin har, sau cum spune Sfantul Apostol Pavel: "sa dobandim infierea" (Galateni IV, 5), bucurandu-ne duhovniceste, pentru ca "cerul si pamantul astazi s-au impreunat, nascandu-se Hristos".
Totodata, va povatuiesc sa faceti din Fiul Mariei un prieten al familiilor dumneavoastra si fiti siguri ca Pruncul Iisus va merge spre Nazaret tinandu-va de mana. De asemenea, va indemn sa vegheati asupra copiilor carora le-ati dat viata ca sa nu incapa pe mana celor ce-i strica sau le intina fiinta. Ajutati-i sa inteleaga care este menirea si rostul vietii lor pe acest pamant. Feriti-i de prieteniile rele, de anturajele si petrecerile daunatoare sufletului si trupului. Apropiati-i de Biserica si de invatatura ei si oferiti-le mai multa afinitate si dragoste parinteasca. Asa cum ii cresteti, asa ii aveti si veti primi rasplata sau pedeapsa pentru educatia data, nu numai pe pamant, dar si in cer.
O data cu acest cuvant de indrumare si sarbatoreasca intampinare, in ziua luminatului praznic al Nasterii Domnului, va imbratisez pe toti cu crestineasca si parinteasca dragoste, rugandu-va sa va feriti de lucrurile intunericului care strica armonia si buna intelegere intre oameni. "Imbracati-va in haina luminii" (Rom. XIII, 12); in "omul cel nou"; "cu o inima plina de indurare" (Col. III, 12); "cu credinta si dragoste" (I Tesaloniceni V, 8) si astfel Dumnezeul pacii va fi cu voi.
Transmitandu-va aceste parintesti povatuiri, doresc sa petreceti marele praznic al Nasterii Domnului cu alese bucurii duhovnicesti, iar Anul Nou si Boboteaza in pace si buna intelegere, pentru ca Cel Nou nascut sa reverse peste noi toti darurile Sale cele bogate, cu spor de mantuire, depline bucurii si impliniri, in liniste si cu sanatate. La multi ani!
Al vostru de tot binele voitor si fierbinte rugator catre Dumnezeu,
