† CASIAN, Din darul lui Dumnezeu, Arhiepiscop al Dunarii de Jos Preacuviosilor si preacucernicilor slujitori ai sfintelor altare, cinului monahal si tuturor drept-maritorilor crestini, har, mila, pace sufleteasca, bucurie duhovniceasca si sanatate deplina, cu prilejul praznicului Nasterii Domnului, iar de la Noi arhiereasca binecuvantare.
,,Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire" (Luca 2, 14).
Iubiti frati si surori in Domnul, In nemasurata Sa iubire de oameni, Dumnezeu ne trimite pe Fiul Sau "Cel Unul nascut" sa Se nasca de la Duhul Sfant si din Preacurata si Preasfanta Fecioara Maria, reunind astfel pe cele ceresti cu cele pamantesti, pe oameni intre ei, ca frati buni si astfel, astazi, "cerul si pamantul in cantec rasuna". Ingeri si oameni canta impreuna: "Hristos Se naste, Domnul coboara, ingerii canta, Magii il adora" 1.
Astazi, la Nasterea lui Hristos, "ingerii canta, arhanghelii psalmodiaza, heruvimii inalta imnuri, serafimii aduc doxologie. Toti praznuiesc vazand pe Dumnezeu pe pamant si pe om in ceruri, pe Cel de Sus, jos, din pricina tainei intruparii, pe cei de jos, sus, din pricina iubirii de oameni" 2. Asa, in locul stelelor de pe cer, rasar lumini si rugaciuni pe pamant, iar impreuna cu ingerii din ceruri rasuna in biserici, in case si in sufletele oamenilor, armoniile dumnezeiesti, care au darul de a-L aduce pe Hristos, "mititel si-nfasetel", "Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat" 3, in noi si intre noi. "Astazi, Hristos in Betleem Se naste din Fecioara. Astazi, Cel fara de inceput Se incepe si Cuvantul Se intrupeaza. Puterile cerurilor se bucura si pamantul cu oamenii (toata creatia, s.n) se veselesc: magii daruri aduc; pastorii minunea vestesc; iar noi, neincetat, strigam: slava intre cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire!" 4.
Cu toate ca aceste daruri ceresti se manifesta neincetat in viata crestinilor, mai ales a celor ce se pregatesc sufleteste, postesc si se roaga, savarsesc fapte bune, iarta greselile altora si cer iertare, prin spovedanie, pentru propriile greseli, nu putem sa nu observam o oarecare slabire a credintei si o indepartare a multora de la sensurile spiritual-duhovnicesti ale celei mai mari minuni din cate s-au petrecut pentru noi: Nasterea Mantuitorului, a Fiului lui Dumnezeu, Prunc dumnezeiesc purtat pe bratele Preacuratei Sale Maici, asezat intr-o iesle saracacioasa, in pestera Betleemului.
Cel ce a facut impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant cerul si pamantul, lumea si toate cate sunt intr-insele nu are casa si loc de la noi, oamenii, Se naste intr-o iesle a unei pesteri modeste, dar acolo coboara odata cu El, cu Hristos, cerul! "...Cer fiind pestera, ieslea, salasluirea, intru care incape Cel neincaput"! 5.
Din acel moment, cetatea Betleemului este o casa, in inteles duhovnicesc, o casa noua, a painii celei ceresti. Hristos Domnul doreste sa-si faca loc de vietuire nu doar in locuintele noastre, ci mai ales in sufletele noastre si, astfel, noi insine devenim adapost omenesc si gazde bune pentru El.
Preaiubitilor, In acest inteles tainic, inaltator si mantuitor, Nasterea lui Hristos este revenirea noastra la starea de fii ai lui Dumnezeu, reinfiati de Parintele ceresc prin darul mare si sfant al intruparii Fiului Sau. Intre parinte si fiu se restabilesc legaturile dragostei si ale increderii si, astfel, nimeni nu mai este orfan pe pamant, ci fiecare semen, prin Hristos isi vede pe propriul frate, iar in propria casa si in familie, crestinii regasesc binecuvantarea si pacea Betleemului. Acest adevar este pronuntat in doxologiile ingeresti ale colindatorilor dornici de a fi primiti in casa, in casa familiei crestine reunite in bucuria unitatii si a frumusetii iubirii dintre toti membrii ei, parinti si copii, in ziua cea mai sfanta a unei liturghii domestice a casei devenite Betleem.
Colindatorilor, de multe ori, de obicei in satele unde se mai pastreaza traditiile autentice stramosesti, li se ofera ca daruri paine sub forma de colacei impletiti sau preparate din aluat speciale ale gospodinelor, care simbolizeaza chiar "scutecele" Mantuitorului, semn al inomenirii Sale. De unde sunt astfel de traditii in casele crestinilor? Ce semnificatie au ele, mai ales pentru majoritatea celor ce s-au obisnuit sa procure toate darurile de Craciun de la supermarketuri? Toate datinile stramosesti, tinuta vestimentara populara, acuratetea colindelor batrane, atitudinea comunitara si ospitaliera a gazdelor, usile si bratele deschise pentru a primi colindatorii, casele curatate si impodobite, sufletele curatate de pacate si pacea obtinuta pentru iertarea semenilor arata profunzimea credintei apostolice, bogatia vietii liturgice a Bisericii Ortodoxe si legatura tainica dintre Biserica si familia crestina, prin care s-au pastrat si cultura, si obiceiurile, 6 si generozitatea unui popor pasnic si ospitalier, harnic si jertfelnic, smerit si mereu biruitor prin credinta, prin iubire de Dumnezeu si de aproapele.
Prin bunatatea si prin staruinta multimii crestinilor, prin lucrarea sfanta si sfintitoare a Bisericii noastre, "norii" intunecati ai secularizarii lasa loc luminii stelei sfinte a Betleemului si, astfel, noaptea de Craciun vesteste revenirea Soarelui Hristos in sufletele, in familiile si in bisericile noastre. De aceea, cel mai semnificativ raspuns al nostru la darul cel mare si sfant, Nasterea Mantuitorului, este lumina vietii curate din familiile crestinilor nostri. Familia crestina este si ramane reperul sacru al Betleemului si "casa painii", in care intra Hristos Mantuitorul sa oficieze "liturghia pacii", a unitatii si a dragostei dintre soti, dintre parinti si copii si dintre toti crestinii reuniti in biserici, in manifestarile spirituale, culturale si traditionale, ca intr-o unica si mare "pestera a Betleemului".
Asa precum cunoastem, anul 2011, care se incheie, a fost consacrat de Sfantul Sinod al Bisericii noastre, la propunerea Preafericitului Parinte Patriarh Daniel, Sfintelor Taine ale Botezului si Cununiei. Ambele Taine conduc spre unica tinta a existentei noastre, familia crestina, "biserica domestica", "celula" sfanta a vietii, temelia dainuirii unui neam si "leaganul" sacru al fiecarui prunc, care deodata cu Nasterea Mantuitorului poate sa-i zambeasca ingerului si sa devina si el un "inger" al poporului nostru.
Prin nasterea de prunci in familie se actualizeaza bucuria Betleemului, iar prin Botez, nou-nascutul se impartaseste de darurile ceresti ale Mantuitorului, Care il imbraca in vesmantul Sau de lumina, il inscrie in ceata alesilor imparatiei si ii ofera ,,pecetea darului Sfantului Duh". Asa intelegem de ce toti ,,cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati si imbracat"! (Rom. 6, 3).
Cresterea biologica se intregeste prin cea spirituala, iar educatia din familia crestina este o prelungire a invataturii de credinta din Biserica, asa cum se si procedeaza acum in toate parohiile noastre, prin programul instituit de Sfantul Sinod: "Hristos impartasit 7 copiilor", care este, in fapt, chemarea Mantuitorului solidar cu toti pruncii, pentru ca El insusi S-a nascut Prunc Sfant, in trup omenesc: "Lasati copiii si nu-i opriti sa vina la Mine, ca a unora ca acestia este imparatia cerurilor" (Matei 19, 14). Familia crestina, scoala sacra a vietii, este si trebuie sa ramana bastionul apararii fiintei umane de toate provocarile seculare, unele mai distructive decat altele.
De aceea, principala indatorire a parintilor este de a-i dori, de a-i creste si de a-i iubi pe propriii copii, asa precum Dumnezeu ne iubeste pe toti. Familia exista prin iubirea care ii spiritualizeaza treptat pe soti si astfel se revarsa darul jertfelniciei asupra copiilor, precum razele soarelui care lumineaza si incalzeste pe toti oamenii deopotriva. Sfantul Vasile cel Mare ne arata sensul adanc al educatiei in familie: "Nu mic este folosul sadirii in sufletele tinerilor a unei oarecare inrudiri si obisnuinta cu virtutea, pentru ca din pricina fragezimii varstei, invataturile unor astfel de oameni patrund adanc si raman pentru totdeauna"6.
Dar pentru ca toti pruncii sa se bucure de crestere si de educatie virtuoasa este nevoie de familii jertfelnice, puternice si credincioase, pe care valurile efemere ale modernismului si ale secularizarii sa nu le cucereasca, nici sa le distruga. Asistam uneori cu durere la nenumaratele drame sociale care ating cea mai curata "celula" a Bisericii, familia, prin multimea divorturilor, prin inlesnirile legislative ale destramarii cuplurilor "in numele drepturilor omului", prin abandonul nedrept si antiuman al copiilor, prin perpetuarea avorturilor, crima asemanatoare celor savarsite de Irod la Nasterea Domnului.
Spectrul unor realitati tulburatoare din societatea noastra, indiferent care ar fi motivatiile materiale, culturale sau de mentalitate, nu poate niciodata ascunde lumina lui Hristos, Care prin Nasterea Sa in Betleem ramane scutul si pavaza, arma nebiruita si salvarea familiei din toate erorile egoismului, necredintei si indiferentei. De aceea, vom repeta si noi cuvintele calde ale Sfantului Vasile: "Daca leoaica isi iubeste pe cei nascuti de ea, iar lupul se lupta pentru puii sai, ce va spune omul, care nu asculta de porunca (iubirii) si strica firea, fie atunci cand copilul necinsteste batranetile tatalui, fie atunci cand tatal, prin a doua casatorie, uita pe copiii din prima casatorie. De nebiruit este, la cele necuvantatoare, dragostea dintre parinti si pui, pentru ca Dumnezeu, Cel ce le-a creat, a inlocuit in ele lipsa ratiunii cu bogatia simturilor."7
Absenta educatiei si a cresterii crestinesti a copiilor in unele familii duce la abandonul parintilor la batranete, o alta boala cronica a societatii moderne. Iata ce le recomanda acestora tot Sfantul Vasile cel Mare: ,,Grija pe care o au berzele batrane de la puii lor e indestulatoare copiilor nostri, daca ar vrea sa vada, pentru a-i face sa-si iubeasca parintii! Berzele, cand vad ca tatalui lor i-au cazut penele la batranete, ii pregatesc din belsug hrana, iar la zbor ii dau ajutorul ce-l pot da, ajutandu-l si dintr-o parte si din alta cu aripa"8.
Drept-maritori frati crestini, Am prezentat doar cateva aspecte din bogatia vietii curate in familia crestina, fara a insista asupra nenumaratelor si dramaticelor cazuri de divorturi, din ce in ce mai multe si nejustificate din punct de vedere crestin. De asemenea, nu s-a dorit a se insista, intr-o zi ca aceasta, asupra suferintei copiilor abandonati, maltratati in propriile familii ori separati de parinti care lucreaza in strainatate. Voim, astazi, sa inmultim rugaciunile pentru familiile crestine in toate comunitatile parohiale din eparhie, impreuna cu iubitii nostri slujitori, evlaviosi, harnici si buni misionari, sustinatori ai vietii virtuoase, acasa si in sfantul lacas, cu scopul incurajarii crestinilor in apararea si cultivarea valorilor morale si religioase in lumea noastra.
in acest sens, evidentiem si apreciem in mod deosebit programele eparhiale si parohiale organizate cu prilejul anului omagial al Sfintelor Taine ale Botezului si Cununiei: conferintele preotesti, simpozioanele, publicatiile, precum si ajutoarele acordate multor familii aflate in dificultate, atat economic, dar si moral. S-a acordat o atentie mai mare, in parohii, catehezei premergatoare Sfintei Taine a Cununiei si s-a amplificat lucrarea preotilor de a elimina nenumaratele obiceiuri si practici straine sensului profund al unirii sotilor in fata lui Dumnezeu, in biserica. Cu toate acestea, a sporit numarul divorturilor, a scazut dramatic numarul nasterilor, iar in unele localitati, migratia si saracia au obstructionat venirea pruncilor pe lume.
La inceputul Postului Craciunului, Sfantul Sinod ne-a trimis un bogat si inaltator "Cuvant pastoral" si un program adecvat redresarii sperantei in familiile apasate de greul zilei. Asa precum v-au vestit toti pastorii si, speram, asa precum ati si purces, multe fapte bune au luat locul relelor si suferintelor din familii. Mare binecuvantare si ajutor ceresc in modestele noastre lucrari social-filantropice ne-a oferit "pe calea sfintilor", la Arhiepiscopie, Sfantul Apostol Andrei, prin procesiunea cu sfintele moaste, mana dreapta a Sfantului Ierarh Spiridon din Corfu – Grecia, adusa de inaltpreasfintitul Mitropolit Nectarie. Toate faptele milei crestine izvorate din lucrarea sfintilor sunt ,,medicamente" pentru insanatosirea vietii spirituale si sociale.
Preafericitul Parinte Patriarh Daniel a incununat eforturile noastre cu prezenta sa la Galati si a incurajat lucrarile misionare, pastorale, liturgice si social-filantropice, in anul inchinat de Sfantul Sinod familiei crestine. Toata familia crestina a eparhiei, slujitori si nenumarati pelerini, impreuna cu ierarhi din alte eparhii, din tara si din strainatate, au devenit o "icoana" a comuniunii, a fratietatii si a dragostei, prin care se sfintesc sufletele si se vindeca multe suferinte din viata crestinilor. "Familia crestina, intre sfintenie, suferinta si speranta" ne arata "luminile" Betleemului in sufletele si in casele noastre, iubirea si binecuvantarea lui Dumnezeu, dar si jertfelnicia, lucrarea demna si vindecatoare in Biserica, pentru toata lumea. Cu toate efectele crizei economice ori morale, ,,nu putem reduce familia doar la aspectul ei biologic, juridic, psihologic, sociologic sau economic, pentru ca ea este mai mult decat toate acestea laolalta si le transcende. Familia are vocatia de a fi conlucrare vie a omului cu Dumnezeu, in lume pentru lume, pentru a dobandi viata eterna. De asemenea, orice criza economica ne cheama la filantropie si solidaritate, la ajutorarea saracilor, a bolnavilor, a orfanilor, a batranilor, a semenilor, a oamenilor singuri si deznadajduiti. Criza ne cheama la pocainta si sobrietate, la darnicie si ajutorare reciproca, la sfintenie si speranta" 9.
Astfel lucrand si astfel bucurandu-ne unii pe altii, in toate familiile, "casele Betleemului", in toate localitatile, in toate comunitatile crestinesti de la orase si sate, sa ne rugam Mantuitorului, la praznicul Nasterii Sale, pentru pace, pentru iertare de pacate si pentru mai multa iubire si fratietate, spre binele nostru pamantesc si mantuirea sufletelor noastre! De Sfintele Sarbatori ale Nasterii Domnului, Bobotezei si Anului Nou, va dorim viata pasnica, cu sanatate si impliniri folositoare tuturor!
La multi ani!
Al vostru de tot binele doritor si catre Domnul rugator, Casian, Arhiepiscopul Dunarii de Jos
1.Colind. 2. Sfantul Ioan Gura de Aur, Cuvant la Nasterea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, in ,,Predici la Sarbatorile imparatesti" si ,,Cuvant de lauda la sfinti", E.I.B.M.B.O.R, 2002, p. 23. 3. Simbolul credintei. 4. Slava Laudelor de la Utrenia praznicului Nasterii Domnului. 5. Axion la sarbatoarea Nasterii Domnului. 6. Sfantul Vasile cel Mare, Omilii si cuvantari, Omilia a XXII-a catre tineri III, col. P.S.B, vol. 17, p. 570. 7. Idem, Omilii la Hexaimeron, Omilia a IX-a, IV, col P.S.B, vol 17, pp. 174-175. 8. Ibidem, p. 163. 9. Din cuvantul Preafericitului Parinte Patriarh Daniel in Catedrala Arhiepiscopala din Galati, 30 noiembrie 2011.
