† B A R T O L O M E U
din mila lui Dumnezeu, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului si Clujului,
Mitropolit al Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului,
iubitului meu cler si popor, har si pace de la Dumnezeu, Tatal nostru,
iar din parte-mi, arhieresti binecuvantari.
Iubitii mei fii sufletesti,
Traim realitatea unor vremuri, in care si la noi in tara, la fel ca
peste tot in lume, Craciunul se arata foarte devreme, scaldat intr’o
uriasa risipa de lumini si culori. Ai crede ca toate jocurile de
artificii ale lumii, tasnite’n vazduh si sparte in milioane de jerbe
sclipitoare, s’au aninat in copaci, pe balcoane, pe stalpi, prin
gradini, pe acoperisurile cladirilor, in ghirlande de vapai
sarbatoresti.
Fireste, intaia si marea bucurie e a copiilor. Mos Craciun, pe cat de
batran, pe atat de ispititor, surade din desaga si fagaduieste la
nesfarsit. Parintii i se supun cu mare lepadare de sine si-i muta sacul
sub crengile bradului festiv, coalizati intr’o universala si superba
amagire a varstei de cristal.
In nici o alta sarbatoare, traditia nu e atat de strans ingemanata cu
izvorul ei religios. Mai inaintea icoanei rituale si a slujbei
liturgice, colinda canta la fereastra si-L vesteste pe Dumnezeu Pruncul.
In credinta si datina, copiii sunt inaintemergatorii preotilor si,
poate, cei mai autentici ambasadori ai vesnicului Bethleem, purtatorii
adevaratei traditii a colindelor, care ne ofera o tainica intelegere a
sufletului acestei superbe sarbatori.
Cei vechi ai nostri aveau o mai dreapta intelegere a Craciunului decat o
avem noi, multi din cei de azi. Coplesiti de atata simt al istoriei,
suntem tot mai aplecati sa observam pe un Iisus al ei, care s’a nascut
candva cu aproape doua mii de ani in urma, o data pentru totdeauna, a
carui intrupare o celebram printr’o amintire liturgica si, eventual,
printr’un ospat la care El nu a fost poftit. Imnografii Bizantului stiau
mai mult decat pricepem noi din cantarile lor, si anume ca Nasterea
Domnului, anuala, e mai mult decat o comemorare, mai mult decat un
praznic, mai mult decat o noapte festiva; ea e nu numai amintirea
evenimentului, ci evenimentul insusi, tot atat de real ca si acela din
Betleem, petrecut acum la masura transfigurarilor inaugurate de Inviere.
Misterul euharistic presupune mai intai prezenta painii ce se va
preface in Trup; nu in zadar proscomidiarul are chipul Pesterii si nu
fara un inteles al intruparii este purtata painea, inca nesfintita, in
procesiune solemna, ca un Trup in devenire.[1]
Cand Roman Melodul[2]canta: „Fecioara astazi pe Cel mai presus de fiinta
naste”[3], el credea in acel astazi ca intr un moment in care
intruparea se repeta aidoma, pentru noi, la modul tainic dar nu mai
putin real. Imnografia Nasterii Domnului abunda in asemenea limpezimi.
Cand insa vorbeam de cei vechi ai nostri, ma gandeam la vechile noastre
colinde de Craciun, una din mostenirile cele mai pretioase pentru
intelegerea noastra ca oameni ai locului si neam de durata. Colindele de
Craciun, opere colective ale creatorilor anonimi, evoca sentimentul
Nasterii Domnului in versuri de mare adancime si frumusete, al caror
lirism e alimentat de certitudinea credintei si de participarea afectiva
directa. La vremea cand se nasteau colindele, Roman Melodul inca nu
canta la noi in grai romanesc, si totusi ele ii seamana printr’o
ortodoxie care nu era a teologiei si nici macar a stiintei de carte.
Dupa ele, istorica e nu numai intruparea care s’a petrecut candva, ci si
aceea care se petrece acum, sub ochii nostri, innoita perpetuu de un
prezent continuu. Iata numai cateva exemple:
Astazi s a nascut Hristos, / Mesia chip luminos...;
Noua azi ne a rasarit / Mesia cel mult dorit...;
Preacurata / Naste astazi pe Hristos.
S ar putea insa ca unii gramatici ai limbii sa banuie ca in aceste
expresii nu e vorba de nimic altceva decat de ceea ce se cheama, in
stilistica, prezentul istoric. Ca si cum s ar fi temut de o asemenea
impotrivire, cei vechi ai nostri, anonimii facatori de colinde, ne au
lasat aceasta bijuterie lirica, de a carei frumusete eu, unul, nu ma pot
satura in veac:
Mare i seara de asta seara,
Dar nu i seara de asta seara,
Ci e seara lui Craciun,
Lui Craciun celui batran
Cand s’a nascut Fiul Sfant,
Fiul Sfant pe acest pamant.
Las la o parte extraordinara maiestrie a versurilor, pe care orice mare
poet ar putea fi gelos, si ma marginesc la a pofti pe oricine sa
gaseasca ceva asemanator in tot folclorul popoarelor lumii. Colindul
incepe printr’o afirmare a momentului de acum, urmat indata de o negare a
lui prin invocarea momentului de atunci, dar negarea e doar aparenta,
caci ea nu numai ca nu anuleaza realitatea imediata ci, dimpotriva, o
potenteaza prin reiterarea evenimentului originar. Seara aceasta de
Craciun e mare, intr’adevar, dar ea ar risca sa ramana o simpla
sarbatoare daca intr’insa nu s’ar intrupa acelasi Fiu care s’a nascut in
Betleem. Poemul are atata adancime si pe marginea lui s’ar putea scrie
atat de mult, incat as indrazni sa cred ca, chiar daca autorul lui ar fi
cunoscut imnele inspiratului Roman Melodul, le a intrecut. Anonimul
vizionar preia dimensiunea unei sarbatori anuale si, prin numai cateva
versuri, o proiecteaza, urias, in ciclul cosmic, conferindu i atat
atributul prezentului continuu cat si pe acela al sfinteniei.
In urma cu mai multi ani, pe cand ma aflam in Detroit, in timpul unei
convalescente, reciteam cartea lui Mircea Eliade Mitul eternei
reintoarceri (Le mythe de l’Eternel retour).[4] Fascinat, o data mai
mult, de eruditia savantului care ma coplesea cu citate din folclorul
universal, din Tibet pana’n Peru si din Scandinavia pana’n inima
Africii, dar dezamagit, in acelasi timp, de absenta unei cat de mici
incursiuni prin cultura noastra populara, i am scris imediat autorului
(pe care l cunoscusem cu un an in urma, la Paris), semnalandu i – pentru
o eventuala editie revazuta – inceputul acestei superbe colinde
romanesti care, dupa parerea mea, ilustreaza perfect tema cartii -
convertirea timpului istoric in timp mitic, prin care omul devine
contemporan cu fenomenul original.
Imnografia Nasterii Domnului pune in lumina si faptul ca intruparea a
unit cerul cu pamantul si ca, prin aceasta, cel din urma a capatat o
anume transfigurare. In timp ce Fecioara ii ofera Logosului un trup,
pamantul ii ofera o pestera in care El sa se intrupeze. Adapostindu l pe
Fiul ceresc, pestera devine ea insasi cer, asa dupa cum Fecioara devine
scaun de heruvimi. Este o intimitate stihiala pe care numai misterul
intruparii a putut o realiza.
Colindele noastre merg mai departe si localizeaza evenimentul in spatiul
romanesc. Ultimul vers al colindului citat mai sus afirma ca Fiul s a
nascut „pe acest pamant”. Evident, nu e vorba de pamantul ca planeta, de
vreme ce in univers nu mai exista o alta cu acelasi nume, ci de acest
pamant, al nostru, al poporului care si asuma rolul de gazda a lui
Dumnezeu. Un alt colind se rosteste gingas:
La Vitleem colo jos
Cerul arde luminos ...
Betleemul nu mai este undeva in Palestina, ci in chiar inima tarii
romanesti, e pe undeva pe aci, „colo jos”, mai devale, la indemana
ochiului fizic, ce poate fi aratat cu mana prin fereastra. El e
transfigurat de un cer care il inunda cu lumina, caci tocmai aici, in
bataia vederii noastre:
Preacurata
Naste astazi pe Hristos.
Maica este nefericita, plange, caci e saraca si nu are cu ce sa l infase
pe Fiul de Imparat. Dar femeile din preajma se implica in lacrimile ei
si sunt gata pentru un act de participare:
Nu mai plange, Maica mea,
Scutecèle noi ti om da,
Pruncul Sfant de ai infasa.
Scena acestui Betleem romanesc e populata, asadar, nu numai cu ingeri,
cu pastori si magi, ci si cu localnicele care alearga sa si asume acest
moment de superba maternitate. Pamantul devine cer, dar transfigurarea
ii cuprinde si pe locuitorii lui, partasi la misterul Nasterii.
Asa stand lucrurile, cum sa nu iubesti un neam care si a innobilat
sentimentul duratei prin credinta in perpetuitatea Intruparii? Si cum sa
nu iubesti un pamant in ale carui scutece si a incalzit Dumnezeu
sfintele Lui picioruse?
In sfarsit, e cazul sa ne oprim si asupra uneia din cele mai gingase
poezii izvorate din lirica poetului nostru Mihai Eminescu, Colinde,
colinde!, pe care, pentru marea ei frumusete si prospetime, o vom cita
intreaga:
Colinde, colinde!
E vremea colindelor,
Caci ghiata se’ntinde
Asemeni oglindelor
Si tremura brazii
Miscand ramurelele.
Caci noaptea de azi i
Cand scanteie stelele.
Se bucur’ copiii.
Copiii si fetele
De dragul Mariei
Isi piaptana pletele,
De dragul Mariei
Si al Mantuitorului
Luceste pe ceruri
O stea calatorului5
Orice comentariu ar arunca peste ea o umbra nemeritata.
Iubitii mei fii sufletesti,
Sarbatorile de iarna sunt, asa cum am vazut zugravit in universul
colindelor noastre, o superba celebrare a puritatii. Nasterea Domnului
din Preacurata Fecioara, prospetimea Anului Nou, apele sfintite ale
Bobotezei, ingerescul chip al Sfantului Ioan, colindele, datinile,
bradul de Craciun, toate sunt menite sa ne sustraga mizeriilor endemice
si sa ne aduca aminte ca, cel putin doua saptamani din an, putem fi mai
buni la inima, mai frumosi in gandire si mai curati la suflet.
Din pacate, exista printre noi destui crestini care sarbatoresc un
Craciun fara Iisus, o Boboteaza fara aghiasma, un Sfant Ion fara Ioan
si, mai ales, un An Nou intr’un revelion perpetuu, fara sfarsit,
condimentat cu narcotice vaporoase, straie impudice si aburi etilici.
Nimic alarmant, daca o astfel de petrecere in lant nu s’ar contura ca
mod de viata al multora din tinerii nostri de azi, fara nici o aparare
legiuita intr’un mediu din ce in ce mai agresiv si mai dizolvant.
Pornind de la premiza ca planeta noastra este opera lui Dumnezeu, sunt
un partizan al miscarilor ecologiste, care nu-si propun altceva decat
refacerea si mentinerea pamantului in toata puritatea, frumusetea si
rodnicia lui. Nu am auzit insa de un ecologism spiritual, de un curent
impotriva poluarii sufletelor tinere, sistematic agresate de
libertinajul mediatic care le inculca gustul pentru vulgaritate,
pornografie, violenta si desfrau. Or, gustul viciat devine mentalitate,
iar mentalitatea deviata rastoarna valorile, consfintind anormalitatea
drept normalitate, in interiorul unei libertati prost intelese si rau
folosite. Aceasta, insa, nu exclude neputinta de a intelege libertatea
in sensul ei profund si adevarat. Cum am inteles o noi? Libertatea de a
nu mai respecta regulile de circulatie rutiera, libertatea de a devasta
adaposturile din statiile de autobuz, libertatea de a fi dezmatati,
libertatea televiziunii de a afisa nerusinarea, libertatea presei de a
cultiva limbajul mitocanesc, calomnia si asasinatul moral, libertatea
copilului de a si sfida parintii, libertatea mamei de a si ucide pruncul
nenascut, libertatea legii de a consfinti anormalul drept normal,
libertatea sindicalistului de a impune legea ciomagului, libertatea
patronului de a si ascunde veniturile, libertatea frontierelor de a
instraina bunuri culturale si de a asigura invaziile nocive de tot
felul, libertatea insului de a crede ca poate oricand sa faca ce vrea...
Nu este liber cel care poate sa faca si sa spuna ce vrea, ci este liber
cel care spune si face ceea ce trebuie si ceea ce este cuviincios.
Iubitii mei fii sufletesti,
Avem o lege pentru protectia copilului, dar ea nu se resimte si pe micul
ecran, si cu atat mai putin in scolile publice unde functioneaza,
obligatoriu, asa-zisele programe de sanatate care-i invata pe copii cum
sa imbatraneasca vertiginos prin depravare planificata. Avem o lege
antidrog, dar nu si una antidezmat. Avem o lege anticoruptie, dar nu si
una antiseductie. Avertismentul antialcoolic devine timid si neputincios
in vecinatatea imediata a betivului proclamat erou. Ora de religie nu
poate face mare lucru daca eforturile Bisericii nu sunt sprijinite de
institutiile statului, de societatea civila si, nu in ultimul rand, de
presa. Ne intereseaza copiii strazii, dar nu avem dreptul sa-i uitam pe
copiii maidanului moral. Astazi suntem intr-o febrila cautare de solutii
impotriva crizei si a saraciei, dar nu vom face nimic fara remediile
spirituale impotriva acestei crime lente si bine studiate care distruge
constiinta tinerilor.
Zadarnic curatim pamantul de gunoaie daca-l vom lasa populat cu oameni
deformati si mutilati sufleteste. Va rog, parintilor, ocrotiti-va
copiii! E vorba de viitorul nostru ca neam, popor si patrie.
Un gand bun, si copiii nostri vor primi cel mai frumos cadou de Sfintele Sarbatori. La multi ani!
________________________________________
[1] Bartolomeu Anania, Cartea deschisa a Imparatiei. O insotire
liturgica pentru preoti si mireni, EIBMBOR, Bucuresti, 2005, p. 38.
[2] R. J. Schork, Sacred Song From the Byzantine Pulpit: Romanos the Melodist, University Press of Florida, 1995.
[3] Condacul Nasterii Domnului, glas 8. A se vedea si R. J. Schork, op. cit., p. 49-60.
[4] Mircea Eliade, Mitul eternei reintoarceri. Arhetipuri si repetare,
traducere de Maria Ivanescu si Cezar Ivanescu, Editura Univers
Enciclopedic, Bucuresti, 2008.
[5] M. Eminescu, Opere, vol. V, Editura Academiei, Bucuresti, 1989.
 despre dreapta credinta ortodoxa
, yoga , vrajitorie , secte , reincarnare
, parapsihologie , moarte , suflet , biserica, ortodoxa ,romana, calendar, crestin, ortodox,
parintele, Cleopa ,vietile, sfintilor, icoane,
biblia, evanghelia, Dumnezeu , vocea
evangheliei ,masonerie, casatorie ,nunta, tantra, ,reincarnare,
eros ,tantrice ,yoghin, yogaesoteric,
, alchimia ,astrologie, horoscop, korosi , evanghelica
,sfarsitul lumii , taina cununuei ,curatirea de patimi, crestin ortodox, paginiortodoxe, viata, sfantul, sf., despre,
Romania ,predici ,crestine, romaneste
,textul ,sfanta ,scriptura, online, download
,biblice ,spre, cer
radio ,crestinism ortodox,
biserici, mp3 ,muzica ,bizantina ,slujbe,
curatirea, patimi ,crestinism, ministru,
stefan cel mare, manastirea putna, sihastria, sambata, manastiri,
parintele staniloae, arsenie boca, papacioc, cleopa, ioanichie, sofian,Despre
dreapta credintaortodoxa ,
yoga , vrajitorie , secte , reincarnare
, parapsihologie , moarte , Intamplari de necrezut, Calatoria sufletului dupa moarte. Despre puterea mistica a muzicii, Sfaturi ortodoxe, Predici ale Parintelui Cleopa, muzica
bisericeasca gratuit , download colinde , arsenie boca ,
acatistul sfantului ciprian dezlegare farmece
blesteme ,cantece bisericesti romanesti , muzica psaltica , acatist audio
, icoane ,
acatiste
mp3 , predici la inmormantare , muzica
religioasa greceasca , pricesne ortodoxe , rugaciunea braul maicii domnului
, sf stefan
, prohodul domnului mp3 , download muzica
bisericeasca ortodoxa , cantari bisericesti mp3 , mp3 , manastiri
moldova , mihail si gavril , download muzica
psaltica , cantece bisericesti , acatistul sfantului ciprian
, crezul ,
manastiri ,
predici ortodoxe in format mp3 , sfaturi ortodoxe
, moliftele sfantului vasile cel mare , calendar
ortodox 2007 , adrese manastiri , acatiste , sfantul dumitru , poze mormant
boca , acatistul sf ciprian , rugaciuni pt sporul
casei , filme
religioase , byzantion grup de muzica psaltica , viata sf fanurie
, colinde download stefan hrusca , rugaciuni
audio , 15 aprilie 2007 pastele ortodox , manastirea radu
voda , liturghie mp3 , bibliografie stefan cel
mare , manastirea prislop , modele de cruci
ortodoxe , maica domnului , intrarea maicii
domnului in biserica , sfantul mina, |
