† V I S A R I O N
DIN MILA LUI DUMNEZEU EPISCOP
AL EPISCOPIEI ROMANE A TULCII
Iubitului nostru cler, cinului monahal si
dreptcredinciosilor crestini, har voua si pace de la
Dumnezeu, iar de la noi arhiereasca binecuvantare!
"Praznic luminos
Stralucind frumos
Astazi ne-a sosit
Si ne-a-nveselit”
Iubitii mei fii duhovnicesti,
Dupa ce am petrecut frumoasa si de suflet inaltatoarea perioada a
Postului Craciunului, dupa ce ne-am curatit de pacate prin taina Sfintei
Spovedanii si dupa ce ne-am impreunat cu Hristos prin dumnezeiasca
Impartasanie, iata-ne ajunsi si de asta data la ziua cea luminoasa si
mult dorita a Craciunului, „Ziua cea mare si sfanta / Cand colindele se
canta”. Invaluiti in lumina cereasca a Betleemului, cuprinsi de un fior
sfant si tainic ne apropiem de ieslea smerita unde ni se descopera taina
Intruparii – "taina cea din veac ascunsa” (Efeseni 3, 9) si-L vedem
aievea pe Hristos Domnul, sub chip de prunc nevinovat, infasat in
scutece si vegheat de Sfanta Fecioara Maria si de dreptul Iosif. Il
vedem incalzit de suflarea animalelor si laudat de oastea cereasca a
ingerilor care cantau in taina si linistea noptii: "Marire intru cei de
sus lui Dumnezeu si pe pamant pace intre oameni buna-voire” (Luca 2, 14)
Il vedem pe Cel necuprins facandu-se om ca si noi, ca pe noi sa ne
cuprinda in dragostea parintelui Ceresc. Il vedem adorat de magii de la
rasarituri care-i aduc daruri scumpe: aur, ca unui imparat, smirna ca
unui mort si tamaie ca unui Dumnezeu.
Desi evenimentul Nasterii Domnului s-a petrecut acum 2000 de ani, totusi
el este mereu prezent in viata Bisericii si a credinciosilor ei care-l
traiesc ca pe ceva ce se petrece in fiecare an si-l simt ca pe un nou
inceput la temelia vietii duhovnicesti. „Astazi s-a nascut / Cel
far’de-nceput / Cum au spus proorocii”, sau, „Astazi s-a nascut Hristos /
Mesia chip luminos / Laudati si cantati / Si va bucurati”. Iata deci
cum acel atunci devine acest astazi, care ne vesteste taina inomenirii
Fiului lui Dumnezeu, taina venirii Lui la noi ca sa ne cerceteze si sa
ne vindece de neputintele si de durerile noastre. Dintre toate
sarbatorile Bisericii Crestine, Nasterea Domnului sau Craciunul are in
ea un fior tainic, o bucurie ingereasca ce ne aduce aminte de vremea
copilariei nevinovate. La aceasta contribuie din plin si frumoasele
noastre colinde ce se aud cantandu-se in aceste zile si care au darul sa
ne apropie si mai mult de cele intamplate atunci.
Colindele care vin din adancul istoriei sunt tot atat de vechi ca si
crestinismul, ele au fost primele forme de transmitere pe cale orala a
invataturii evanghelice despre Intruparea Mantuitorului Hristos.
Ele, colindele, prin glasul suav al copiilor Il aduc mai aproape de noi
pe Mesia si ne fac sa intelegem rostul venirii Sale la noi "la plinirea
vremii” (Galateni 4, 4)
"Iata vin colindatori
Florile dalbe
Noaptea pe la cantatori
Si ei vin mereu, mereu
Florile dalbe
Si-L aduc pe Dumnezeu
Dumnezeu adevarat
Florile dalbe
Soare-n raze luminat Florile dalbe”.
Mantuitorul Hristos este „Soarele dreptatii” care lumineaza pe cei
dintru intunericul necunos-tintei facandu-le cunoscuta Legea Domnului si
in-drumandu-i spre tot lucrul cel bun si folositor, de aceea praznicul
Nasterii Domnului este mai luminat decat toate stralucirile soarelui.
Prin Nasterea Domnului ne straluceste tuturor ziua cea de mantuire noua
celor ce dormim in noaptea pacatelor pentru ca vine la noi, Hristos
Domnul, Izvorul vietii si al harului.
Iubitii mei,
Mantuitorul Hristos venind pe pamant ca sa ne mantuiasca a luat asupra
Sa intreaga fire omeneasca in afara de pacat. Pentru aceasta lucrare
preasfanta El s-a desertat pe Sine si „bogat fiind a saracit pentru noi
ca pe noi sa ne imbogateasca” (II Corinteni 8, 9).
Saracia Lui de buna voie a odraslit
smerenie desavarsita care ne-a imbogatit pe noi cei ce credem in El si
ii urmam sfintele Lui porunci. Imbogatirea noastra intru Hristos este
invatatura pe care El ne-a adus-o de la Tatal Ceresc – Evanghelia Sa pe
care El ne-a impartasit-o ca pe vestea cea buna a mantuirii noastre si a
unirii cu Dumnezeu.
Tot cel care isi agoniseste aceasta bogatie sufleteasca si o cheltuieste
in slujirea semenilor are pe Dumnezeu in inima Sa si este precum zice
psalmistul David "ca pomul sadit langa izvoarele apelor care isi da
rodul la vremea sa” (Psalm 1, 3).
Praznicul Nasterii Domnului se cade sa fie pentru toti crestinii un
prilej de a ne innoi viata duhovniceasca prin inaltarea sufleteasca din
cele de pe pamant la cele ceresti, de a ne intari nadejdea in biruinta
binelui asupra raului, in dobandirea vietii noi si virtuoase urmand
predaniile sfinte ale Bisericii intemeiate de Hristos si "fiind
credinciosi ai adevarului prin iubire sa sporim intru toate pentru El,
care este capul - Hristos” (Efeseni 4, 15).
Vrednicia de fii ai lui Dumnezeu la care
am fost ridicati prin intruparea Mantuitorului ne indatoreaza sa traim
ca adevarati ucenici ai Lui, asa cum ne indeamna marele apostol Pavel,
apostolul neamurilor: „Umblati in vrednicie, dupa chemarea cu care ati
fost chemati cu toata smerenia si blandetea, cu indelunga - rabdare,
ingaduindu-ne unii pe altii in iubire” (Efeseni 4, 1-3).
La temelia vietii noastre duhovnicesti se cade sa asezam dumnezeiestile
porunci ale invataturii Celui ce S-a nascut in ieslea Betleemului:
dragostea, dreptatea, cinstea, pacea si buna intelegere. Taina
intruparii Domnului sa ne lumineze calea desavarsirii, aidoma unui far
calauzitor devenind pentru noi izvor si indemn de traire a virtutilor
crestinesti si a faptelor celor bune.
In noaptea Craciunului, Hristos vine la noi si ramane cu noi. El vine cu
iubirea Sa nemarginita si staruitor deschide sufletele noastre inchise
de indoiala, de teama sau de nepasare, pentru a primi bucuria mantuirii.
El, Hristos, mangaie sufletele noastre, intareste pe cei slabi, vindeca
pe cei bolnavi, ajuta pe cei saraci, pe cei nebagati in seama si
insingurati. In iubirea Sa fara de margini El cuprinde pe toti cei
aflati in spitale, penitenciare, in azile si camine de copii si in alte
suferinte, caci toti suntem faptura Lui.
Hristos Domnul nostru, daruindu-se pe
Sine pentru toti oamenii, ne cheama sa-I urmam pilda prin toata fapta
cea buna. De aceea sa nu uitam de porunca dragostei ce ne indeamna sa
purtam de grija celor saraci si nevoiasi, celor batrani si celor
bolnavi, celor singuri si instrainati, si ajutandu-i din putinul nostru
le vom face si lor bucurie de Sfintele Sarbatori, biruind lipsurile
materiale ale vremii de acum cu bogatia faptelor celor bune care dau
marturie de credinta noastra „lucratoare prin iubire” (Galateni 5,6).
Iubitii mei fii sufletesti,
Acum, cand Domnul Iisus a venit iarasi intre noi sa ne dea harul
infierii, se cade sa-I multumim si sa ne aratam vrednici de acest sfant
si mare har.
Bucuriile praznicului Craciunului sa se reverse in casele voastre si sa
aveti voie buna spre slava Celui ce "in pestera s-a nascut si in iesle
s-a culcat pentru a noastra mantuire”.
Pasind peste cateva zile intr-un nou an de viata, sa ne indreptam gandul
spre Parintele Ceresc ca sa ne calauzeasca sufletele si sa
binecuvinteze noile noastre stradanii in slujirea Sa, a aproapelui si a
binelui obstesc, ca sa ne putem imbraca in omul cel nou.
Cu genunchii plecati in fata Pruncului nascut in Betleemul Iudeii, rog
pe Dumnezeu sa va ajute in tot ceea ce este de folos pentru mantuirea si
buna sporire a familiilor noastre si sa va daruiasca pace, sanatate si
voie buna, ca sa petreceti Sfintele Sarbatori ale Nasterii Domnului, ale
Anului Nou si ale Bobotezei cu toata multumirea.
Sarbatori fericite!
La multi ani!
Al vostru al tuturor de tot binele voitor si catre Domnul rugator
† VISARION,
Data in resedinta noastra episcopala din Tulcea, praznicul Craciunului din anul mantuirii 2009
EPISCOPIA TULCII 2009
|
