Pastorala la Nasterea Domnului, 2009 - PS Corneliu
CORNELIU,
PRIN HARUL LUI DUMNEZEU
EPISCOP AL HUSILOR
Iubitului cler, cuviosului cin monahal si tuturor dreptcredinciosilor crestini,
Har, Mila si Pace de la Dumnezeu, izvorul vietii noastre, iar de la noi bucurie si binecuvantare!
"Iar cand a venit plinirea vremii,
Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau
nascut sub Lege, ca pe cei de sub
Lege sa-i rascumpere, ca sa
dobandim infierea."
(Gal. IV, 4-5)
Iubiti credinciosi si credincioase,
Pentru a explica si exprima taina fara sfarsit a iubirii lui Dumnezeu
fata de noi oamenii, Sfantul Apostol Pavel a rezumat scriind Bisericilor
din provincia Galatia, ca atunci cand s-au plinit vremurile, Dumnezeul
Cel vesnic si nevazut, S-a facut vazut prin Nasterea Sa, petrecuta cu
peste 2000 de ani, intr-o pestera din stravechiul oras Betleem,
implinind promisiunile facute prin profeti ca din Betleem se va naste
Mantuitorul, "obarsia Lui este dintru inceput, din zilele vesniciei"
Miheia V, 1.
Din acest timp binecuvantat, cand Dumnezeu coboara pe pamant, pentru ca
pe noi oamenii sa ne inaltam catre El, istoria lumii si a noastra se
schimba, timpul fiind Cel care are binecuvantarea, sprijinul si prezenta
Lui.
Inainte de venirea Lui in lume, "toti eram rataciti, ca niste oi,
fiecare pe calea noastra" Isaia LIII,6, dar El venind ne-a chemat prin
taina Sfantului Botez devenind un trup tainic care este Biserica pe care
niciodata si nimeni nu o va birui fiecare dintre noi avand darurile si
lucrarea pe care ni le-a daruit Dumnezeu spre cunoasterea si implinirea
voii Sale, "caci El voieste ca toti oamenii sa mantuiasca si la
cunostinta adevarului sa vina" I Tim.II,4.
Episodul Nasterii Domnului, petrecut mai presus de fire, are loc sub
semnul celor mai smerite aparente. El se naste aproape de pamantul pe
care avea sa-L rascumpere, El va fi culcat in iesle, deoarece prin El
toata faptura, care a fost robita de stricaciune si moarte va fi
izbavita de suferinta Rom. VIII, 21-22.
Sub chipul pruncului nevinovat, Dumnezeu coboara inconjurat de ingeri
care aduc lumii mesajul bucuriei si al pacii celei ceresti. Prezenta Lui
in lume a adus bucurie pentru pastorii Betleemului si din nefericire
respingere din partea celor puternici care-si temeau tronurile si
pozitiile care-i avantajau. Semnul impacarii omului cu Dumnezeu, se face
vizibil prin Nasterea lui Hristos, pamantul oferindu-i pestera,
cerurile steaua, pastorii inchinarea, magii darurile, iar ingerii
cantarile lor de pace si bucurie.
Cele ce patriarhii le doreau cu infocare, profetii le preziceau, dreptii
doreau sa le vada, acelea s-au implinit si astazi au luat sfarsit.
Dumnezeu pe pamant S-a aratat in trup si cu oamenii a petrecut, asa cum
ne invata Sf. Ioan Gura de Aur cu prilejul marii sarbatori pe care
astazi o praznuim ("Predici la sarbatori imparatesti", trad. Pr. D.
Fecioru, Bucuresti, 2002, p.7).
Sarbatoarea Nasterii Mantuitorului Iisus Hristos este semnul apropierii
unul de celalalt, deoarece Dumnezeu a coborat la noi din iubire fara
sfarsit pentru a ne mantui din stricaciune si din suferintele provocate
de pacate care sunt prezente peste tot in lume.
Minunea Nasterii Domnului are loc sub semnul tainei, de aceea in
cantarile Bisericii noastre, locul si sensul tainei celei minunate se
descopera prin steaua de pe cer, prin pestera Betleemului, prin pastorii
si ingerii care o vor vesti si descoperi lumii intregi de-a lungul
veacurilor. Taina nu va ramane ascunsa, caci lumina din aceasta noapte
sfanta va radia risipind intunericul din lume si stralucind mereu,
schimband viata si sufletele tuturor celor care il vor primi pe
Mantuitorul Hristos, vor crede in El si-L vor marturisi prin faptele
lor.
Dreptmaritori crestini,
Ca in fiecare an retraim sarbatoarea Nasterii Domnului, cu bucuria si
credinta ca El care a venit la noi, fiind impreuna cu noi pana la
sfarsitul istoriei nu ne va parasi, „caci darurile si chemarea Lui nu se
pot lua de la noi" Rom. XI, 29.
Timpurile pe care le traim sunt timpuri pline de har si binecuvantare,
dar si de mari provocari. O lupta mereu prezenta se da in viata noastra,
a Bisericii care este asaltata de numerosi dusmani vazuti si usor de
sesizat.
Avem nevoie de intoarcere la Dumnezeu prin adevarata credinta si prin
fapta cea buna. Este atata suferinta in lume, parinti care si-au uitat
sau au parasit dragostea fata de proprii copii, copii care uita de
indatorirea de a deschide usa propriilor parinti, de a-i mangaia in
neputintele si oboseala anilor ce-i impovareaza.
Sarbatoarea Craciunului trebuie sa fie prilej de implinire a faptei
celei bune care ne duce in imparatia lui Dumnezeu. Adevaratul crestin
este cel care traieste credinta prin implinirea faptei celei bune. Mila
biruieste in fata judecatii, "dar judecata este fara mila pentru cel
care nu a aratat mila" Iacov II, 13. O lume mereu bulversata de teama
bolilor, a necazurilor, a lipsurilor sufletesti si materiale,
marturiseste starea de nefericire si departare de Dumnezeu, care se
accentueaza cu fiecare zi ce trece.
Ce este mai trist cand intr-un an de zile exista foarte multi semeni ai
nostri, care, numiti crestini, nu au gasit niciodata o zi spre a o
inchina lui Dumnezeu, izvorul vietii noastre, prin participare la taina
sfintei impartasiri cu Trupul si Sangele Domnului, spre iertarea
pacatelor si viata cea vesnica. El ne-a incredintat "ca cel ce mananca
Trupul Lui si bea Sangele Lui are viata vesnica si se va muta din moarte
la viata" Ioan VI, 56-57.
Trist este cand uitam sa multumim lui Dumnezeu ca ne hraneste, ca ne
binecuvinteaza cu ani de pace, ca ne-a dat din roua cerului si in ciuda
secetei prelungite si-a adus aminte de noi, umpland celor care s-au
ostenit muncind, "de hrana si de bucurie inimile noastre" Fapte. Ap.
XIV,17.
Acum este timpul mantuirii, Dumnezeu ne asteapta, sa-L gasim si sa
umblam pe calea ce duce la viata. Calea Bisericii este binecuvantare,
pace, intelegere, bunatate, iertare, ingaduinta, nepomenirea raului.
Suntem chemati astazi sa redescoperim aceasta cale, calea ce duce la
viata pentru ca orice crestin este destinat vietii si nemuririi. Acesta
este sensul sarbatorilor crestine, de a retrai taina intalnirii cu
Mantuitorul Iisus Hristos, de a deschide usa celor care ne aduc vestea
bucuriei celei mari, de a participa la sfintele slujbe ale Bisericii, de
a deschide usa celui singur, trist, parasit, bolnav, caci implinirea
poruncilor Domnului se cuprind in acestea: "sa iubesti pe Domnul
Dumnezeul tau, iar pe aproapele tau ca pe tine insuti" Luca X, 27.
Peste cateva zile se va incheia anul 2009, sa-i multumim lui Dumnezeu cu
recunostinta pentru darurile si binecuvantarea pe care ni le-a daruit
din plin, pentru purtarea de grija fata de aceasta straveche Episcopie
si sa-L rugam sa ne binecuvinteze Noul An cu impliniri sufletesti, cu
sanatate si cu pastrarea si intarirea dreptei credinte, caci credinta
este spre toate cele de folos!
Catre Hristos Mantuitorul Cel nascut pentru noi si pentru a noastra mantuire, pururea fierbinte rugator,
