Pastorala la Invierea Domnului - PS Lucian, Episcop al Caransebesului
LUCIAN din mila lui Dumnezeu Episcop al Caransebesului
Iubitului cler, cinului monahal si dreptcredinciosilor crestini, binecuvantare, bucurie si pace de la Dumnezeu-Tatal si de la Domnul nostru Iisus Hristos
HRISTOS A INVIAT!
Iubiti credinciosi si credincioase,
Cu ajutorul lui Dumnezeu si in acest an am fost invredniciti sa ajungem la maritul praznic al Invierii Domnului nostru Iisus Hristos, la „aceasta aleasa si sfanta zi, cea dintai a saptamanii, imparateasa si doamna, … sarbatoare a sarbatorilor…”. [1]
La Sfintele Pasti, mai mult decat la celelalte sarbatori, se cuvine sa-L laudam si bine sa-L cuvantam pe „Cel ce cu intelepciune a zidit toata faptura”, pe Cel ce ne-a binecuvantat iarasi „calea postului” de am savarsit lupta cea buna. Astazi, impreuna cu „Fiul Sau cel iubit” intru care bine a voit, sa ne aratam si noi „biruitori asupra pacatului, capetele nevazutilor balauri pururea sa le sfaramam” si sa ne aratam multumitori pentru ca „fara de osanda am ajuns sa ne inchinam si Sfintei Invierii lui Hristos”.[2]
Dreptmaritori crestini si crestine,
Stihurile Pastilor pe care le auzim rostindu-se la Sfintele Slujbe in toata saptamana luminata, ne intaresc pe noi cei care suntem si dorim sa ramanem bine credinciosi. Ele devin binecuvantare, viata, lumina si Adevar Revelat, pentru crestinul ancorat in Dumnezeu. Dar, in acelasi timp, primele versete din psalmul 67 al profetului si regelui David – care formeaza ceea ce numim noi astazi in randuiala slujbei Invierii, stihurile Pastilor, sunt sau pot deveni sentinte ale Dreptului Judecator, blestem sau pedeapsa pentru cei care prefera sa calatoreasca spre „intunericul cel mai dinafara” si pe calea mortii. In toate bisericile ortodoxe din intreaga lume rasuna in „saptamana luminii, bucuriei si Invierii” aceste stihuri care sunt o binecuvantare, dar pot deveni si blestem. Iata cum profetia lui David s-a implinit in noaptea Sfanta cand „iadul s-a pradat” si „noi am inviat”: „Inviaza Dumnezeu, risipindu-se vrajmasii Lui si fugind de la fata Lui cei ce-L urasc pe Dansul. Precum se imprastie fumul si nu mai este; precum se topeste ceara de la fata focului. Asa pier pacatosii de la fata lui Dumnezeu, iar dreptii se veselesc”.[3]
Observam in aceste stihuri, in aceste sentinte divine, ca Dumnezeu voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca, sa creada in Lumina si sa umble drept in caile Lui. Inca din Vechiul Testament poporul ales a primit din partea Domnului binecuvantarea si blestemul, prin asezamintele, hotararile si legile pe care le-a asezat Domnul intre Sine si fiii lui Israel prin Moise, pe Muntele Sinai, zicand: „De veti umbla dupa legile Mele si de veti pazi si plini poruncile Mele…; Voi trimite pace pe pamantul vostru si nimeni nu va va tulbura…; Cauta-voi spre voi si va voi binecuvanta…; Voi aseza locasul Meu in mijlocul vostru si sufletul Meu nu se va scarbi de voi. Voi umbla printre voi, Voi fi Dumnezeul vostru si voi poporul Meu. Iar de nu Ma veti asculta si de nu veti pazi aceste porunci ale Mele, … atunci si Eu imi Voi intoarce fata impotriva voastra si veti cadea inaintea vrajmasilor vostri; vor domni peste voi dusmanii vostri si veti fugi cand nimeni nu va va alunga”.[4]
Tot in Legea lui Moise, in cartea a cincea, in Deuteronom, citim la capitolul 30 urmatoarele cuvinte: „Iata Eu astazi ti-am pus inainte viata si moartea, binele si raul, poruncindu-ti astazi sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, sa umbli in toate caile Lui si sa implinesti poruncile Lui, hotararile Lui si legile Lui, ca sa traiesti … Ca martori inaintea voastra iau astazi cerul si pamantul: viata si moarte ti-am pus eu astazi inainte si binecuvantare si blestem. Alege viata ca sa traiesti tu si urmasii tai. Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, sa asculti glasul Lui si sa te lipesti de El; caci in aceasta este viata ta si lungimea zilelor tale”.[5]
Iubiti frati si surori in Hristos Domnul,
Atat Moise in Pentateuh, cat si David in psalmii sai nemuritori, subliniaza voia lui Dumnezeu, dragostea si binecuvantarea Domnului pentru cei drepti, pentru cei cu inima buna, care Il doresc si Il cauta neincetat „pe Domnul si Stapanul vietii”. Dar aceste versete citate mai sus, ne arata si faptul ca „Dumnezeu celor mandri le sta impotriva, iar celor smeriti si curati cu inima le da har peste har”. Cei tari la cerbice, invartosati si netaiati imprejur la inima si la minte vor cadea sub blestemul divin, iar dreptii se vor bucura si veseli inaintea lui Dumnezeu, care a facut aceasta zi spre desfatare duhovniceasca, zi care incepe si nu se mai termina, ziua veacului ce va sa fie, ziua Invierii lui Hristos si a invierii noastre, „cea dintai a saptamanii” sau „a opta”, fara de sfarsit.
Sa incercam la acest praznic al Luminii lui Hristos care lumineaza tuturor, „sa umblam cat avem Lumina”, „sa credem in Lumina”, ca sa devenim „fii ai Luminii”.[6]
Sa fugim neincetat, in toata viata noastra, de intunericul necunostintei de Dumnezeu si de pacat, curatindu-ne simtirile, parasind rautatile ca sa primim binecuvantarea Domnului, viata din belsug si lumina din Lumina Invierii Lui.
Stihurile Pastilor sa ramana pentru noi sentinte divine la care, mai ales in aceste zile de Praznic, sa meditam si cu totii sa constientizam ca Invierea lui Hristos este bucurie si veselie pentru cei drepti, iar pentru vrajmasii lui Dumnezeu, pentru cei ce-L urasc pe Dansul, pentru pacatosii care nu doresc pocainta si intoarcerea pe Calea Vietii, Invierea Mantuitorului este risipire, imprastiere, fuga si pieire vesnica.
Iubit popor crestin,
Sa ramanem aproape de Dumnezeu, sa-L cautam, sa-I binecuvantam Numele si Imparatia, ca sa primim in veci binecuvantarea Lui, harul si iubirea Sa de oameni si intariti duhovniceste, sa intrebam si totodata sa raspundem cantand, strigand, glas inaltand, graind si zicand: Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu esti Dumnezeu, Care faci minuni.[7] AMIN.
ADEVARAT A INVIAT!
Al vostru, al tuturor, de tot binele voitor si catre Domnul pururea rugator,
† LUCIAN EPISCOPUL CARANSEBESULUI
NOTE [1] Cantarea a VIII-a din Canonul Invierii; [2] Rugaciunea amvonului, Liturghia Darurilor mai inainte sfintite; [3] Psalmul 67, 1-3 si Slujba Invierii; [4] Levitic 26, 2-17 (Binecuvantarea si blestemul); [5] Deuteronom 30, 15-16 si 19-20; [6] Ioan 12, 35-36; [7] Prochimenul cel mare din Slujba Invierii.
