Pastorala IPS Bartolomeu la Nasterea Domnului - 2008
Bartolomeu
din mila lui Dumnezeu, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului si Clujului,
Mitropolit al Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului,
Iubitului meu cler si popor, har si pace de la Dumnezeu, Tatal nostru, iar din parte-mi, arhieresti binecuvantari.
Iubitii mei fii sufletesti,
Omeneste vorbind, Nasterea Domnului nu a avut in ea nimic extraordinar. Sfintii Evanghelisti Matei si Luca ne relateaza Faptele: La un moment dat, cezarul de la Roma a poruncit sa se faca un recensamant al tuturor cetatenilor din imperiu, o operatie de rutina, periodica, al carei principal scop era stabilirea si evidenta impozitelor. Recensamantul insa se facea in localitatea de bastina a fiecarui cetatean, adica acolo unde isi avea radacinile.
Maria din Nazaret, ca si Iosif, ocrotitorul ei, se trageau din neamul regelui David, care se nascuse in mica localitate Betleem. Asadar, era normal ca, in calitate de cetateni ai imperiului, cei doi sa se supuna. Ca urmare, au avut de strabatut un drum lung, din provincia Galileea pana spre marginea Iudeii, traversand Samaria, indurand arsita zilei, asprimea noptii si imbulzeala gloatelor care mergeau in aceeasi directie. Maria insa purta și povara starii binecuvantate, adica a sarcinii care se apropia de sfarsit.
Odata ajunsi la destinatie, Maria a simtit ca i-a venit vremea sa nasca. Cei doi aveau neaparata nevoie de un adapost. Ni se spune ca au incercat la han (de unde se vede ca era singurul "hotel" din localitate), acolo nu mai era nici un loc liber, ceea ce nu e de mirare, data fiind multimea celor ce soseau in fiecare clipa. Nu stim daca au batut la poarta cuiva si ca aceasta nu li s'a deschis. In unul din colindele noastre intalnim reprosul:
Viflaime, Viflaime, De ce n'ai primit in tine Pe Fecioara Maria Sa nasca pe Mesia.
Mustrarea pica bine sensibilitatii noastre de astazi, a celor ce stim cine era Maria si pe Cine purta ea in pantece, dar e lesne de inteles ca nici unui locuitor al Betleemului de atunci nu i-ar fi trecut prin minte asa ceva; ingerul Domnului il instiintase pe Iosif, dar pe nimeni altcineva.
Asa se face ca, in cele din urma, cei doi au poposit intr'un staul de vite, unde Maica Domnului L-a nascut pe Iisus. Nici faptul in sine nu poarta in el ceva extraordinar. Nu stim daca mai era cineva de fata; iconografia ne arata cateva femei scaldand Pruncul, dar alta marturie nu avem. Nu stim nici daca Mama a trecut sau nu prin durerile nasterii. Unii Sfinti Parinti presupun ca daca Maria nu a cunoscut placerea, era firesc sa nu cunoasca nici durerea, dar aceasta e o simpla presupunere, nu o certitudine. Chiar daca a trecut prin chinurile nasterii, acestea intra in firescul fenomenului.
Singurele scene minunate relatate de Evanghelist sunt corul ingerilor si inchinarea pastorilor, dar ele sunt adiacente, fara o legatura directa cu fenomenul in sine al nasterii.
Si totusi, dragii mei, minunea se petrecuse, si anume cu noua luni in urma. Orice nastere este precedata de zamislire, iar aceasta s'a savarsit in ziua pe care noi o praznuim calendaristic la 25 martie, sub denumirea de Buna Vestire. Fecioara Maria se afla singura in locuinta ei din Nazaret cand ingerul Domnului i-a adus vestea ca Dumnezeu a ales-o sa devina mama Fiului Sau. Neintelegand cum poate fi mama fara sa fi cunoscut vreodata un barbat, tanara copila aude o explicatie pe care nu o intelege nicicum: "Duhul Sfant se va pogori peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri". Nu intelege, dar se supune.
Dragii mei, o minune nu se cere explicata, ci crezuta. Nici eu nu voi incerca sa v'o explic, ci doar sa va introduc in unul din intelesurile ei ascunse. Prima parte din spusa ingerului e mai la indemana priceperii: "Duhul Sfant Se va pogori peste tine...". stim ca S'a mai pogorat pe crestetul lui Iisus in clipa botezului din Iordan, stim ca S'a pogorat peste Sfintii Apostoli in ziua Cincizecimii.
Mai greu de priceput este partea a doua: "puterea Celui Preainalt te va umbri". Cheia intelesului se afla in cuvantul a umbri. In tot cuprinsul Sfintei Scripturi, verbul acesta are o conotatie cu totul speciala, prin el intelegandu-se actiunea prin care Dumnezeu isi exercita puterea sau isi revarsa harul asupra uneia sau mai multor persoane, sau chiar asupra unui simbol. In Vechiul Testament, si anume in cartea Iesirii, ni se descrie obiectul de cult care se chema chivotul marturiei, pe al carui capac erau infatisati doi heruvimi ingenuncheati fata'n fata, cu aripile umbrind acoperamantul. Din aceasta umbra, adica din spatiul cuprins intre aripile heruvimilor si fata capacului, Dumnezeu ii va vorbi lui Moise.
Pe muntele Tabor, in timpul schimbarii la fata a Domnului Iisus, un nor luminos i-a umbrit pe cei trei apostoli, iar din el s'a auzit vocea lui Dumnezeu rostind marturie pentru identitatea Fiului Sau. Sa retinem ca norul dumnezeiesc poate fi si "luminos", a carui umbra nu poate fi decat lumina, lumina cunoasterii.
In Faptele Apostolilor, "umbrirea" are puteri tamaduitoare. Cand Petru mergea la templu, bolnavii erau scosi pe targi si insirati pe marginea drumului, pentru ca "macar umbra lui sa umbreasca pe vreunul din ei" si sa se vindece.
In cazul Sfintei Fecioare, in momentul cand, concomitent cu pogorarea Duhului Sfant, puterea lui Dumnezeu i-a umbrit trupul, atunci, in clipa aceea, Fiul Sau cel nascut din Tatal "mai inainte de toti vecii", atunci S'a intrupat in pantecele ei si a devenit om. Acum putem intelege mai bine stihurile colindului:
" Astazi s'a nascut Cel far' de'nceput",
adica minunea din pantecele Fecioarei, prin care eternitatea intra in istorie.
Aici, dragii mei, sunt dator sa mai fac o lamurire, si anume asupra unui cuvant care poate duce chiar la erezie. Sfantul Evanghelist Matei afirma ca nasterea Domnului este plinirea unei previziuni a profetului Isaia, pe care il citeaza textual: "Iata, fecioara va avea in pantece si va naste Fiu...". Expresia "va avea in pantece" (sau, mai grav, "va lua in pantece" este incorect tradusa din greceste in toate editiile romanesti ale Bibliei de pana in 2001. Ea poate sugera ideea (copios preluata de sectanti) ca zamislirea lui Iisus a fost efectul unei legaturi trupesti intre o fecioara si un barbat, ceea ce, dupa socotinta noastra, e o blasfemie. Or, verbul original nu este "a avea" sau "a lua", ci "a purta" (asa cum se poarta un mar in palma, un sal pe umeri, o haina pe corp, o sabie la sold).
Uneori se traduce si cu "a avea", dar tot in sensul de "a purta", precum porumbelul trimis de Noe sa cerceteze scaderea apelor; acesta s'a intors la corabie, avand (adica purtand) in cioc o ramura verde de maslin". Asadar, versiunea corecta (si ortodoxa) a citatului din Isaia este: "Iata, fecioara va purta in pantece si va naste Fiu", ceea ce e in deplina concordanta si cu relatarea lui Matei ca, la un moment dat, Sfanta Fecioara "s'a aflat pe sine (adica s'a pomenit) avand in pantece de la Duhul Sfant". Or, despre natura zamislirii stia de la inger, dar despre ea si-a dat seama doar cand au aparut primele semne ale sarcinii.
Iubitii mei fii sufletesti,
Minunea zamislirii a durat o clipa, istoria vietii lui Iisus va curge in ritmurile normale ale timpului: sarcina celor noua luni, nasterea propriu-zisa, alaptarea, fuga in Egipt, copilaria si tineretea din Nazaret, intalnirea cu Ioan Botezatorul, activitatea de trei ani si jumatate, patimile, rastignirea si moartea.
Toate acestea, asa cum sunt consemnate in Sfintele Evanghelii, atesta o perfecta autenticitate umana, confirmand faptul ca Fiul lui Dumnezeu, devenit om prin intrupare, si-a asumat toate ale omului, in afara de pacat: a flamanzit, a insetat, a obosit, a fugit din fata primejdiilor timpurii, Sa intristat, a plans, S'a bucurat, a mancat si a baut, a postit, S'a maniat, a osandit, a binecuvantat, S'a rugat, a sovait in fata mortii, a disperat pe cruce, a urlat de durere - totul, absolut totul - fiind profund omenesc.
A savarsit nenumarate minuni asupra altora, dar niciodata asupra Sa. Constient ca la nevoie poate folosi supranaturalul, a preferat sa se mentina in limitele naturii umane. Arestat in gradina Ghetsimani, legat la maini si inconjurat de soldati, si-a rostit convingerea ca Tatal ii poate trimite legiuni de ingeri care sa-l scape, dar El prefera sa plineasca pana la capat rostirea profetilor care-i prevestisera patimile si moartea. Ca un om a sovait in fata mortii, ca un om si-a infrant slabiciunea si ca un om si-a acordat vointa cu aceea a Tatalui.
Chinurile de pe cruce au fost reale, moartea si ingroparea au fost acelea ale unui om, dar ale unui om nascut prin inomenirea lui Dumnezeu, al carui sange era menit sa ne rascumpere noua pacatele. Rastignit pe cruce, a refuzat sa guste dintr'o substanta anestezica oferita intr'un burete din varful unei sulite; durerea rascumparatoare trebuia indurata intreaga, fara compromisuri. - "Daca esti fiul lui Dumnezeu, Il batjocoreau fariseii, coboara-te de pe cruce!" Nu S'a pogorat de pe cruce. Unde era Fiul lui Dumnezeu, facatorul de minuni?
Dragii mei, Iisus ca Fiu al lui Dumnezeu avea sa se arate, dar de abia incepand cu a treia zi de la ingropare, printr'o minune care ii va ului mai intai pe ucenici si apoi, de-a lungul veacurilor, pe toti cei care se vor indoi de ea, asemenea lui Toma: minunea invierii. Aceasta a fost minunea, singura minune asupra Luisi, din toata durata vietii Sale pamantesti, incununata cu aceea a inaltarii le cer.
Iata, v'am pus in fasa, alaturate, cele doua ipostaze din viata Mantuitorului nostru: nasterea omeneasca, precedata de zamislirea supraomeneasca, si moartea omeneasca, urmata de invierea supraomeneasca. Aceasta alaturare arata limpede ca viata de pe pamant a Domnului s'a petrecut omeneste, dar intre doua minuni: minunat a fost inceputul, minunat a fost sfarsitul, minunata va fi vesnicia noastra intru acelasi Iisus Hristos. Vi le-am spus pentru ca voi sa va intariti in credinta, sa credeti fara sovaire in pururea-fecioria Maicii Domnului si in dumnezeirea Fiului sau, sa credeti si sa-i faceti ti pe altii sa creada, in aceasta vreme cand se fac din ce in ce mai simtite bantuielile lui Veliar. Sarbatoriti Craciunul in lumina Pastilor, asa cum veti sarbatori Pastile in lumina Craciunului!
Hristos este Unul si Acelasi, acum si in veac. Amin !
