+ Calinic Episcop al Argesului si Muscelului mijloceste in rugaciuni catre Domnul Dumnezeu, ca sa daruiasca: pace, bucurie si spor binecuvantat in tot lucrul bun, alesului Cler, Cinului Monahal si dreptmaritorilor Crestini si Crestine!
Dreptmaritori Crestini, iubitori ai Nasterii Domnul nostru Iisus Hristos,
Din adancul inimii, multumim lui Dumnezeu, Cel in Treime laudat: Tatal, Fiul si Duhul Sfant, pentru marea binecuvantare ce ne-a dat ca sa ajungem si anul acesta sa sarbatorim Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos, aici pe pamant, in aceasta frumusete a lumii vazute.
Nasterea Domnului, numita de noi si Craciun, care inseamna Creatia din nou a intregii suflari omenesti, este lucrarea dumnezeiasca, taina cea din veac ascunsa si de ingeri nestiuta.
Noi, zidirea lui Dumnezeu intrupata din iubire vesnica, precum graieste Duhul Sfant prin Ieremia proorocul: "Cu iubire vesnica te-am iubit si de aceea Mi-am intins spre tine bunavointa", adevereste "la plinirea vremii", "caci Dumnezeu asa a iubit lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica".
Legatura Universului duhovnicesc cu farama de tarana numita Pamant, casa noastra pentru o vreme, s-a facut pentru totdeauna prin aceasta coborare si intrupare a Logosului, Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos Domnul. Asadar, cand a venit plinirea vremii, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Sau, nascut din femeie "ca pe cei de sub Lege sa-i rascumpere, ca sa dobandim infierea".
Dreptmaritori Crestini, Sfantul Apostol Pavel, cuprins de iubire dumnezeiasca si uimit de gandirea Sfintei Treimi, ne indeamna, ca oarecand pe crestinii din Filipii Macedoniei, sa ne ridicam mintea la masura gandirii care era si in Iisus Hristos: "Gandul acesta sa fie in voi care era si in Hristos Iisus, Care, Dumnezeu fiind in chip, n-a socotit o stirbire a fi El intocmai cu Dumnezeu, ci S-a desertat pe Sine, chip de rob luand, facandu-Se asemenea oamenilor, si la infatisare aflandu-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultator facandu-Se pana la moarte, si inca moarte de cruce."
Pentru a deveni asemenea noua si a se numi Fiul Omului, cum adesea se numea pe Sine, Iisus avea sa Se nasca din Fecioara Maria, care a primit vestea cea buna sau buna vestire: "Nu te teme, Marie, caci ai aflat har la Dumnezeu. Si iata vei lua in pantece si vei naste fiu si vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare si Fiul Celui Preainalt se va chema ..."
Trecand cele noua luni, in "zilele regelui Irod" S-a nascut Iisus in Betleemul Iudeii iar magii de la Rasarit au venit in Ierusalim intreband "Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a nascut? Caci am vazut la Rasarit steaua Lui si am venit sa ne inchinam Lui."
Irod s-a tulburat foarte. A chemat pe carturarii si arhiereii poporului si i-a intrebat: "Unde este sa se nasca Hristos?" Iar ei i-au zis: "In Betleemul Iudeii, ca asa este scris prin prorocul: Si tu, Betleeme, pamantul lui Iuda, nu esti nicidecum cel mai mic intre capeteniile lui Iuda, caci din tine va iesi Conducatorul care va paste pe poporul Meu Israel."
Magii pleaca sub stralucirea stelei calauzitoare din Arabia si se opresc in Betleemul Iudeii unde Se nascuse Iisus: "Si intrand in casa, au vazut pe Prunc impreuna cu Maria, mama Lui, si cazand la pamant, s-au inchinat Lui; si deschizand vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tamaie si smirna."
Dreptmaritori Crestini, Irod cel viclean le-a poruncit magilor sa se intoarca pe la Ierusalim in drumul lor spre Arabia si sa-i spuna daca au gasit pe Iisus pentru a merge si el sa I se inchine. Dar magii, "luand instiintare in vis sa nu se mai intoarca la Irod, pe alta cale s-au dus in tara lor."
Purtarea de grija a lui Dumnezeu s-a aratat de indata dupa plecarea magilor, trimitand ingerul pazitor lui Iosif, in vis, zicand: "Scoala-te, ia Pruncul si pe mama Lui si fugi in Egipt si stai acolo pana ce-ti voi spune, fiindca Irod are sa caute Pruncul ca sa-L ucida. Si sculandu-se, a luat, noaptea, Pruncul si pe mama Lui si a plecat in Egipt. Si au stat acolo pana la moartea lui Irod, ca sa se plineasca cuvantul spus de Domnul, prin prorocul: "Din Egipt am chemat pe Fiul Meu."
Irod a asteptat o vreme, dar cand a aflat ca magii au plecat pe alta cale, mania lui s-a aprins peste masura si racnind din rasputeri a poruncit soldatilor sa ucida pe toti pruncii "de doi ani si mai in jos."
Cum toate au un sfarsit, dupa moartea lui Irod cel nebun si ucigas, din nou, ingerul Domnului i s-a aratat in vis lui Iosif, in Egipt, zicandu-i: "Scoala-te, ia Pruncul si pe mama Lui si mergi in pamantul lui Israel, caci au murit cei ce cautau sa ia sufletul Pruncului. … Si venind a locuit in orasul numit Nazaret, ca sa se plineasca ceea ce s-a spus prin proroci, ca Nazarinean Se va chema."
Dreptmaritori Crestini, Batranul Iosif, Maica Domnului si cu Pruncul Iisus, dupa atata drum, greutati si spaime de nedescris, ajungand la locul sigur, obladuit de Dumnezeu, in Galileea Neamurilor, isi vor aduce cu bucurie aminte de dragostea lui Dumnezeu care le-a purtat de grija si vor auzi mereu in inima cantarile ostirilor ingeresti de la Nasterea Pruncului Iisus: "Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire."
In Nazaretul Galileii, in dumbravile de maslini, portocali si flori pline de mirodenii, Iisus Pruncul va creste si va osteni in mestesugul de tamplar pana la varsta de 30 de ani cand va iesi la propovaduire ca sa vesteasca Imparatia lui Dumnezeu peste toti cei care se vor aduce jertfa de rascumparare din pacatul strabunilor Adam si Eva.
Dreptmaritori Crestini, De cand a venit Iisus si s-a Intrupat la noi in batatura, in frumusetea acestei lumi vazute, bucuria s-a asezat peste sufletul si inima noastra. Acum nu mai suntem singuri. Iisus Domnul s-a facut ca unul dintre noi ca sa ne fie tuturor Parinte al luminilor si Frate de inima pentru totdeauna.
Stim ca atunci cand rostim Crezul facem o marturisire mangaietoare: Lumina din lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat! Putem spune ca Dumnezeu cel Intreit in Persoane este Lumina si ca Profetul David, inspirat de Duhul Sfant, zice: "Tu esti lumina mea, Doamne! Doamne, lumineaza intunericul meu!"
Cum ne-am simti oare sa stim ca, odata soarele scapatand dupa deal, el ar apune atunci pentru ultima data si ca ar trece ore in sir fara sa rasara la ora cunoscuta, potrivit mersului astrelor? Ar fi cea mai groaznica stare, nu-i asa? Ne-am simti ca si cum cele cateva ore sau zile - Doamne fereste! - ar dura mii de ani.
Si dintr-o data, din marea disperare, saltam intru bucurie fara margini, vazand ca se lumineaza zarea a soare rasare! Asa ne bucuram vazand pe Iisus, Rasaritul cel de Sus, Cel Caruia Ii praznuim azi Nasterea, facandu-ne partasi bucuriei fara sfarsit. Fara sa vrem, din adancul inimii vom auzi glasul intru strigare mare: "s-a insemnat peste noi lumina fetei Tale, Doamne!"
Dreptmaritori Crestini, Acest strigat se transforma in rugaciune plina de bucurie, cazand intru prosternare adanca si in murmur de soapta: "Domnul este luminarea mea si mantuirea mea; de cine ma voi teme? Domnul este aparatorul vietii mele; de cine ma voi infricosa?"
Iar inima in valvatai de foc, marturiseste fara echivoc, drept marturie pentru cei care se indoiesc in sufletul lor: "Ca la Tine este izvorul vietii, intru lumina Ta vom vedea lumina." Cu mare bucurie si buna nadajduire si noi, asemenea marelui Profet David, sa staruim in rugaciune, zicand: "Trimite lumina Ta si adevarul Tau; acestea m-au povatuit si m-au condus la muntele cel sfant al Tau si la locasurile Tale."
Daca ne-am bucura singuri de bucuria luminii Nasterii Domnului Iisus Hristos am ramane pururi izolati in lumina rece care ingheata ca Tartarul. Chemarea la Lumina dumnezeiasca este adresata tuturor si in toate timpurile, asa cum citim: "Fericit este poporul care cunoaste strigat de bucurie; Doamne, in lumina Fetei Tale vor merge si in numele Tau se vor bucura toata ziua si intru dreptatea Ta se vor inalta!"
Pentru a se implini in viata noastra bucuria Nasterii lui Iisus, este absolut necesar ca astazi, acum chiar, sa punem capat pacatelor noastre, scaderilor de fiecare zi: "Pus-ai faradelegile noastre inaintea Ta, greselile noastre ascunse, la lumina fetei Tale."
Dreptmaritori Crestini, Daca ne-am stradui, rugandu-L pe Iisus Hristos Domnul sa ne ajute, am pune capat alunecarilor noastre de orice fel, chiar daca tot intunericul din lume s-ar pravali spre noi a groaznica potopire, avand marturia hotarata a inspiratului David: "Rasarit-a in intuneric lumina dreptilor, Cel milostiv, indurat si drept."
De cele mai multe ori, cand ne apuca valurile ispitelor si pacatelor de tot felul, incercam sa facem intuneric in jurul nostru pentru a nu fi vazuti de oameni si credem, in naivitatea noastra, ca putem sa ne ascundem de ochii lui Dumnezeu, si zicem intru ingustimea judecatilor noastre: "Poate intunericul ma va acoperi si se va face noapte lumina dimprejurul meu," nestiind sarmanii de noi: "Intunericul nu este intuneric la Tine si noaptea ca ziua va lumina. Cum este intunericul ei, asa este si lumina ei."
Atata vreme cat vom savarsi judecati strambe asupra oamenilor, iar saracii poporului nu au paine, sa fim siguri ca lumina lui Hristos nu va trece pragul casei inimii si sufletului nostru si vom ramane saraci de Iisus, Lumina lumii.
Asa se implineste profetia lui Isaia: "Pentru aceasta, judecata este departe de noi si dreptatea nu ne ajunge. Noi asteptam lumina, dar iata intunericul; asteptam revarsatul zorilor, dar umblam in bezna. Umblam bajbaind, ca orbii pe langa zid; ca si cei fara ochi bajbaim mereu, ne poticnim in miezul zilei ca si pe inserate; intre oamenii in putere suntem ca niste morti. Ca pacatele noastre s-au inmultit inaintea Ta si nelegiuirile sunt marturie impotriva noastra; faradelegile noastre sunt de fata si faptele noastre nelegiuite le stim: necredinta si tagada Domnului, caderea de la credinta in Dumnezeu, grairea minciunii si razvratirea, nascocirea si cugetarea la lucruri viclene."
Menirea venirii lui Iisus pe pamant este descrisa cu limpezime de cristal de Sfantul Ioan Evanghelistul, care zice: "Caci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Sau in lume ca sa judece lumea, ci ca sa se mantuiasca, prin El, lumea. Cel ce crede in El nu este judecat, iar cel ce nu crede a si fost judecat, fiindca nu a crezut in numele Celui Unuia-Nascut, Fiul lui Dumnezeu."
Asadar necredinta si tagada lui Dumnezeu vor atarna greu in cumpana judecatii Lui. Chemarea lui Dumnezeu este ca sa ne vindecam de aceasta stare bolnava si de ratacirea de a nu crede si, mai mult, chiar a tagadui pe Dumnezeu. Tocmai credinta curata in Dumnezeu si implinirea poruncilor Lui ne dau bucuria iertarii si a mantuirii, lucrarea de inima a lui Iisus Hristos, Cel intrupat in aceasta Vale a Plangerii.
Dreptmaritori Crestini, Care ar fi judecata lui Dumnezeu? Iata, acelasi Apostol al iubirii, Sfantul Ioan, scrie: "Iar aceasta este judecata, ca Lumina a venit in lume si oamenii au iubit intunericul mai mult decat Lumina. Caci faptele lor erau rele. Ca oricine face rele uraste Lumina si nu vine la Lumina, pentru ca faptele lui sa nu se vadeasca. Dar cel care lucreaza adevarul vine la Lumina, ca sa se arate faptele lui, ca in Dumnezeu sunt savarsite."
Iubiti Crestini, iubitori ai Nasterii lui Iisus, Alungarea pacatelor din mintea noastra, din inima noastra, din simtirile noastre, printr-o hotarare ferma, ajutata de rugaciune catre Dumnezeu si sfintii Sai, dezlegare de pacate de la Dumnezeu prin spovedanie la duhovnic si prin cainta sincera, toate acestea ne vor duce in ipostaza descrisa de Profetul Isaia, in care Domnul Dumnezeu ne va lua in bucuria iubirii Sale pe cei ce ne ostenim, astfel: "Nu vei mai avea soarele ca lumina in timpul zilei si stralucirea lunii nu te va mai lumina; ci Domnul va fi pentru tine o lumina vesnica si Dumnezeul tau va fi slava ta. Soarele tau nu va mai asfinti si luna nu va mai descreste; ca Domnul va fi pentru tine lumina vesnica si zilele intristarii tale se vor sfarsi."
De netagaduit este faptul ca intreaga noastra viata este ca o oglinda in care se reflecta atat lumina lui Hristos cat si umbrele ce cad peste fiinta noastra. Venirea lui Iisus in chip istoric dar si duhovniceste trebuie sa se reflecte in oglinda inimii si a sufletului nostru, in deplinatatea sa, pentru a ne bucura de mantuirea pe care a adus-o pentru fiecare dintre noi.
Iisus Hristos a venit sa ne tamaduiasca de boala cea grea a pacatului savarsit de protoparintii nostri Adam si Eva si a surpat pentru totdeauna zidul despartitor intre Dumnezeu si omenire. Asa trebuie sa intelegem Nasterea lui Iisus Hristos, Cel numit Emanuel, ce se talcuieste Cu noi este Dumnezeu!
Asadar, dupa cum ne incredinteaza Sfantul Apostol Pavel: "Dumnezeu L-a preainaltat si I-a daruit Lui nume care este mai presus de orice nume; Ca intru numele lui Iisus tot genunchiul sa se plece, al celor ceresti si al celor pamantesti si al celor de dedesubt. Si sa marturiseasca toata limba ca Domn este Iisus Hristos, intru slava lui Dumnezeu - Tatal."
Dreptmaritori Crestini, Sa ne aducem aminte de Sfantul Ioan Evanghelistul care ne scrie si noua: "Si acestea noi vi le scriem, ca bucuria noastra - Cler si Popor - sa fie deplina. Si aceasta este vestirea pe care am auzit-o de la El si v-o vestim: ca Dumnezeu este lumina si nici un intuneric nu este intru El."
Iar Sfantul Apostol Pavel zice: "Altadata erati intuneric, iar acum sunteti lumina intru Domnul; umblati ca fii ai luminii! Caci tot ceea ce este descoperit, lumina este. Pentru aceea zice: Desteapta-te cel ce dormi si te scoala din moarte si te va lumina Hristos."
Doar asa putem sa intampinam pe Iisus Hristos, Dumnezeul Luminii si sa primim mangaierea binecuvantarii Sale iar intristarile noastre vor lua sfarsit.
Si astfel vom putea canta dimpreuna spre bucuria lui Hristos si a celor care ne asculta: Hristos Se naste, mariti-L Hristos, din ceruri, intampinati-L Hristos, pe pamant, Inaltati-va! Cantati Domnului tot pamantul!
Doamne, Iisuse Hristoase, Cel ce azi Te bucuri ca praznuim Nasterea Ta, vino si ne binecuvanteaza casa, masa, lucrarea, dragostea, credinta si nadejdea noastra si indeosebi pe cei bolnavi, saraci si singuri pe lumea aceasta!
Doamne Iisuse, iti multumim ca ne-ai binecuvantat sa praznuim si anul acesta ziua Nasterii Tale, rugandu-Te sa ne ierti si sa fii cu noi de-a pururi!
