Iubitilor preoti din parohii, cuviosilor vietuitori ai sfintelor manastiri si dreptcredinciosului popor al lui Dumnezeu din Arhiepiscopia Craiovei: har, bucurie, iertare si ajutor de la Dumnezeu cel in Treime preaslavit - Tatal, Fiul si Duhul Sfant!
"Veniti credinciosilor, sa vedem unde s-a nascut Hristos; pentru aceasta sa urmam unde merge steaua cu magii"
Dreptslavitori crestini,
Am ajuns, cu mila lui Dumnezeu, spre sfarsitul anului 2007 de la Nasterea lui Hristos. A fost un an destul de framantat pentru viata Bisericii Ortodoxe din Romania. Preafericitul Parinte Patriarh Teoctist a plecat dintre noi dupa o indelungata si frumoasa slujire a Bisericii lui Hristos. Cuvantul rostit de Sfantul Apostol Pavel inainte de plecarea sa la cer sintetizeaza, cred, si gandul ultim al Parintelui nostru Patriarh: "Lupta cea buna m-am luptat, calatoria am savarsit, credinta am pazit. De acum mi s-a gatit cununa dreptatii, pe care Domnul imi va da-o in ziua aceea, El, Dreptul Judecator, si nu numai mie, ci si tuturor celor ce au iubit aratarea Lui" .
Acum, Biserica noastra este slujita de un alt Patriarh, ca Intaistatator, in persoana Preafericitului Parinte Daniel. Preafericirea Sa preia carja patriarhala de la venerabilul sau predecesor si, astfel, prin purtarea de grija a Atottiitorului Dumnezeu, Biserica din Romania isi continua calatoria, prin aceasta lume, spre Imparatia Cerurilor.
Plecarea Parintelui Patriarh Teoctist dintre noi spre taramul vesniciei ne-a intarit si mai mult in convingerea ca noi, oamenii, nu suntem altceva decat calatori prin "valea plangerii" acestei lumi. Traim aici o vreme, dupa care ne indreptam spre o destinatie, pe care, dupa cuvantul Sfantului Apostol Pavel, o putem denumi ca fiind "patria noastra" cea adevarata.
Iubiti credinciosi,
Calatoria noastra prin aceasta lume poate fi asemanata cu drumul parcurs de magii de la rasarit in cautarea Pruncului Iisus-Dumnezeu.
Ne nastem fiecare undeva, pe pamant, la un moment anume in curgerea istoriei. Parasim pantecele cald al mamei si patrundem intr-o lume pe care o intampinam inconstient cu un tipat de plans. Intuim prin aceasta realitatea in interiorul careia o sa vietuim cateva decenii.
Anii trec; avem adesea bucurii adanci, dar si mahniri nenumarate. Nu de putine ori ne intrebam: de ce ne-am nascut? Pentru ce ne-am nascut? Care este rostul nostru pe acest pamant?
Blestemata chestiune imposibila - viata - spunea un fost presedinte al Academiei Romane . Nu toti oamenii privesc viata intr-un mod atat de dramatic. Totusi nu exista fiinta umana care sa nu-si fi pus, intr-un fel sau altul, problema rostului vietii sale pe acest pamant.
Magii despre care aminteste Sfanta Evanghelie erau stapani peste popoare, oameni intelepti carora nu le lipsea nimic din ceea ce indeobste numim "fericire". Intr-o zi anume, ei parasesc tara lor, familia si bogatia lor si se lanseaza intr-o calatorie plina de incertitudini. Ce, oare, s-a petrecut in inima lor ca sa-i determine la un astfel de pas? Ciudata aparitie a unei stele pe bolta cerului a fost indeajuns de convingatoare pentru un asemenea demers? Steaua a avut, desigur, un impact puternic asupra magilor. Inimile magilor aveau cu certitudine, inca inainte de vederea stelei, dorurile lor, framantarile lor, cautarile lor. Aparitia stelei a fost picatura care a umplut aceste inimi aflate, dramatic, in cautarea adevarului.
Magii aveau totul pentru a se considera si a fi considerati ca persoane fericite. Fericirea le lipsea, totusi. Aveau totul si le lipsea totul. Nu-L aveau pe Adevaratul Dumnezeu, pe Hristos.
De cate ori nu intalnim in viata persoane care au totul si sunt nefericite? Un gol imens se intrezareste in adancul ochilor lor. De cate ori nu auzim despre sinucideri sau recurs la droguri in cazul unor persoane carora nu le lipseste nimic din bogatia si slava acestei lumi?
"Ne-ai facut pentru Tine, Doamne, spunea un febril cautator al sensului vietii din veacul patru, si nelinistit este sufletul nostru pana ce nu se va odihni intru Tine" .
Nelinistit si intristat, gol si parasit de lumina era odinioara sufletul magilor. Framantat si mahnit, indurerat si lipsit de sensul vietii este astazi sufletul multor semeni de-ai nostri.
"Din noaptea intunecatei rataciri", cum spune cantarea Bisericii , magii au pornit in cautarea "Luminii adevarului" . Aflandu-L pe Hristos, "s-au bucurat de El, ca de un om si Domn". Magii aveau totul, dar nu aveau bucurie. Bucuria o ai daca-ti cunosti sensul vietii. "Vazand steaua, care-i conducea spre Hristos, magii, spune Scriptura, s-au bucurat cu bucurie mare foarte" . Este bucuria vestita si de inger pastorilor din Betleem: "Nu va temeti. Caci, iata, va binevestesc voua bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Ca ni s-a nascut azi Mantuitor, Care este Hristos Domnul" .
Frati crestini, surori crestine,
Magii din Persia, Irakul cel framantat de azi, vazand pe Steaua-Hristos, s-au bucurat cu bucurie mare. Irod, regele iudeilor, "s-a tulburat" din acelasi motiv. Iata doua tipuri de oameni, iata doua feluri de atitudine pe care le descoperim adesea in viata noastra si a semenilor nostri. In fata Adevarului unii se bucura, altii se tulbura. Inaintea Adevarului nu poti fi indiferent, neutru.
De-a lungul vietii suntem chemati in diferite moduri, unele mai surprinzatoare decat altele, sa ne inscriem, ca pelerini, pe drumul care duce la Betleem, pe drumul care duce la Dumnezeu. Fie ca suntem frumos integrati in viata Bisericii, fie ca aflam, la un moment dat, drumul spre ea, redescoperirea continua si trairea cu intensitate a sensului vietii in legatura cu Hristos este o necesitate pentru fiecare. Altfel, golul launtric devine viermele cel neadormit si scrasnirea dintilor inca din aceasta viata.
Fiecare biserica unde se savarseste Sfanta Liturghie este o pestera in care Hristos intampina sufletul nostru obosit de confuzie, impovarat de indoieli si divizat launtric. "Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi. Luati jugul Meu asupra voastra si invatati-va de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima si veti gasi odihna sufletelor voastre. Caci jugul Meu e bun si povara Mea este usoara" .
Sarbatoarea Nasterii Domnului este, prin taina ei, o chemare catre Hristos, catre Biserica Lui. "Sa mergem toti unde se naste Hristos, spune cantarea liturgica inainte de Craciun, si mergand acolo cu gandul... sa-L intampinam si sa-I aducem Lui, ca vrednice daruri, faptele bune" , "luminati fiind prin credinta" .
Dreptslavitori crestini,
Incheiem, peste cateva zile, anul 2007. Vor trece repede sarbatorile Nasterii Domnului, Anului Nou si Bobotezei. Vom reintra, dupa sarbatori, in ritmul obisnuit al vietii. Asa s-a intamplat si cu magii, dupa ce s-au inchinat lui Hristos, "s-au dus in tara lor" . S-au dus la ale lor, dar momentul intalnirii cu Hristos a fost decisiv pentru curgerea ulterioara a vietii lor.
Intalnirea noastra cu Hristos Cel nascut in Betleem, taiat imprejur a opta zi si botezat in Iordan, va avea urmari pentru viata noastra in timpul anului 2008? Vom trai zilele anului ce vine in ritmul pasilor linistiti ai magilor sau in agitatia inimii tulburate a lui Irod? Il vom avea pe Hristos ca izvor al bucuriei, al odihnei noastre launtrice, al rabdarii in incercari si al iubirii fata de toti? Sau vom fi inlantuiti, ca de atatea ori, in drama iubirii de sine, in neputinta de a ierta, in incapacitatea de a iubi?
Ne exprimam nadejdea ca valul de frumusete revarsat asupra noastra si a lumii de Sarbatoarea Nasterii Domnului va invesmanta zilele anului ce vine cu pace in familie, in tara si in lume, cu mai multa bunavoire intre oameni.
In duhul acestei nadejdi, adresez rugaciune fierbinte catre Dumnezeu sa va aiba in ocrotirea Sa pe fiecare in parte si pe toti laolalta. Bucuria Sfintelor Sarbatori sa va fie deplina si sa se prelungeasca in toata vremea si in tot locul.
