PRIN HARUL LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOP AL CRAIOVEI SI MITROPOLIT AL OLTENIEI
IUBITULUI NOSTRU CLER SI POPOR: HAR, PACE, AJUTOR SI MILA DE LA DUMNEZEU, IAR DE LA NOI, ARHIEREASCA BINECUVANTARE!
" Cautati-Ma si veti fi vii " (Amos 5, 5)
Dreptmaritori crestini,
Am ajuns, prin purtarea de grija a lui Dumnezeu, la praznicul cel mare si sfant al Nasterii Domnului. Inca un an din viata fiecaruia si din viata lumii se apropie de sfarsit. Noul an, 2007, incepe peste cateva zile, marcand o noua etapa pentru noi si tara noastra.
In acest cuvant pastoral adresat preotilor si credinciosilor din Arhiepiscopia Craiovei, doresc sa incercam impreuna a raspunde la intrebarea: care este rolul si locul credintei in Hristos in viata romanului de azi, devenit peste cateva zile cetatean al Europei? Intrebarea isi are rostul sau in contextul praznicului Nasterii Domnului pentru ca evenimentul de la Betleem de acum 2006 ani a marcat in profunzime existenta noastra si a Europei in general. Va constitui, oare, adevarul fundamental al Coborarii lui Dumnezeu pe pamant, izvor de viata pentru locuitorii batranului continent si de acum incolo?
Europa a aparut in istorie ca un continent cu constiinta de sine prin increstinarea locuitorilor ei de-a lungul primului mileniu. Credinta crestina a oferit europenilor din vest si din est izvorul unitatii lor pentru multa vreme.
Ambitiile umane, inclusiv cele ale crestinilor, au creat rupturi adanci in viata Europei de-a lungul celui de-al doilea mileniu: schisme, razboaie, revolutii atee etc. Astazi, Europa incearca sa renasca in unitate. Poate ea, insa, aduce unitatea mult dorita fara liantul crestin care altadata i-a oferit structura coeziunii sale interne?
Privind in jurul nostru, observam faptul ca majoritatea europenilor nu mai considera valorile Sfintei Evanghelii drept principii fundamentale de viata. Aceasta stare de lucruri ingrijoreaza Biserica. Ea este chemata sa inteleaga care este responsabilitatea membrilor ei ca s-a ajuns in aceasta situatie. In acelasi timp, Biserica se simte chemata sa dea marturie de ceea ce este ea pentru lume. Viata intru Hristos este marturia Bisericii propusa lumii. Fundamentata pe aceasta marturie ce-o defineste si o obliga la lucrare, Biserica propune constiintei umane criterii de viata inspirate din Evanghelie. Ea ofera ceea ce este absolut necesar pentru o viata normala si anume duhul comuniunii cu Dumnezeu si cu oamenii in cadrul unor comunitati vii. Singuratatea, tristetea, disperarea - boli de care sufera atat de mult omul contemporan - nu-si au loc in aceste comunitati vii, dinamice, discrete.
"Biserica - mod de viata" - este ceea ce propune spiritualitatea ortodoxa omului contemporan. Acest mod de viata este centrat pe valori ferme, solide, verificate. El ofera certitudinea unei vieti "vii", proaspete, intinerite, orientata spre eternitate.
In contextul Europei actuale bazata in special pe valori economice, intalnirea cu autentica spiritualitate ortodoxa ofera surpriza contactului cu un suflu de viata regenerator si unificator de care lumea are nevoie ca de aer. "Atunci cand, peregrinand in cautare de hrana - spune un tanar teolog ortodox din Occident - descoperim intr-un colt smerit, parca uitat de lumea de azi, ceva care nu este plin de conservanti si chimicale, ci ceva curat si bun, ceva proaspat, intreg organismul nostru resimte putere de viata". Este intalnirea cu spiritualitatea ortodoxa traita in dimensiunea sa reala, o spiritualitate "discreta si tainica, nezgomotoasa, care nu-si face reclama, care nu sare tipator la ochi. Este o spiritualitate regeneratoare, mantuitoare, care se construieste pe incredintarea launtrica a harului" .
Viata in Hristos, dobandirea Sfantului Duh, taina Sfintei Treimi ca izvor de putere si inspiratie pentru viata sociala, fidelitatea fata de invatatura Scripturii si a Sfintilor Parinti, Euharistia ca pregustare a vesniciei, frumusetea icoanei si a celebrarilor liturgice sunt cateva din faramiturile de paine si picaturile de apa pe care Biserica Ortodoxa le propune omului contemporan infometat de sens si insetat de viata.
Iubiti fii si fiice ai Bisericii Ortodoxe,
In drumul pe care tara noastra il parcurge impreuna cu alte natiuni europene pe calea integrarii, noi - crestinii ortodocsi, - suntem chemati sa marturisim adevarul ca fara de Hristos nu se poate implini nimic viabil in adancime si durata, pe pamant si in cer. Hristos este "Calea, Adevarul si Viata" . Numai in Hristos si prin Hristos, Europa isi poate regasi elanul si forta spirituala care sa constituie liantul sau unificator. Altfel, orice constructie umana fara Dumnezeu este "vanare de vant" si "desertaciune a desertaciunilor" . Excluderea lui Dumnezeu din viata publica a cetatii, aduce acesteia garantia vulnerabilitatii si, in final, a disparitiei. "De n-ar pazi Domnul cetatea, in zadar ar priveghea cel ce o pazeste" .
Este absolut necesar sa afirmam cu tarie acest adevar mai ales astazi, de praznicul Nasterii Domnului. Sarbatoarea de azi comemoreaza si actualizeaza momentul central al istoriei umane si anume Coborarea lui Dumnezeu pe pamant. "La plinirea vremii" , adica acum 2006 ani, Dumnezeu s-a nascut din Fecioara Maria prin puterea Sfantului Duh, a trait printre oameni, cunoscandu-le bucuria si durerea, a murit pentru ei si a inviat din morti.
S-a intrat, astfel, intr-o noua faza a istoriei umanitatii. O noua perioada a existentei umane este inaugurata sub semnul Pesterii din Betleem, al Crucii de pe Golgota si al Mormantului plin de Inviere.
Romanii au gasit in Persoana Dumnezeului-Om, Iisus Hristos nascut in Pestera Betleemului, izvorul dainuirii lor autentice aici, pe pamant si al deschiderii spre eternitate. Ori de cate ori romanul s-a distantat de ieslea Dumnezeiescului Prunc, tot de atatea ori el, romanul, a cunoscut drama dedublarii si a schizofreniei sufletesti, tragedia instrainarii de semeni si nefericirea tristetii, a disperarii, a neantului intr-un cuvant.
Se cuvine, asadar, "sa stam bine, sa stam cu frica, sa luam aminte" la viata noastra si la viata natiunii noastre in perioada incursiunii europene. Cuvantul Sfantului Apostol Pavel "Toate sa le incercati; tineti ce este bine" este mai actual ca oricand.
Mai presus de toate, inima si mintea, adica fiinta noastra cea mai launtrica sa fie receptiva la cuvantul lui Hristos: "Fara de Mine nu puteti face nimic" .
"Cautati-Ma si veti fi vii!" a spus Dumnezeu adresandu-se oamenilor inca inainte de a avea loc momentul Intruparii si Nasterii Sale la Betleem. Acum, la peste doua milenii de la acel moment crucial pentru mersul ulterior al istoriei umane, chemarea lui Dumnezeu adresata noua si lumii devine si mai imperativa: "Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi" .
Lumea de azi, Romania de azi, Europa mai ales, constituie o lume obosita sufleteste si impovarata cu nenumarate greutati launtrice. Unde sa gasim odihna si dezpovararea dupa care suspinam cu atata dor daca nu in Hristos, "lumina lumii" si "sarea pamantului" ?
Magii de odinioara, traind intr-o lume asemanatoare cu a noastra, au descoperit non-sensul unei vieti fara Dumnezeu si au plecat in cautarea Lui. L-au cautat cu nerabdare si L-au gasit in pestera Betleemului, inchinandu-se Lui cu smerenie. Au plecat, apoi, in lume, binevestind lumii impreuna cu ingerii, bucurie mare, ca s-a nascut Mantuitorul, Hristos Domnul .
La aceasta cautare cu dor a lui Hristos si aflare a Lui cu bucurie suntem chemati noi astazi, de praznicul Nasterii Domnului. Prin aceasta, vietii noastre i se ofera sens, lumina, profunzime. Nu este usor acest lucru, el implica curaj, smerenie si multa credinta. Este drumul catre Betleem parcurs de magii de odinioara, un drum plin de obstacole venite de la trup, de la lume si de la puterile intunericului . Printr-o cautare smerita, luminata si curajoasa, omul deschide usa vietii sale lui Dumnezeu. Frumoasa si infricosata este aceasta clipa: bucurie si cutremur, dragoste si frica deopotriva. Aflat, inca din aceasta lume, in fata Dumnezeului celui Atotputernic, omul aduce darurile sale cele mai scumpe: aurul iubirii sale, smirna durerilor, nelinistilor si indoielilor sale, precum si tamaia rugaciunii smerite.
Iubiti credinciosi,
In aceasta zi binecuvantata a praznicului Nasterii Domnului am indraznit sa adresez inimilor dumneavoastra de crestini, romani si europeni deopotriva, cuvant de binecuvantare si imbarbatare.
In vremuri de bucurie sau cumpana, romanii au avut credinta in Dumnezeu ca izvor de putere in calea vietii. Impreuna cu dumneavoastra rugam pe Dumnezeu, Cel nascut dupa trup in Betleem sa ne daruiasca si de acum incolo harul credintei in El, puterea nadejdii in El si dragostea pentru El si pentru Biserica Lui. Invesmantati in aceasta tripla haina a credintei, nadejdii si dragostei, sa pasim cu incredere intr-o noua faza a istoriei tarii noastre. Vom avea parte in Europa de bucurii si de incercari. Si pe unele si pe altele sa ni le asumam responsabil cu demnitate, curaj si smerenie.
In lumina acestei sperante, va imbratisez pe toti cu dragoste de parinte si frate. Rog pe Dumnezeu sa ne daruiasca noua si lumii intregi bucuria adanca, pacea sfanta si odihna sufleteasca pe care le-au avut magii, pastorii si ingerii in fata Pruncului Dumnezeu, la Betleem.
