Craciunul este zi de mare si aleasa bucurie, pentru ca nu isi are inceputul la oameni, ci la Dumnezeu. Cel ce Se naste in pestera din Betleem, vine din ceruri aducand veselia pentru ca, asa cum spune Sfantul Ioan Gura de Aur, "in aceasta zi robia inceteaza, raul este zagazuit, demonii fug, puterea mortii este sfaramata, raiul este deschis, blestemul este ridicat, pacatul sters de la noi, greseala iertata, Adevarul readus intre oameni...".
Astazi, Nasterea cea minunata arata ca din fiinta Tatalui Celui aflat in afara timpului, Fiul coboara din cer pe pamant si intra in timp; si aceasta se savarseste prin cea mai aleasa faptura, prin cea mai sfanta dintre femei, Fecioara Maria.
Fiul lui Dumnezeu Se naste astazi din Fecioara, unind firea dumnezeiasca cu firea cea omeneasca; fara sa le amestece pe cele doua, fara sa le schimbe, fara sa le imparta si fara sa le desparta. Dumnezeu Se naste ca om, dovedind astfel pretuirea pe care o are fata de noi. El vine asemenea unei paini, pentru ca Se daruieste pe Sine noua cu invatatura, cu puterea, cu dragostea si cu toata firea pe care o primeste de la oameni. Sfantul Leon cel Mare, spune ca "Mantuitorul nostru nascandu-Se astazi, toti trebuie sa ne bucuram... Nimeni nu este alungat de la impartasirea acestei veselii, deoarece pricina bucuriei noastre este comuna tuturor oamenilor". Si, continua Sfantul Leon cel Mare, "ia aminte, crestine, la cinstea ce ti-a fost data! Facandu-te partas firii dumnezeiesti, te-ai mutat in Lumina si in Imparatia lui Dumnezeu si cu dreptate te va judeca pe tine, cel ce prin mare mila Sa te-a rascumparat". Aceasta este ceea ce au asteptat Patriarhii cu mare dor, proorocii au prezis, dreptii au dorit sa vada si s-a implinit in ziua de astazi: Dumnezeu S-a aratat in trup pe pamant si a locuit intre oameni. De aceea, sa ne bucuram si sa ne veselim, iubitilor!
Drept maritori crestini,
Ce a gasit Mantuitorul cand a coborat pe pamant? A aflat pustiu si tristete, pentru ca aici stapaneau intunericul si moartea. Acestea ni se vadesc si din faptul ca Fecioara Maria nu gaseste loc sa nasca in casa niciunui om. Calatorind impreuna cu batranul Iosif, Maicii sfinte i-a sosit vremea sa nasca si a cautat din casa in casa, loc de gazduire, insa nu au gasit salas. Dar iata ca pamantul, cel ce fusese blestemat sa rodeasca spini si palamida, ofera o pestera ca loc de nastere pentru Fiul lui Dumnezeu. Vietuitoarele care se aflau in pestera participa la acest moment pentru ca si ele suportau fara de vina robia pacatului. Se cuvine sa observam ca dupa ce stramosii au pacatuit, Dumnezeu a venit in gradina raiului, sa vadeasca pacatul si sa il pedepseasca, iar venirea Sa a fost infricosatoare, incat omul s-a ascuns. Acum nu vine intru maretia si slava dumnezeiasca sa-l intrebe pe om despre pacat, ci Prunc smerit imbracat in haina trupului ranit de neascultare, ca sa-l scape de robia pacatului. Daca pana acum taina Fecioarei Maria nu fusese inteleasa decat de batranul Iosif si de Elisabeta, mama Sfantului Ioan Botezatorul, iata ca la Betleem lumina se arata vestind tuturor inceput de viata noua. Caci in aceasta smerita coborare a Fiului lui Dumnezeu, nu se poate ascunde cu totul stralucirea dumnezeirii. Lumina nu dispare in intuneric, ci straluceste mai mult in noianul adancului pacatelor noastre. Lumina pruncului Iisus, nascut in iesle, este bucurie, cum ne talmaceste Sfantul Teodor Studitul: "Bucurie ca aceasta nu s-a facut de cand este lumea, caci nu prin grai S-a apropiat de noi, si S-a aratat noua fata catre fata. Nu este nici un lucru mai fericit si mai mantuitor intre neamuri decat acesta… este minunea cea mai inalta decat toate minunile pe care le-a facut Dumnezeu de la inceputul lumii".
La descoperirea tainei celei din veac ascunsa participa intreaga faptura, caci toata faptura fusese robita prin pacatul stramosilor. Astfel, Cel ce S-a intrupat din Fecioara Maria, Fiul Cel din veci in Tatal, a venit sa restabileasca chipul lui Dumnezeu in om, sa-l intregeasca, sa-l lumineze si sa-l mantuiasca, pentru ca omul sa poata sta inaintea lui Dumnezeu. Prin aceasta, pamantul nu mai este blestemat, el devine cu adevarat asternut al picioarelor lui Dumnezeu. Sfantul Chiril al Alexandriei spunea ca "Fiul lui Dumnezeu S-a facut asemenea cu noi, pentru ca noi sa ne facem asemenea cu El pe cat este cu putinta firii noastre si pe cat ingaduia iconomia reinnoirii noastre dupa har... S-a facut El ce suntem noi, adica om, pentru ca noi sa ne facem ceea ce este El, adica Dumnezeu".
Si iata, Cel ce S-a pogorat din cer vine sa elibereze pe om din legatura pacatului, a blestemului si a mortii, iar Sfantul Atanasie cel Mare ne incredinteaza de acestea prin cuvintele: "Neamul omenesc s-ar fi pierdut daca Stapanul si Mantuitorul tuturor, Fiul lui Dumnezeu, n-ar fi venit pentru a pune capat mortii".
Cine a fost aproape de acest moment al Nasterii? Pastorii, cei care sedeau in jurul turmelor, pentru ca ei aveau sa preinchipuie pe viitorii pastori de suflete, ce vor avea de pastorit turma cea cuvantatoare pentru a o conduce la Hristos.
Si bolta cea cereasca participa la acest moment, pentru ca iata, o stea rasare si lumineaza, vestind Nasterea Domnului, Cel ce este Soare al dreptatii. Lumina stelei coborata pe pamant avea sa preinchipuie risipirea intunericului pacatului si a mortii, pentru ca pamantul se va umple de lumina cunostintei adusa noua de Domnul vietii. Astfel, umbra se indeparteaza, intunericul se risipeste, iar in locul lor renasc viata si sfintenia, pacea si armonia intre oameni, caci Dumnezeu, Izvorul vietii, face din pamant cer, revarsand asupra noastra oceanul sau de bunatate. De aceea suntem incredintati ca "am vazut slava Lui, slava ca a Unuia - Nascut din Tatal, plin de har si de adevar" (Ioan I,14).
Iubiti fii duhovnicesti,
Cine nu se inchina Celui care este dintru inceput si fara de inceput? Cine nu mareste pe Cel ce vine astazi in lumea intunecata sa o faca luminoasa?
Barbatii vin sa-L vada pe Cel ce S-a facut om, preotii pe Cel ce S-a facut preot dupa randuiala lui Melchisedec, pescarii Il vad si ei pe Cel ce i-a facut pescari de oameni. Si vamesii se bucura, caci vad pe Dumnezeu venit in lume ca sa aleaga dintre ei un ucenic iar, femeile pacatoase vin sa-L vada astazi pe Cel ce a ingaduit ca picioarele Sale sa fie spalate cu lacrimile lor. Fecioarele privesc astazi spre copilul Fecioarei; femeile vin sa-L vada pe Cel ce S-a nascut si a schimbat astfel durerile nasterii in bucurie.
Cu totii vor sa-L vada pe Cel ce ridica pacatele lumii, Pruncul nascut in staulul oilor, in pestera cea saraca, devenita salas al bucuriei. La acest mare si minunat praznic iau parte oameni de toate starile, de toate varstele. Pruncii vad astazi pe Cel ce S-a facut asemenea lor, marturisind din veci existenta Sa dumnezeiasca. Ei privesc spre pruncul Iisus si pornesc colinda vestind cu glasuri ingeresti minunea asteptata de veacuri. Si tot copiii sunt cei ce devin primii mucenici ai lui Hristos, din cauza mandriei si necredintei lui Irod.
Iubiti credinciosi,
Sa nu ne asemanam lui Irod, ci sa pretuim darul vietii lasat lumii prin nasterea de prunci si sa avem dragoste sincera, cu purtare de grija pentru cei mici, caci ei sunt viitorul si rasadurile de viata ale neamului nostru.
Sa sprijinim si sa sporim viata, caci prin aceasta ne facem impreuna lucratori cu Dumnezeu. Ne nastem din dragoste, iar Fiul lui Dumnezeu vine la noi prin puterea nemasuratei Lui iubiri de oameni. Este darul cel mai sfant, cel mai ales si de dorit sa il primeasca fiecare. Cine refuza acest dar, de fapt el nu vrea sa Il primeasca pe Hristos, Cel care, prin nasterea Sa, aduce pe pamant Viata. Dar viata si fericirea nu se pot implini decat in pace, iar imnul ingeresc al noptii de Craciun, preluat in versurile colindelor ne arata ca venirea Pruncului Iisus inseamna armonia si dragostea intre oameni la care suntem chemati de fiecare data de Craciun.
Raspunsul nostru la chemarea Mantuitorului, a Celui ce vine sa ne aduca Viata, este sa zamislim si sa nastem si noi pe Pruncul Hristos in inimile si in viata noastra prin curatia gandurilor si a faptelor si prin dragostea curata si fierbinte catre Dumnezeu si catre semenii nostri.
Noi, cei din Dobrogea, desi nu avem Pestera Betleemului, avem rasadul acesteia adus de Sfantul Apostol Andrei si asezat in pestera ce-i poarta numele. Ne-am inchinat in acest an in biserica ridicata drept ofranda Mantuitorului Hristos prin mijlocirea parintelui nostru sufletesc al tuturor romanilor. Colindul Sfantului Andrei ne arata ca trebuie sa venim cu lumanari aprinse, avand candelele impodobite, cu sufletele primenite si cu inimile deschise ca sa ne umplem de darul Vieti.
Acestea toate trebuie sa aprinda inlauntrul nostru virtutile care sa faca lumina de la noi pana la cer. Cu aceste ganduri va impartasesc tuturor dragostea parinteasca si bucuria comuniunii, rugand pe pruncul Iisus sa va aduca sanatate, pace binecuvantare si viata sfanta ca si Noul An ce il vom intampina sa fie bogat in daruri duhovnicesti si sa ne imbrace in sfintenie.
Al vostru Arhipastor,
catre Hristos Cel nascut in ieslea Betleemului de tot binele rugator,
