Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane din cele doua Americi
Iubitului cler si dreptmaritorilor crestini,
pace si bucurie de la Hristos Domnul,
iar de la noi arhiereasca binecuvantare.
"Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, ca ce s-a zamislit intr-insa este de la Duhul Sfant. Ea va naste Fiu si vei chema numele Lui Iisus, caci El va mantui poporul Sau de pacatele lor." (Matei 1, 20-21).
Prea Cucernici Parinti,
Iubiti Credinciosi,
Descoperirea ingerului Domnului catre dreptul Iosif ne este prilej de minunare si de bucurie reinnoita in fiecare an caci ea binevesteste mantuirea noastra adusa de Fiul lui Dumnezeu intrupat. Sf. Evanghelist Matei consemneaza apoi ca aceasta vestire implinea profetia lui Isaia: Iata, Fecioara va avea in pantece si va naste Fiu si vor chema numele lui Emanuel, care se talcuieste; Cu noi este Dumnezeu. (Matei 1, 23). Bucuria izvoraste din aceasta vestire ca Dumnezeu este cu noi.
Dar ca sa patrundem sensul vestirii, trebuie sa ne intoarcem la momentul in care Fecioara Maria primeste pe solul ceresc, pe Arhanghelul Gavriil cu o salutare cu totul de neinteles: Bucura-te ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine. Binecuvantata esti tu intre femei. (Luca 1, 28). Maria se afla in rugaciune, asa cum o deprinsese la templu, dar se minuneaza totusi de aceasta vestire. Despre ce stare de har putea fi vorba? Arhanghelul ii talcuieste planul lui Dumnezeu cu aceasta fecioara curata: Ai aflat har la Dumnezeu. Si iata vei lua in pantece si vei naste Fiu. Chiar pentru o faptura umana ce si-a dedicat viata slujirii lui Dumnezeu, aceasta veste este de neinteles. Si ingerul completeaza vestirea: Duhul Sfant se va pogori peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri. (Luca 1, 35). Crescuta in invatatura Sf. Scripturi, Fecioara Maria cunostea intelesul pogorarii Duhului Sfant: acela al coborarii darului lui Dumnezeu peste o persoana, al transformarii acelei persoane intr-o faptura aleasa, chemata la o anumita slujire. Dar Maria cunostea si sensul umbririi Celui Preainalt. In vremea lui Moise, un nor se oprea deasupra cortului marturiei si il acoperea (Numerii 9, 16). Puterea lui Dumnezeu ocrotea cortul si intreg poporul lui Israel care primea semn prin aceasta acoperire unde sa poposeasca. Mai apoi, pe muntele Taborului, un nor luminos i-a umbrit pe cei trei Apostoli si glasul Tatalui din ceruri le-a descoperit ca Acesta este Fiul meu iubit in care am binevoit; pe Aceasta ascultati-L (Matei 17, 5). Intru lumina Schimbarii la Fata a Domnului au primit si ei puterea intelegerii tainei Intruparii Fiului lui Dumnezeu. Prin umbrirea lui Dumnezeu, prin pogorarea Duhului Sfant, se va implini mantuirea omului prin darul lui Dumnezeu si prin raspunsul Fecioarei Iata roaba Domnului, fie mie dupa Cuvantul Tau. (Luca 1, 38).
Evenimentul Bunei Vestiri lamureste taina sarbatorii de astazi, a Nasterii Domnului. Caci la acea vestire Fecioara s-a invrednicit de darul lui Dumnezeu, catre ea, dar si catre intreaga omenire. Maria a fost aleasa, chemata si apoi daruita de Dumnezeu. A fost aleasa inainte de nasterea ei prin randuiala lui Dumnezeu care nu a ingaduit sfintilor parinti Ioachim si Ana sa aiba copii decat la vremea potrivita. A fost apoi chemata de Dumnezeu prin inchinarea ei slujirii la templu, iar mai apoi prin insasi Buna Vestire. Si a fost daruita de Dumnezeu dupa cuvantul ei de acceptare a chemarii. Si aceasta succesiune a alegerii si daruirii in petrecerea Sf. Fecioare descopera si alegerea si daruirea fiecaruia dintre noi.
Dumnezeu ne-a daruit mai intai viata. Ne-a chemat apoi sa devenim creatori ca si Dumnezeu si sa daruim viata in impreuna-lucrare cu Dumnezeu. Cand omul s-a indepartat de Creator si a cazut, Dumnezeu nu l-a lasat in ratacire ci i-a daruit profeti, care, umbriti de Duhul Sfant, au vestit oamenilor voia lui Dumnezeu si mai apoi mantuirea ca dar al lui Dumnezeu prin Intruparea Cuvantului. Dumnezeu l-a daruit omului pe insusi Fiul Sau, ca lumea viata sa aiba si inca viata din belsug. (Ioan 10, 10). Cel ce dintru inceput a facut pe om si a suflat in fata lui suflare de viata si s-a facut omul fiinta vie (Facere 2, 7), l-a renascut pe om la viata adevarata prin darul Fiului Sau.
Nasterea lui Hristos este sarbatoarea vietii ca dar al lui Dumnezeu. Hristos este Darul in care il vedem pe Tatal-Daruitor prin umbrirea Duhului Sfant. Darul nostru de Craciun catre cei dragi nu poate fi altul decat Hristos. Si fara Hristos nici un alt dar nu isi are sens. Dar cum il daruim pe Hristos? Dupa exemplul Sf. Fecioare, primind descoperirea lui Dumnezeu pentru viata noastra, primindu-l pe Hristos ca dar pentru ca apoi sa-l oferim celorlalti. Hristos ca dar se ofera in Biserica prin cuvant si prin taina. Cuvantul este cel al Evangheliei in care Hristos Insusi se vesteste pe Sine si se lasa vestit de Evanghelisti. Iar taina este oferirea Trupului si Sangelui lui Hristos Cel vestit mai inainte la Evanghelie. Primindu-l pe Hristos la Sf. Liturghie primim si viata Lui care ne innoieste viata noastra. Si darul pe care l-am primit se cuvine sa-l oferim. Celor din familia noastra, frati, copii, nepoti. Celor din viata noastra, rude, vecini, prieteni. Celor straini carora le putem deveni aproapele ca in parabola Samarineanului milostiv. Orice alt dar pe care il oferim de Craciun primeste sens si este insotit de bucurie daca este in legatura cu Darul de la Dumnezeu, Hristos-Domnul.
La acest praznic slavit va indemn sa luam aminte la semnificatia darului de Craciun in viata noastra, pentru noi, familiile si parohiile noastre. Sa patrudem sensul darului lui Dumnezeu catre noi, dar pe care se cuvine sa-l oferim celor din jur. Si impreuna sa multumim lui Dumnezeu pentru darurile lui de sanatate, pace, bunasporire in fiecare familie crestina.
Va imbratisez frateste in Hristos Domnul si va urez sa petreceti sfintele sarbatori ale Craciunului, Anului Nou si Bobotezei cu darul si pacea de la Dumnezeu.
