Cuvant la Nasterea Domnului Iisus Hristos 2010 - IPS Calinic
"Domnul Dumnezeul tau este in mijlocul tau ca un izbavitor puternic. El se va bucura foarte de tine si in dragostea Lui va tresalta si va canta de bucurie pentru tine" (Sofonie 3, 17)
Dreptmaritori crestini si crestine, iubitori ai Nasterii lui Iisus Hristos
Din intelepciunea lui Dumnezeu, omul, coroana creatiei Sale a fost asezat in spatiul terestru - Pamantul - care ni sa dat sa-l locuim din mila Sa, bucurandu-ne de frumusetile acestei lumi vazute.
Din cand in cand, privirile noastre se coboara spre pamantul pe care pasim, aducandu-ne aminte ca este "asternut picioarelor lui Dumnezeu" (Isaia 66, 1), apoi ne ridicam privirile, cuprinzand zarea cu rasaritul si apusul soarelui, cantand: "Cerurile spun slava lui Dumnezeu si facerea mainilor Lui o vesteste taria. Ziua zilei spune si noaptea noptii vesteste stiinta. Nu sunt graiuri, nici cuvinte, ale caror glasuri sa nu se auda. In tot pamantul a iesit vestirea lor si la marginile lumii cuvintele lor. In soare si-a pus locasul Sau; si El este ca un mire ce iese din camara Sa. Bucura-seva ca un urias care alearga in drumul Lui" (Psalmul 18, 1-6).
Atunci cand incercam sa intelegem atotputernicia si atotprezenta lui Dumnezeu, precum si caldura iubirii Sale, gandul ne duce tot la psalmistul David care, inspirat de Duhul Sfant, zice: "De la marginea cerului iesirea lui si oprirea lui pana la marginea cerului; si nu este cine sa se ascunda de caldura lui" (Psalmul 18, 7), adica Sfanta Treime ne imbratiseaza intru lumina stralucitoare si binefacatoare a dragostei Sale vesnice. Cu totul imbucurator si mangaietor pentru sufletul si inima noastra este marturia pe care ne-o da, peste veacul veacurilor, profetul Ieremia, inspirat de acelasi Duh Sfant, cand citim: "Atunci mi S-a aratat Domnul din departare si mia zis: "Cu iubire vesnica te-am iubit si de aceea miam intins spre tine bunavointa" (Ieremia 31, 3). Tocmai aceasta bunavointa dumnezeiasca s-a concretizat in Sfanta Intrupare a lui Iisus Hristos, venit intre noi oamenii, de data aceasta fiind El casnic si impreuna vietuitor cu fiecare dintre noi. Ce poate sa insemne: "Caci Dumnezeu asa a iubit lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul Nascut L-a dat, ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica?" (Ioan 3, 16). Care balsam poate fi mai alinator ca si atunci cand auzim: "Ca Dumnezeu n-a trimis pe Fiul Sau in lume ca sa judece lumea, ci ca sa se mantuiasca, prin El, lumea?" (Ioan 3, 17) La atata bogatie de iubire, Sfantul Apostol Pavel, cel care a calatorit pana in al treilea cer, ne indeamna, aproape poruncindu-ne: "Bucurati-va pururea intru Domnul si iarasi zic: Bucurati-va!" (Filipeni 4, 4).
Cum sa nu fim intr-o bucurie dumnezeiasca, mereu crescanda si mereu prezenta in viata noastra, viata ca dar unic facut noua din iubirea vesnica a lui Dumnezeu? Precum respiratia noastra si bataile inimii din fiecare secunda, asa trebuie sa fie recunostinta si multumirea noastra, izvorata ca razele din soarele diminetii.
Dreptmaritori crestini, Se cuvine cu adevarat, ca noi sa vedem, din hatisurile acestei lumi, chemarea lui Dumnezeu, Parintele nostru, la iubirea cea adevarata, trainica si sfanta, atotintelegatoare si ingaduitoare. Cea mai mare lucrare din viata noastra este sadirea iubirii de Dumnezeu, nu numai in inima si sufletul nostru, dar si in iubirea pe care trebuie, neconditionat, sa ne-o aratam - cu toata sfintenia - unii altora.
De obicei, in iubirile noastre, aici pe pamant, nu sunt intr-o egala daruire, adica, de cele mai multe ori unii dintre noi avem o iubire mai mare, pe care o aratam copiilor nostri, familiei, colegilor, prietenilor mai vechi si mai noi, precum si binefacatorilor nostri. Dar iubirea cea mai mare este atunci cand noi nu iubim doar pe cei care ne iubesc, ci trecem peste acest aspect normal si comun, avand privirea atintita la Iisus Hristos, care ne porunceste: "Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc, ca sa fiti fiii Tatalui vostru Celui din ceruri, ca El face sa rasara soarele Sau peste cei rai si peste cei buni si face sa ploua peste cei drepti si peste cei nedrepti" (Matei 5, 44-45).
Daca invatam cu ravna poruncile lui Iisus Hristos Domnul si le intrupam in viata noastra de zi cu zi, avem sansa unica de a fi: "fiii Tatalui din ceruri" (Matei 5, 45), care ne considera fiii Sai din veac. A raspunde cu ura impotriva celor care ne necajesc este o lucrare negativa care indarjeste pe cel care este urat de catre noi. Mai mult chiar, ramanem surprinsi de logica divina atunci cand citim in Sfanta Scriptura: "Ca daca iubiti pe cei ce va iubesc, ce rasplata veti avea? Oare pacatosii nu fac si ei la fel? Si daca imbratisam doar pe fratii nostri, ce faceti mai mult? Oare paganii nu fac si ei tot la fel?" (Matei 5, 46-47)
Dreptmaritori crestini, iubitori ai Nasterii lui Iisus Hristos Pentru a ne tamadui de nestiinta si ura sau desconsiderare or persiflare, porunca lui Iisus Hristos ne inunda prin chemarea imperativa: "Drept aceea, fiti voi desavarsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este" (Matei 5, 48).
Ascultand Cuvantul Domnului Iisus Hristos, de a ne ridica din micimea noastra egoista si plina de orgoliu, iertand si iubind pe vrajmasii nostri vremelnici - de altfel - intelegem mai bine drumul nostru spre desavarsire. Iubind sincer si dezinteresat pe aproapele nostru, drumul catre Dumnezeul desavarsirii, in urcus duhovnicesc este luminat de caldura si razele luminii Duhului Sfant. Vedem deslusit ca la intalnirea cu Hristos Domnul, vom fi intrebati daca am citit Testamentul Sau din Sfanta Scriptura si care sunt mijloacele de a ne mantui.
Intr-o viziune uimitoare, Sfantul Evanghelist Matei, prin Duhul Sfant ne descopera judecata care ni se va face noua, dand seama de modul cum am avut grija de aproapele nostru, intreaga grija pentru mantuirea noastra si a celor care vietuiesc dimpreuna cu noi in frumusetea vazuta a acestei lumi.
Dreptmaritori crestini, Citind in Sfintele Scripturi vedem cum Iisus Hristos - Fiul Omului, venind intru slava Sa cu toti ingerii, stand pe tronul slavei Sale va aduna in fata Lui neamurile - deci si neamul romanesc - si avand ca martori toti ingerii pazitori pe care i-am avut dati la Sfantul Botez, pentru a ne ocroti si ajuta in toata viata pamanteasca.
Asa va incepe judecata Lui dumnezeiasca, zicand: "Veniti binecuvantatii Parintelui Meu, mosteniti imparatia cea pregatita voua de la intemeierea lumii!" (Matei 25, 34) Care ar fi motivatia acestei poftiri dumnezeiesti? Iata Cuvantul Domnului Iisus Hristos: "Ca am flamanzit si mi-ati dat sa mananc, am insetat si mi-ati dat sa beau; strain am fost si M-ati primit; gol si M-ati imbracat; bolnav si M-ati cercetat, in temnita am fost si ati venit la Mine. Atunci ii vor raspunde dreptii, zicand: "Doamne, cand Te-am vazut flamand si Te-am hranit? Sau insetat si Ti-am dat sa bei? Sau cand Te-am vazut strain si Te-am primit, sau gol si Te-am imbracat? Sau cand Te-am vazut bolnav sau in temnita si am venit la Tine?" Si raspunzand Imparatul Ceresc, le va zice: "Adevar va spun, intrucat ati facut unuia dintre acesti foarte mici frati ai Mei, Mie Mi-ati facut" (Matei 25, 34-40).
Nicicand si niciunde, in toate Scripturile de pe fata Pamantului si nici intr-o alta Religie a lumii, nu vom gasi aceasta identitate divino-umana, ca Dumnezeu sa ne faca cea mai mare bucurie de sub cer, ca noi sa fim considerati fratii Sai mai mici! Ce se va intampla cu cei care dintre noi n-am implinit poruncile lui Iisus Hristos Domnul, de a ajuta pe fratii Sai dar si pe fratii nostri, cu care convietuim din mila Domnului pe acest pamant, fiind deci, de un neam duhovnicesc? Vom auzi cea mai infricosatoare voce, zicand: "Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care este gatit diavolului si ingerilor lui". Ca am flamanzit si nu Mi-ati dat sa mananc; am insetat si nu Mi-ati dat sa beau; strain am fost si nu M-ati primit; gol, si nu M-ati imbracat; bolnav in temnita si nu M-ati cercetat". Atunci vor raspunde si ei zicand: "Doamne, cand Te-am vazut flamand, sau insetat, sau strain sau gol sau bolnav sau in temnita si nu te-am slujit?" Atunci El va raspunde: "Adevar Va spun, intrucat nu ati facut unuia dintr-acesti foarte mici, nici Mie nu Mi-ati facut". Si vor merge acestia la osanda vesnica, iar dreptii la viata vesnica" (Matei 25, 41-46).
Starea este infricosatoare! De justitia divina nu vom scapa niciunul dintre noi daca am dovedit lipsa de dragoste pentru aproapele nostru, care potrivit Scripturii este chiar fratele mai mic al lui Iisus Hristos. Orice lipsa de grija si responsabilitate pentru viata oamenilor, ziditi dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, nu va avea nici iertare dumnezeiasca, oricare ar fi motivele pe care le invocam. Vom sta cu totii in afara imparatiei iubirii lui Dumnezeu daca nu avem grija unii de altii in iubire dumnezeiasca. Tocmai pentru aceasta S-a intrupat Iisus Hristos, devenind Fiul Omului, ca sa ne aduca la cunostinta adevarului si ca nimeni dintre noi sa nu moara, ci sa se intoarca de la ratacire si sa se mantuiasca!
Iubiti cinstitori ai Nasterii lui Iisus Hristos, Cuvine-se cu adevarat sa aducem lauda si multumire lui Dumnezeu, Celui in Treime laudat, Tatal, Fiul si Duhul Sfant, pentru dragostea cu care ne-a zidit pentru a ne bucura de bunatatile Sale, din frumusetea acestei lumi vazute, impartasind, negresit, si celor din jurul nostru, iubirea dumnezeiasca in Domnul nostru Iisus Hristos! Va intampinam cu iubire frateasca, in Domnul nostru Iisus Hristos, dorindu-va, in rugaciune, sanatate deplina si spor binecuvantat in toate lucrarile bineplacute lui Dumnezeu.
Sa ne indreptam bucuria inimii catre Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos si sa-i cantam din prea plinul inimii: Hristos se naste, mariti-L! Hristos din ceruri, intampinati-L! Hristos pe pamant, inaltati-va! Cantati Domnului tot pamantul!
