Parintele Visarion Coman, vietuitor multa vreme la Manastirea Clocociov, a fost unul dintre marii duhovnici romani ai vremii noastre. Venit in manastire in anul 1976, parintele Visarion avea sa devina, in scut timp, un mare duhovnic al regiunii, multi alergand la chilia lui, pentru marturisire, mangaiere si sfatuire.
Manastirea Clocociov a fost ridicata in vremea domnitorului Neagoe Basarab (1512-1521). Mai apoi, domnitorul Mihai Viteazu va recladi biserica, lucru atestat de Gavril Movila, in anul 1619. Incepand cu anul 1625, manastirea devine metoc al Manastirii Cutlumus, din Sfantul Munte Athos. Cutremurul din anul 1628 si cateva incendii vor afecta puternic ansamblul monahal de la Clocociov. Astfel, in anul 1648, manastirea este refacuta, sub domnitorul Matei Basarab. In anul 1838, un nou cutremur va afecta manastirea. Mai apoi, in perioada anilor 1918-1935, intregul ansamblu monahal decade, astfel incat in biserica nu se mai putea nici sluji. Din anul 1982, manastirea este locuita de o obste de maici.
Parintele Visarion Coman - Manastirea Clocociov
Vasile Coman, dupa cum se numea parintele, inainte de a deveni calugar, a vazut lumina zilei in data de 28 octombrie 1921, in localitatea Ivesti, judetul Galati. Parintii sai, Dumitru si Ioana, au primit de la Dumnezeu sase copii; primul biat, botezat Vasile, avea sa devina monahul Visarion.
Urmand cursurile scolii din sat, tanarul Vasile si-a indreptat mai apoi pasii spre atelierul unui cojocar unde, vreme de trei ani, a invatat mesaria cu pricina. Dupa savarsirea stagiului militar, in localitatea Tecuci, in anul 1944, tanarul este luat prizonier de razboi si inchis intr-un lagar rusesc.
Parintele Visarion de la Manastirea ClocociovGandul la monahism a incoltit in inima tanarului inca de pe la varsta de 18 ani. Cu toate acestea, abia la un an dupa eliberare, el isi va indrepta pasii spre Manastirea Bogdana, unde va si imbratisa cu toata puterea viata moanhala. In data de 21 noiembrie 1945, tanarul nevoitor Vasile este tuns in monahism, primind numele Visarion.
Nu dupa mult timp de la tunderea in monahism, monahul Visarion este hirotonit ierodiacon, iar mai apoi, ieromonah. In aceasta perioada, avand numai 28 de ani, parintele se va imbolnavi de reumatism, suferinta care il va chinui mai apoi toata viata. Dupa cinci ani de slujire in Manastirea Bogdana, parintele Visarion este trimis la Manastirea Magura, judetul Bacau, ca preot duhovnic. Dupa trei ani si jumatate, in anul 1955, el va fi trimis la Schitul Inaltarea Domnului, spre a fi duhovnic maicilor de acolo.
In anul 1959, in urma Decretului 410, care dispunea ca toti calugarii de sub 55 de ani sa fie scosi din manastiri, parintele a trebuit sa isi gaseasca si el o meserie. Astfel, indeplinind serviciul de paznic al manastirii, parintele slujea in continuare ca preot, insa intr-ascuns. Vazand insa ca parintele isi poarta in continuare haina monahala, comunistii l-au arestat.
Datorita unor suferinte pulmonare, atestate prin certificate medicale, instanta nu l-a condamnat insa la inchisoare. In iarna anului 1960 insa, cu numai trei zile mai inainte de Nasterea Domnului, parintele Visarion a fost obligat de securisti sa paraseasca schitul de maici. Neavand unde sa mearga, parintele se va retrage intr-o casuta saraca din localitatea Buhoci, judetul Bacau.
In aceasta "sihastrie", parintele se va nevoi, in post si rugaciuni neincetate, vreme de cinci ani. Spre a se putea intretine, parintele slujea satenilor, ca bun cojocar. Maicile evacuate din schit, mai tinere decat varsta hotarata de comunisti pentru a putea ramane in obste, se angajasera in fabrica de materiale textile din aceeasi localitate.
Intr-o asemenea smerenie si tacere a vietuit parintele in casuta saracacioasa de la marginea localitatii, incat abia dupa anul 1965, satenii au aflat ca bunul cojocar era preot. In pofida ordinelor comunistilor, parintele isi va indrepta pasii spre Sfantul Altar. Astfel, el este randuit preot duhovnic la Manastirea Sucevita, unde va pastori obstea de maici vreme de zece ani.
Datorita climei umede din regiune, care ii acutiza durerea de reumatism, cat si datorita faptului ca maicile de la Manastirea Magura si de la Schitul Inaltarea Domnului nu puteau fi primite in obstea maicilor de la Sucevita, datorita varstei lor, parintele Visarion a hotarat sa porneasca la drum, spre un loc mai cald, unde sa poata aduna in jurul lui maicile risipite prin satul de langa manastire.
Pentru aceasta, maica Mihaela, stareta de la Schitul Inaltarea Domnului, a primit binecuvantarea parintelui de a cauta o manastire potrivita dorintei sale, in partea sudica a tarii. Inainte ca maica sa plece la drum, parintele i-a spus: "Vom merge intr-un loc sarac, unde nimeni nu vrea sa stea!"
In cele din urma, pasii maicii se vor opri la Manastirea Clocociov, din judetul Olt, o manastire veche, insa aproape parasita la acea data. In ziua de 24 mai 1976, parintele Visarion avea sa poposeasca in Manastirea Clocociov, impreuna cu maicile din obstile amintite. Biserica manastirii, precum si cladirile din jur, erau ruinate, vegetatia abundenta crescand pretutindeni, ca intr-o salbaticie. In scurta vreme, obstea monahala de la Clocociov avea sa intre intr-o randuiala bine pusa la punct.
In ziua de 28 octombrie 2001, parintele Visarion avea sa implineasca 80 de ani, pentru ca numai in cateva luni el sa se nasca pentru viata cea vesnica. Astfel, in ziua de 25 martie, parintele avea sa slujeasca ultima sa Sfanta Liturghie. In noaptea zilei de 11 aprilie 2002, in urma unei boli la ficat, insotita de multa durere nerostita, parintele Visarion a adormit in Domnul.
