Parintele Tadei, marele duhovnic de la Manastirea Vitovnita, s-a nascut in anul 1914, in satul Vitovnita, din parinti evlaviosi, simpli tarani, chiar in ziua praznicului Sfantului Apostol Toma, drept motiv pentru care a si primit numele de Toma. Dupa ce a terminat scoala primara, tanarul Toma a urmat si absolvit Scoala de Comert si Meserii din Petrovat pe Mlava.
Parintele Tadei de la Vitovnita
Parintele Tadei, ca mirean Tomislav Strabulovic, s-a nascut la 19 octombrie 1914, de praznicul Sfantului Apostol Toma, al carui nume l-a primit, prematur, la sapte luni, la targ, din parinti tarani din satul Vitovnita de langa Petrovat pe Mlava. A fost botezat imediat dupa nastere, parintii temandu-se ca nu va trai. De la nastere a avut o slaba constructie fizica si o sanatate fragila, incat, mai tarziu, ca monah, stia adeseori sa glumeasca cu smerenie pe seama sa, spunand: "Din mine nici nu ar fi putut iesi ceva mai bun, doar m-am nascut la targ (iarmaroc)."
Parintele Tadei de la Manastirea Vitovnita Parintele Tadei de la Manastirea Vitovnita
Copilaria intr-o familie de tarani saraci, in vremea razboiului si dupa razboi nu a fost usoara pentru micul Tomislav. El a ramas de la o varsta frageda fara mama, si apoi, in casa - unde, in locul glasului bland al tandretii materne s-a facut auzit, mai intai, glasul unei mame vitrege, iar apoi al alteia - Tomislav cel slab la trup, suflet foarte sensibil, care impotrivindu-se mediului vitreg, traia intr-o lume a gandurilor sale, a vazut multa mahnire si necazuri.
De aceea, dupa cum chiar el spune, a stiut "cu o coaja de paine in buzunar sa fuga de acasa". Si prin statura, si prin sanatate, si prin caracter era diferit de toti ceilalti copii din sat, iar aceasta era crucea sa: era diferit, chiar si in privinta mancarii - de cand se stia nu a putut manca mancare gatita cu grasime, nu a mancat oua si nici nu a baut lapte, si nici nu a putut sa guste carne. L-au certat, au incercat sa-l hraneasca cu forta, dar organismul lui nu a primit nici un fel de mancare de origine animala.
Pana la varsta de 16 ani a mancat, dupa chiar el spune, "mai cu seama paine, ceapa si castraveti". S-a nascut, din dragostea lui Dumnezeu, in lumea aceasta ca printre straini, sa posteasca si sa petreaca in feciorie inca din copilarie: a fost copil postitor si ca staret postitor in feciorie s-a mutat in Imparatia Cerurilor. Era ponegrit si era luat in ras, socotit neputincios, incapabil de munca si in general nefolositor, incat intreaga lui copilarie a semanat copilariei triste a Cuviosului Ambrozie de Optina.
Parintele Tadei de la Manastirea Vitovnita Parintele Tadei de la Manastirea Vitovnita
Toti ii vorbeau cu dispret, subestimandu-l: "Tu nu esti bun de nimic. Uita-te la Miladin (un alt copil) cum il ajuta pe tatal lui, iar tu degeaba mananci paine!". Atat de mult il dureau aceste cuvinte pe micul Tomislav, incat alerga pe camp, unde sub un copac, in roua, cu desavarsire singur pe lume, se ruga lui Dumnezeu sa-i dea mangaiere "si sa faca astfel ca si el sa fie odata bun la ceva".
Il chinuia neincetat frica "ca atunci cand va imbatrani nu va fi multumit de el si din aceasta pricina nu a avut niciodata tihna (aceasta frica il va insoti mai tarziu si in primii ani de monahism). Sufletul lui de copil era stapanit, fara indoiala, si de mahnirea ca tatal lui, de altfel un om pasnic si iubitor, nu-i lua apararea si nu si nu se purta cu el asa cum sufletul lui de copil, insetat de dragostea tatalui, astepta: "Nu-mi placea ca se casatorise indata dupa moartea mamei si avea alti doi copii cu alta femeie, iar mai cu seama cand s-a casatorit a treia oara, caci si cea de-a doua sotie i-a murit."
Dorinta de a sluji lui Dumnezeu l-a cuprins pe Parintele Tadei inca din copilarie. "Inca din copilarie am dorit sa-i slujesc lui Dumnezeu. Pe cand eram copil socoteam ca totul aici pe pamant este numai slujire. Parintii slujesc copiilor lor, copiii parintilor, isi slujesc unii altora. Atunci am avut dorinta sa-i slujesc lui Dumnezeu. Pentru ca El este Parintele intregului neam omenesc si intregului univers trebuie sa-i slujim Lui, Care este cel mai mare. Aveam aceasta dorinta cand eram copil. Mai tarziu, nu le-am putut spune asta parintilor mei pentru ca stiam ca nu voi capata binecuvantarea lor pentru aceasta, dar cand am ajuns la majorat am plecat singur la manastire. Mama murise mai inainte de aceasta, dar tatal meu era inca in viata, si el nu a fost de acord cu plecarea mea. Insa,cand i-am propus sa primesc cinul monahicesc i-am cerut binecuvantare, de la tatal meu, iar el m-a binecuvantat, si ii multumesc lui Dumnezeu pentru asta."
Inceputurile vietii sale calugaresti sunt legate de Manastirea Milkovo, de langa Svilainta si de Parintele Ambrosie de la Milkovo, ucenic al Cuviosului Ambrosie de la Optina, care, dupa cuvintele Staretului Tadei, avea nemarginita dragoste si iertare.
Tadei a fost inchinoviat in 1935 la Manastirea Gorniak, pe 10 martie, spre a fi tuns in cinul monahicesc la 14 iulie, acelasi an, ca frate in obstea Manastirii Gorniak. Indata dupa inchinoviere, in 1935, a fost indrumat spre Scoala de Iconografie de la Manastirea Rakovita. La dorinta Patriarhului Bisericii Ortodoxe Sarbe de la acea vreme, Varnava, Episcopul Veniamin i-a dat monahului Tadei dezlegare canonica sa mearga in eparhia Belgradului si Karlovitului, iar acesta a intrat in obstea Manastirii Rakovita.
Tadei a fost hirotonit in cinul de ieromonah la 3 februarie 1938, la Manastirea Rakovita, de catre Episcopul Mitrofan al Harkovului. A fost ridicat la treapta de egumen in 1949, in Catedrala din Belgrad, de catre vicarul patriarhal Visarion, fost episcop al Banatului. In octombrie 1938, ieromonahul Tadei a fost mutat, pentru nevoile slujirii, la Patriarhia din Peci. Dupa incheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial, ieromonahul Tadei a parasit Peciul si s-a intors la Manastirea Rakovita. In aprilie 1947, ieromonahul Tadei s-a reintors in eparhia Branicevo, cu dezlegare canonica si a intrat in obstea Manastirii Gorniak.
La dorinta Patriarhului Gavriil, ieromonahul Tadei se reintoarce la Patriarhia din Pec, in anul 1949, si devine vicar al acesteia. In 1955, din motive de sanatate, avand dezlegarea Patriarhului Vichentie, egumenul Tadei se intoarce pentru a doua oara in eparhia Branicevo. In aceasta eparhie, a fost o vreme preot paroh in satele Peci si Klenovat si in parohia Sapinska, iar apoi, din 1957, staret al Manastirii Gorniak.
La inceputul lui noiembrie 1959, egumenul Tadei a primit dezlegare canonica pentru a pleca in Manastirea Hilandar, aflata sub jurisdictia Patriarhului Ecumenic de la Constantinopol. Dupa patru luni incheiate, cu acordul autoritatilor grecesti, egumenul Tadei a parasit Manastirea Hilandar si Sfantul Munte, intorcandu-se in patrie. Aici a fost, o vreme, paroh in satul Bistrita, apoi staret al Manastirii Tuman.
La dorinta sa, in 1962, a fost randuit la staretia Manastirii Vitovnita. A petrecut in aceasta slujire vreme de zece ani, pentru ca, in cele din urma, slujind ca paroh in Vlaski Doi, sa fie pensionat, iar apoi asezat la staretia Manastirii Pokainita, de langa Velike Plane si ca duhovnic al Manastirii Tuman, iar apoi, pentru a doua oara, la staretia Manastirii Vitovnita.
Arhimandritul Tadei, staretul Manastirii Vitovnita, a trecut la Domnul pe 13 aprilie 2003, in satul Bacika Palanka din Voievodina, in casa credinciosilor ce s-au ingrijit de el in ultimii ani ai vietii sale pe pamant.
Cuvant de invatatura al Parintelui Tadei
- Care este cel mai de seama lucru in viata duhovniceasca?
- Cel mai insemnat lucru este, cred, paza pacii inimii. Sa nu va tulburati sub nici un chip. In inima trebuie sa domneasca pacea, linistea, tacerea, linistirea. Valmasagul gandurilor este starea duhurilor cazute (dracii, duhurile care au cazut de la Dumnezeu). Mintea noastra, dar, se cere sa fie adunata, unita, atenta. Numai in mintea unita se poate salaslui Dumnezeu Cel Unul.
