Parintele Sofian Boghiu s-a nascut in comuna Cuconestii-Vechi, jud. Balti, dincolo de Prut, pe 7 octombrie 1912. A primit la botez numele Serghei. La varsta de 14 ani ajunge frate de manastire la Schitul Rughi, jud. Soroca, iar dupa 11 ani de ascultare primeste tunderea monahala in Manastirea Dobrusa. A urmat scoala de cantareti la Dobrousa si Seminarul monahal de la Cernica, unde ii va avea printre colegi pe Patriarhul Teoctist, pe episcopul Ramnicului -Gherasim Cristea si pe Arhim. Grigorie Babus.
La data 06 august 1939 este hirotonit diacon, in Catedrala din Balti, de episcopul Tit Simedrea. Din cauza ocuparii Basarabiei de catre rusi, este nevoit sa paraseasca Manastirea Dobrousa si astfel, alaturi de staretul sau si ceilalti frati din obste, ajunge la Manastirea Caldarusani.
In anul 1940 se inscrie la Academia de Belle Arte din Bucuresti, sectia Arta Decorativa, devenind in anul 1945, pictor licentiat.
Parintele Sofian Boghiu
In perioada 1942-1946, urmeaza cursurile Facultatii de Teologie, sustinanad lucrararea de licenta cu titlul: "Chipul Mantuitorului in iconografie". Este hirotonit preot la Manastirea Antim, la 15 noiembrie 1945.
In vara anului 1958, este arestat si inchis, impreuna cu alti membrii din cadrul miscarii spirituale "Rugul Aprins". A fost condamnat la 16 ani de inchisoare pentru "uneltire contra ordinii sociale prin activitate mistica dusmanoasa". Dupa 6 ani a fost pus in libertate. Despre acei ani declara mai apoi: "Daca pot zice asa, mie mi-a placut in inchisoare [...] Era bine acolo. Mult mai bine decat aici, in asa-zisa noastra libertate. Te puteai concentra [...] Nimic nu te distragea de la Dumnezeu. Pe cand afara… cate probleme!”
A trecut la cele vesnice in dimineata zilei de 14 septembrie 2002, in chilia sa de la Manastirea Antim. La sarbatoare Inaltarii Sfintei Cruci, parintele a fost pomenit de doua ori - la ectenia celor vii si, cateva ore mai tarziu, la cei mutati la Domnul. A murit chiar in timpul Sfintei Liturghii.
In ciuda faptului ca vietuia intr-o manastire aflata in centru Bucurestilor, Parintele Sofian a ales sa traiasca intr-un plan mai indepartat vietii publice. Chiar daca a fost prezent la diverse conferinte, la emisiuni radio si TV, nimic din toate acestea nu i-au afectat imaginea de monah. Participa la cele din lumea vazuta, ca un simplu vizitator.
Parintele Sofian Boghiu - zugrav si profesor
Parintele Sofian Boghiu a pictat multe lacasuri din tara si din strainatate. Dintre acestea amintim: Schitul Darvari (1964 si 1993), Manastirea Agapia (1970), Manastirea Deir-El-Harf - Liban (1971), Manastirea Radu-Voda - Bucuresti (1973), Catedrala din Homs - Siria (1978), Biserica din Hama - Siria (1979).
Parintele Sofian Boghiu
A predat pictura la seminariile monahale din Manastirea Neamt si Curtea de Arges, a organizat ateliere de icoane si picturi de catapeteasma la Manastirea Plumbuita si Schitul Maicilor. A pictat in tara 25 de biserici, din care 6 integral, iar restul restaurate. In strainatate a pictat integral trei biserici.
Parintele Sofian Boghiu - duhovnicul tuturor
Parintele Sofian Boghiu a primit in scaunul duhovniciei pe toti cei care veneau la dansul, fara rezerve. Parintele prof. Constantin Coman spunea in acest sens: „Chiar ma intrebam uneori - nu cu rautate - de ce nu face parintele o selectie, pentru ca un duhovnic avansat ca dansul sa nu se mai ocupe de copii in sufletul carora nu a patruns rautatea sau de babute care vor fi iesit de mult din valtoarea ispitelor si pacatelor, ci de cei care au cu adevarat probleme duhovnicesti, greu de rezolvat. Dupa mintea mea, era ca sii cum un chirurg renumit ar fi continuat sa opereze apendicita, alaturi de cele mai complicate operatii pe cord! ... Atat de accesibil era Parintele, incat depindea numai de tine sa fie si duhovnicul tau.”
Parintele Sofian Boghiu - prietenul saracilor
Mitropolitul Martir Antim Ivireanul a stabilit ca Manastirea Antim sa ajute pe saraci. Tinand seama de acest testament, Parintele Sofian a avut neincetat grija ca cei veniti la aceasta manastire, sa nu plece nemangaiati. Asa se face ca dupa slujba, la trapeza manastirii erau prezenti multi credinciosi care aveau nevoie de hrana.
Parintele Sofian Boghiu - Sfaturi duhovnicesti
Calea de urmat in viata: casatorie sau calugarie?
Casatoria este calea normala a vietii. De la inceputurile lumii a fost o pereche de oameni, stramosii nostri Adam si Eva. Ei au avut aceasta porunca de la Dumnezeu sa creasca si sa se inmulteasca fiind randuita astfel familia ca temelie a neamului omenesc si ca izvor al vietii. Prin casatorie omul, barbat si femeie, devine creator inmultind neamul omenesc. E o chemare generala pentru acest mod de viata.
Calugaria este sfat evanghelic si vine la calugarie numai cine are chemare, cine este indemnat din miezul fiintei lui.
Ce sa fac daca am inima impietrita si nu simt nimic cand spun rugaciunea ?
Sa ne caim pentru acest pustiu in care ne aflam. Acolo, fiind la rugaciune. Sa ne caim inaintea lui Dumnezeu : Doamne, sunt ca un pamant fari de apa, pustiu si nelucrat, spune psalmistul. " Ajuta-ma ! Coboara harul Tau peste inima mea insetata de Tine !" O rugaciune particulara, personala, se poate face atunci, pe loc, in taina inimii tale. Si un examen de constiinta : pentru ce suntem impietriti ? Ca de obicei pacatele noastre ne impietresc. Am facut niste lucruri rele, avem niste oameni pe care nu-i putem ierta, inima noastra are un invelis din acesta gros, din cauza urii impotriva aproapelui nostru. Si ne rugam sa sfasie Dumnezeu acest vid, sa deschida iarasi aceasta inima : trebuie sa o faca permeabila pentru tot ceea ce se petrece in jurul nostru.
