Parintele Nicolae Afanasiev s-a nascut in Odessa pe 4 septembrie 1893. Tatal sau, Nicolae Grigorievic Afanasiev era avocat. Dupa ce a studiat matematica la universitate s-a inrolat in Armata Alba ca artilerist in timpul razboiului civil care a urmat Revolutiri Ruse din 1917. In 1925 a absolvit Facultatea de Teologie in Belgrad, unde a lucrat sub indrumarea cunoscutului istoric bisericesc rus A. P. Dobroklondky. In acelasi an se casatoreste. Dupa cinci ani in care a predat la Seminarul Ortodox Sarb din Skopije va activa, incepand cu 1930, ca profesor de Drept Canonic la Institutul Sfantul Serghie din Paris. A fost hirotonit preot pe 6 ianuarie 1940 de catre Mitropolitul Evloghie, la slujba participand si Serghei Bulgakov si Ciprian Kern.
Chiar daca activitatea sa didactica a suferit o intrerupere in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial (cand intreprinde o activitate pastorala in Tunisia), din 1947 a continuat apoi sa predea in cadrul acestui institut pana la sfarsitul vietii. A murit pe 4 decembrie 1966.
Parintele Nicolae Afanasiev nu a scris o opera vasta. Lucrarea sa cea mai cunoscuta este Biserica Sfantului Duh, pe care a sustinut-o in 1948, ca teza de doctorat. A scris de asemenea numeroase articole teologice. Afanasiev a ramas in constiinta teologilor ortodocsi si non-ortodocsi mai ales prin promovarea "teologiei euharistice”.
Parintele Alexander Schmemann spune despre el ca "era omul unei idei, sau, mai bine spus, al unei singure viziuni. [...] In spatele acestei aparente se afla un foc ascuns, o dragoste arzatoare pentru Biserica. Din acest motiv Biserica a constituit centrul acestei viziuni, si, parintele Afanasiev, atunci cand mesajul sau este inteles si descifrat, va ramane pentru generatiile urmatoare ca un renovator original al eclesiologiei.”
Activ in intrunirile ecumenice, Afanasiev a fost observator ecumenic oficial la Conciliul II Vatican.
