Parintele Ghelasie de la Filoteu este un parinte necunoscut multora sau, mai bine spus, cunoscut de prea putini. Din mila lui Dumnezeu, spre folos duhovnicesc, mi-a fost dat sa intalnesc un parinte minunat, cu o dragoste vrednica de Pateric si cu un chip izvorator de lumina. Acesta este Parintele Ghelasie, portarul de la Manastirea Filoteu, din Sfantul Munte Athos.
Sfantul Munte este un loc ce merita strabatut la pas, pasind lin pe potecile lui umbrite si calcate de pasii atator sfinti pustnici si nevoitori ai locului. Locul este in intregime binecuvantat de Dumnezeu. Paduri dese, plante minunate, izvoare si rauri nenumarate, valuri si stanci colturoase, locuri cu nisip fin, rape si prapastii, chilii pustnicesti si scorburi, manastiri, schituri si chilii. A merge cu masina inseamna a pierde enorm din minunatia locului.
Parintele Ghelasie de la Filoteu
Mergand din manastire in manastire, am hotarat sa innoptam la Manastirea Filoteu. Stiam ca aici se afla icoana Maicii Domnului numita "Glykofilousa", adica "Dulce Iubitoarea". De asemenea, printre multimea de Sfinte Moaste, se afla si Mana dreapta a Sfantului Ioan Gura de Aur. Alaturi de acestea, urma sa descoperim ca omul, ajuns locas al Duhului Sfant, bucura nespus de mult sufletul.
Parintele Ghelasie de la Filoteu
Am ajuns la manastire imediat dupa Vecernie, pe cand intreaga obste se alfa la trapeza (la masa). Manastirea izvora o tacere si o liniste de care nu ma puteam satura. Soarele apunea lin peste biserica, incalzindu-o cu o lumina calda.
Ne-am oprit la poarta, ne-am rezemat bagajul de o piatra si am inceput a privi in jur. Dupa cateva minute, am zarit un parinte. Se afla la primul etaj al cladirii cu chilii, in fata bisericii. Acolo era trapeza. Manca singur, afara, pe marginea zidului. Acela era portarul.
Vazandu-ne, ne-a facut semn sa venim la el. Am lasat bagajele al umbra si am urcat la etajul cu trapeza. Bucuria si lumina de pe chipul parintelui m-a coplesit. Rar mi-a fost dat sa vad atata bucurie pe chipul unui necunoscut, la intalnirea cu alt necunoscut.
Afland ca parintele cu care calatoream purta numele Sfantului Gheorghe, il imbratisa calduros si ii ura multa sanatate. La noi in tara, Sfantul Gheorghe fusese deja praznuit. Bucuria nu ii parasi chipul nici o clipa. Ne ruga sa ii spunem numele noastre. Le nota intr-un carnetul si le privi cu atata bucurie, de parca ar fi aflat ceva ce cauta de multa vreme.
Parintele Ghelasie de la Filoteu
Privind spre locul unde manca, am vazut ca abia incepuse sa guste ceva. Lasa insa mancarea, spre a veni la noi. Inapoindu-se la farfuria lui, el lua marul de langa ea, il taie in patru parti si se intoarse la noi. Ne dadu fiecaruia cate o parte. Eram trei. El ramase cu una singura. Cata dragoste ! In zilele de post mancarea este putina, ba chiar si o singura masa pe zi. Parintele renunta insa la o parte semnificativa din portia lui.
Cum iesira de la trapeza toti parintii si fratii, el ne puse la masa. Ne-a adus multa si buna mancare, desi era post. Sau poate Domnul ne-a dat sa simtit totul atat de bun, pentru parintele. Ne-a spus ca el este portar si ca trebuie sa mearga la locul lui. I-am multumit si am ramas la masa, in tacere, fiecare bucurandu-ne de dragostea monahului.
Am terminat masa, am facut rugaciune si am iesit in curte. Bagajele erau inca la poarta. Am mers sa le luam, iar parintele Ghelasie ne-a dat fiecaruia cate o camera, desi nu el era arhondarul. Am asteptat mult pe arhondar, iar cand parintele a vazut ca nu mai vine, ne-a spus ca a intrat la chilie si ca nu mai iese. El insusi ne-a dat camerele, a verificat sa avem de toate, iar apoi s-a retras in liniste.
La slujba de noapte, ne-a cautat in mod special, ne-a adus in fata si ne-a asezat in trei scaune. Simteam atata caldura incat nu stiam de pot bucura pe parintele macar cu o farama din bucuria pe care el o nastea in mine, in noi.
Parintele Ghelasie de la Filoteu
A doua zi, la plecare, am poposit la poarta, mai bine de o ora. Toti erau pe la chilii. Parintele portar, simplu monah, Ghelasie, era la locul lui, pe bancuta. Am stat mult de vorba. Vorbeste germana, greaca si engleza. Se descurca bine cu engleza.
Abia acum afla ca noi suntem romani. La un moment dat, intra in camaruta de la poarta si scoase o cutie de carton, spre marea lui bucurie si spre a noastra surprindere. In ea erau adunate vederi cu manastiri din Romania, poze cu Parintele Cleopa Ilie, cu PF Teoctist, cu icoane si moaste de la noi. Ne-a zis ca erau de la pelerini. Le adunase in timp.
Privind poza cu PF Teoctist, isi face cruce si o saruta. Zice: "A fost un mare om. Eu il pomenesc in fiecare zi." Multa bucurie am simtit in acele clipe. Un neamt ce nu a trait in Romania ne iubeste tara si patriarhul.
L-am rugat sa ne dea voie sa facem cateva poze impreuna. Atunci, parintele a zis: "Yes, but first, let me take my gun, my Kalasnikov." si a zambit. Adica: "Da, dar mai intai stati sa imi iau arma, sa imi iau Kalasnikov-ul." Iar in acel moment, el isi lua siragul de metanii lasat pe bancuta, atuncicand a scos cutia cu vederi din Romania.
Parintele Ghelasie de la Filoteu
La plecare, parintele Ghelasie a vorbit cu un sofer de microbuz sa ne duca pana la poalele muntelui, fara a ne lua bani. Pentru a economisi 7euro, noi am fi mers pe jos. Parintele ne aduse apoi mai multe iconite, impartindu-le fiecaruia.
Am urcat in microbuz. Vroiam insa sa mai stam. Parintele era de o lumina rara, iar bucuria nu ii parasise nici o clipa chipul. Inchizand usa masinii, parintele ne-a facut cu mana, precum un parinte, copiilor sau. A ramas facandu-ne cu mana pana ce masina a dat ultimul colt.
Parintele este numit Ghelasie. Este neamt, singurul neamt din Manastirea Filoteu.
Parintele Ghelasie nu este preot, ci simplu monah. El este portar, sta la poarta.
