Parintele Dimitrie Balaur s-a nascut la 4/17 septembrie 1903 la Rezeni, judetul Lapusna, in Basarabia. Conform traditiei familiei Balaur, barbatii erau preoti sau dascali, stiutori si iubitori de carte. La acea data, Basarabia, veche provincie romaneasca, se afla de aproape o suta de ani sub stapanirea Rusiei tariste.
Parintii parintelui, Ana si Isidor Balaur, respectati in sat si cu o viata foarte cuviincioasa, au avut zece copii. Din cei zece copii au trait insa doar trei, parintele Dimitrie fiind cel de-al treilea. Dimitrie a fost crescut in multa dragoste si credinta.
Parintele Dimitrie Balaur a studiat la Seminarul din Chisinau, unde a stat la internat. Disciplinele teologice se predau temeinic, iar slujbele religioase se faceau cu toata ardoarea Ortodoxiei Ruse, astfel ca in toata viata lui parintele a pastrat o dragoste adanca pentru Biserica Rusa.
La data de 27 martie / 9 aprilie 1918 Sfatul Tarii a declarat unirea Basarabiei, cu granitele intre Prut si Nistru, cu Romania. Parintele a hotarat sa studieze astfel in tara, insa moartea tatalui sau l-a facut sa se gandeasca la manastire. Domnul a hotarat insa altfel. El a ajuns la Bucuresti, unde a absolvit Facultatea de Teologie in anul 1928, cu "Magna cum Laude”. In anul 1932 el a absolvit si Facultatea de Litere si Filosofie, specialitatea Geografie si Slava veche, tot cu merite deosebite.
Parintele a fost profesor de religie la Rezina (1928-1929), apoi cativa ani functionar la Sfantul Sinod, locuind intr-o camaruta din Manastirea Antim (1930-1936), si apoi a venit consilier cultural la Episcopia Balti. A fost secretar de redactie la revistele "Biserica Ortodoxa Romana" si "Biserica Basarabeana".
La data de 28 februarie 1937 s-a casatorit in bisericuta Liceului Eparhial din Chisinau cu Minodora Danilov, fiica de dascal din Chiscareni - Balti, absolventa a Facultatii de Litere, Limba Germana, de la Iasi.
In noaptea de Pasti a anului 1937, la 2 mai, a fost hirotonit preot la marea si frumoasa catedrala din Balti, unde a slujit apoi duminicile si de sarbatori, cu intreruperea de un an de refugiu, pana in anul 1944. In zilele de lucru, parintele era ocupat de dimineata pana seara la Episcopie, cu functia de consilier si cu revista.
In urma cedarii Basarabiei, in ziua de 27 iunie 1940, el s-a refugiat impreuna cu familia, la Bucuresti, unde a stat, ca preot la Biserica Oborul Nou, pana in vara lui 1941, cand s-a reintors la Balti. O data cu reluarea Basarabiei, familia preotului Balaur s-a intors acasa, in Basarabia pustiita de sovietici prin deportari si crime.
In primavara lui 1944 insa, la varsta de 40 de ani, parintele a luat din nou calea pribegiei, de data aceasta pentru totdeauna. O vreme buna, parintele a vietuit impreuna cu familia in Caransebes, intr-un loc special amenajat pentru sinistrati.
In cele din urma, parintele a ajuns din nou in Bucuresti. Parintele Dimitrie Balaur a primit postul de profesor spiritual la Seminarul Nifon Mitropolitul din Bucuresti. In anul 1948, prin Legea Nationalizarii din 11 iunie, seminarul a fost desfiintat iar elevii si salariatii lui imprastiati, fiecare pe unde a nimerit.
In vara lui 1948, parintele a fost numit preot la Biserica Sfantul Visarion, iar mai apoi la biserica numita Manastirea Casin. La 22 martie 1959 biserica a fost inchisa, iar parohul a fost arestat, impreuna cu alti ajutatori ai bisericii si cu familia. In vreo doua saptamani, biserica a fost redeschisa, insa tot atunci Parintele Dimitrie Balaur a fost arestat.
La data de 4 aprilie 1959 parintele a fost ridicat de Securitate din biserica la care slujea. Procesul asa-numitului "lot Manastirea Casin" a avut loc la data de 4 septembrie, cand parintele Dimitrie implinea 56 de ani. El a fost condamnat pentru "activitate contra primului de stat socialist din lume" si pentru "activitate contra oranduirii de stat".
Preotul Dimitrie Balaur a fost condamnat la 12 ani de temnita grea pentru lupta contra primului stat socialist din lume, Uniunea Sovietica, si la "15 ani munca silnica, 8 ani degradare civica si confiscarea averii, pentru crima de uneltire contra ordinii sociale". Parintele a fost inchis la inchisorile din Jilava, Gherla, in Delta Dunarii, in Balta Brailei si Periprava, pana in anul 1964, pe cand avea 61 de ani.
Intors acasa, dupa cateva luni, parintele a fost numit preot la Biserica Puisor, iar mai apoi la o biserica din Drumul Taberei. A mai slujit, dupa aceea, si la Biserica Sfanta Vineri Noua si la Biserica Buzesti.
Pensionat in anul 1992, in urma unui incendiu care a lovit Biserica Buzesti, parintele a mai slujit apoi pe unde era invitat. In data de 31 martie 1996, parintele a slujit ultima lui Sfanta Liturghie.
Parintele Dimitrie Balaur a adormit in Domnul la varsta de 91 de ani, in data de 19 aprilie 1996, de Izvorul Tamaduirii, dupa 59 de ani de preotie. Parintele a fost ingropat la Manastirea Cernica.
