Ce poti spune despre cineva pe care nu l-ai vazut niciodata? Totusi bucuria pe care o vezi intiparita pe fata celor ce-ti vorbesc despre o persoana pe care ei au cunoscut-o, aceeasi bucurie la toti, iti da ghes sa stergi praful de pe icoana si sa incerci sa-i dai viata in inimile cititorilor.
Parintele Damaschin Schipor a fost unul dintre parintii mari din Manastirea Putna. S-a nascut in ziua de 12 august 1908 in satul Laura, Vicovul de Sus. La botez a primit numele Sfantului Mare Mucenic Dimitrie, purtatorul de biruinta. A intrat in manastirea Putna la varsta de 28 de ani, fiind calugarit cu numele de Damaschin in anul 1937.
In timpul razboiului, ramas singur in manastire, parintele se ascundea la ceas de primejdie in canalele de scurgere din jurul bisericii. Tot in canale a ascuns si multe dintre obiectele de patrimoniu, ferindu-le astfel de jaful ocupantilor. Catre sfarsitul razboiului, nemtii, simtind ca se apropie rusii, au vrut sa dinamiteze manastirea. Dar parintele Damaschin i-a dus inaintea clopotului si, prin intermediul unui talmaci, mos Costan Bacu din sat, le-a aratat numele regelui Carol I inscriptionat pe clopot si le-a explicat ca regele, care era din neamul lor, a iubit mult tara noastra si Manastirea Putna. Astfel, manastirea a ramas in picioare.
Decretul
Dupa anii plini de suferinte de dupa razboi, in 1959 s-a pornit urgia comunista impotriva manastirilor. Vremuri grele, triste, intunecate. Calugarii erau scosi din manastiri, nu se mai primeau novici, nu se mai faceau hirotonii. Ramaneau zidurile pustii, iar la usi atarnau lacate sumbre. Parintele Damaschin a fost dat afara din manastire, fiindu-i interzis a mai sluji. A lucrat, pentru o vreme, la fabrica din satul Putna.
La un moment dat, o fiica duhovniceasca din Gura Putnei era pe moarte. Familia, vazand-o cat se chinuie, s-a gandit ca nu-si poate da sufletul din cauza ca era sub vreun canon de-al parintelui. L-au chemat pe parintele sa-i citeasca rugaciunile de dezlegare. Parintele n-a intarziat sa vina, chiar daca era imbracat civil, tuns si barbierit, fiind constient ca, in ciuda interdictiei, nimeni nu i-a luat harul preotiei. A citit rugaciunile la capul muribundei si s-a pregatit sa plece. La poarta il astepta o surpriza: seful de post. "Ce cauti aici? Stii ca n-ai voie sa faci slujbe!" Parintele i-a spus ca n-a facut slujbe, ci a citit numai niste rugaciuni. Aceasta nu l-a impiedicat sa-si primeasca rasplata: doi ani de inchisoare. La 1 mai 1965 parintelui i s-a permis sa revina in mult iubita-i manastire.
Trecerea
In manastire a incercat din rasputeri sa faca din toate rugaciune. A fost foarte ravnitor pentru casa lui Dumnezeu. N-a lipsit de la biserica decat cand era grav bolnav. Intr-o iarna, a mers de-a busilea la biserica, picioarele fiindu-i betegite, neprimind sa fie ajutat. Avea lucrarea lui, taina lui, nevointa lui. La chilie citea mult din psaltire, pe care o stia pe de rost. In ultimii ani ii slabise vederea. Se ajuta de o lupa mare pentru a citi. Odata, la un Sfant Maslu, si-a uitat lupa. Ce sa faca? A inceput sa zica pe de rost, in grai moldovenesc, pericopa din Evanghelie: "Trecea odata Iisus prin Ierihon.. iar Zaheu fiind mititel de statura."
Simplu, smerit, senin, iubind pe toti si fiind iubit de toti, parintele isi facuse prieteni si din necuvantatoarele intraripate, pe care le hranea cu resturi de paine si de mamaliga luate de la trapeza. La chemarea parintelui pasarelele veneau in graba, mancand din palma lui, asezandu-i-se pe bratele intinse si pe umeri.
Si cum pentru omul duhovnicesc moartea nu este un lucru de speriat, ci o trecere intr-o alta viata in care deja a intrat, o adormire, tot asa s-a intamplat si cu parintele Damaschin. Intr-o zi de duminica, la inceputul toamnei lui 1988, parintele s-a intors la chilie de la Sfanta Liturghie, s-a urcat pe un scaunel, a privit incinta manastirii, biserica ce i-a fost atat de draga, apoi s-a dus in coltul lui de rugaciune, s-a asezat in genunchi si, avand cuvintele rugaciunii in minte si in inima, si-a dat sufletul in mana Domnului sau, pe care L-a iubit.
Atat in timp ce i se facea trisaghionul, cat si in timp ce se citea psaltirea la capataiul sau, multe pasarele au patruns in paraclisul manastirii, zburand in jurul cosciugului. Aceiasi prieteni au venit si la inmormantare, unde s-au intrecut cu preotii slujitori in prohodirea parintelui.
