Maica Maria Skobtova a avut ca numele de
mirean Elisabeta Pilenko. S-a nascut la Riga, pe malul Marii Baltice,
in anul 1891. Mentorul spiritual al Elisabetei a fost Konstantin
Pobedonostev, profesor de drept.
Dupa moartea tatalui, familia sa se muta definitiv la Sankt Petersburg.
Elisabeta se casatoreste la varsta de nouasprezece ani cu Dimitri, un
intelectual socialist. Adera la partidul socialist-revolutionar, socotit
"partidul sacrificiului de sine, care milita pentru dreptate si
echitate sociala". Este arestata, scapa de condamnarea la moarte si se
casatoreste din nou, cu un ofiter, Danilo Skobtov.
In anul 1920 decid sa paraseasca Rusia, stabilind-se la Tbilisi, in
Caucaz. Aici il va naste pe Iuri, primul lor copil. Emigreaza in Turcia,
Serbia si in cele din urma in Franta. Pierde cel de-al doilea copil,
Anastasia, la varsta de patru ani.
La Paris, Elisabeta a descoperit calea spre Dumnezeu. Obtine postul de
secretar al ASCR (Asociatia Studentilor Crestini Rusi) si il intalneste
pe Serghei Bulgakov.
Divorteaza si de Danilo si primeste tunderea in monahism in anul 1923.
Cu aceasta ocazie, arhiepiscopul Evloghi Gheorghievski i-a spus ca
numele ei va fi Maria, in amintirea Sfintei Maria Egipteanca. Si a
intarit-o prin cuvintele: "Daca aceasta, dupa o viata scandaloasa, s-a
retras in desert, asa si tu du-te, vorbeste si lucreaza in desertul
inimilor oamenilor!"
Maria Skobtova reuseste sa cumpere o casa, din diverse donatii si
ajutoare, care va deveni neincapatoare pentru cei lipsiti de adapost.
Una din camerele acestei case va fi transformata in capela. In timp
amenajeaza un alt asezamant social format dintr-un camin, o cantina si o
manastire. In fiecare duminica, in acest asezamant, sustineau
conferinte Nikolai Berdiaev, Serghei Bulgakov si Boris Viseslavtev.
Isi da trupul si sufletul pentru toti marginalizatii societatii:
saracii, cei fara adapost, handicapatii, alcoolicii, prostituatele,
drogatii, criminalii, bolnavii mintali.
La inceperea razboiului din 1939, Maria Skobtova ii indemna pe cei ce
aveau sa intre in lupta, sa-si iubeasca dusmanii. Parisul ajunge sa fie
ocupat de trupele germane si cu aceasta ocazie incep arestarile
emigrantilor. Datorita lucrarii parintelui Dimitri al asezamantului si a
maicii Maria Skobtova, multi evrei au fost botezati si au scapat in
acest mod de moarte (cei care dovedeau ca sunt botezati, scapau de
persecutii). Atat parintele cat si maica Skobtova, au fost descoperiti
ca faceau acest lucru si au fost trimisi in lagarul de la Ravensbruck,
unde au fost gazati si incinerate, pe 31 martie 1945.
Olivier Clement despre Maica Maria Skobtova
"Destinul Maicii Maria subliniaza extraordinara diversificare necesara
Ortodoxiei contemporane. Ea pune o problema extrem de reala - astazi si
maine - pentru Biserica Ortodoxa: aceea a unor noi forme de viata
monahala, in care locul central sa-l ocupe cea de-a doua porunca a
Evagheliei.
Maica Maria a vrut sadevina monahie nu
pentru se integra in traditia monahala eremitica sau chinoviala - in
aceasta din urma inca si mai putin decat in cea dintai - , ci pentru
a-si manifesta angajamentul sau crestin fara intoarcere. Pentru a se
dedica, a se darui total. Inevitabil, ea s-a gasit in contradictie cu
atitudinile traditionale. Oare noua nu ne revine sa realizam dorinta ei?
Cand arhiepiscopul Evloghi a primit
fagaduintele ei monahale, i-a dat drept loc al petrecerii ascetice
„desertul inimilor omenesti”. Ceea ce Maica Maria a dorit, cu multa
vehementa si forta creatoare, cu un simt mai ascutit - aproape anarhic -
a libertatii Duhului Sfant, e ceea ce crestinismul occidental a cautat
si cauta in mici fratii harismatice. Nu este oare acesta un apel pentru
noi, cei de astazi?
Alaturi de traditia marilor „linistiti”
(isihasti) si hranita de ea - izvor mai mult decat oricand necesar -
n-avem oare nevoie si de mari creatori de iubire, de mari creatori de
viata care sa rosteasca si sa faca sa rodeasca 'desertul inimilor'? nu
mai e timpul sa opunem aceste doua lucruri.
Un ultim cuvant, si el impotriva
hagiografilor. Daca o iubim, daca o veneram pe Maica maria, o facem nu
in ciuda dezordinii ei, a ciudateniilor si a pasiunilor ei. Intre atatia
morti evlaviosi si atatia morti delicati, tocmai acestea o fac
extraordinar de vie. Urata si murdara, puternica, mare si voinica - dar
vie.
Patimile ei, compatimirea ei, patimirea ei". (Olivier Clement- Postfata
cartii "Iubirea nebuna de aproapele", Editura DEISIS, Sibiu 2000).
Mitropolitul Antonie de Suroj despre Maica Maria Skobtova
"Maica Maria este o sfanta
a timpului nostru si pentru timpul nostru;
o femeie din carne si sange
locuita de iubirea de Dumnezeu,
care a stiut sa faca fata fara teama
nedreptatilor secolului".
|
