Parintele Vasile Ouatu este unul dintre parintii care au stat in legatura cu lucrarea misionara numita Oastea Domnului. Parintele s-a nascut in anul 1903, in orasul Barlad, regiunea Moldova, si a trecut la cele vesnice in ziua de 19 februarie 1937, fiind inmormantat in cimitirul Ghencea, din Bucuresti.
Biserica Sfanta Treime, zidita cu osteneala jertfelnica a parintelui Vasile Ouatu, se afla in cartierul bucurestean Ghencea, la intersectia dintre bulevardele Calea 13 septembrie si Sebastian. Biserica se afla zidita pe locul unei alte biserici, mai vechi, a carei prima atestare documentara dateaza din anul 1820. Biserica veche a fost construita de Necula Bacanu si de alti negustori, pe terenul cedat de Manastirea Radu Voda, cea care era proprietara intregului sat Lupesti, asa cum se chema pe atunci acesta zona.
Parintele Vasile Ouatu
Parintele Vasile Ouatu s-a nascut in anul 1903, in orasul Barlad. La numai un an dupa ce si-a incheiat studiile, la Facultatea de Teologie din Bucuresti, in ziua de 19 mai 1929, tanarul teolog Vasile s-a casatorit cu tanara Emilia. Slujba de Cununie a fost savarsita la Biserica Sfantul Ciprian (Zlatari), din Bucuresti, de catre parintele Toma Chiricuta. Impreuna cu sotia sa, parintele Vasile va primi de la Dumnezeu trei copii, un baiat si doua fete.
Dupa casatorie, tanarul Vasile isi va depune dosarul de hirotonie pentru Biserica Sfanta Treime (Ghencea), din Bucuresti, alaturi de alti aproape cincizeci de candidati. Numai cu ajutorul lui Dumnezeu, din multimea candidatilor, Vasile Ouatu a fost ales pentru hirotonie pe seama parohiei dorite. Biserica Sfanta Treime se afla in constructie, fiind zidita foarte putin de la pamant. Deoarece planul arhitectural era unul de amploare, eforturile de zidire au fost unele deosebit de solicitante.
Inca din vremea studentiei, parintele a aflat de miscarea misionara Oastea Domnului, initiata de parintele Iosif Trifa. Ajuns preot, parintele Vasile a inchegat in jurul sau o adevarata comunitate de ostasi, adunarile avand loc mai ales in zilele de miercuri si vineri. In scurt timp, adunarile Oastei Domnului, de la Biserica Sfanta Treime (Ghencea), ajunsesera sa fie cele mai ample si renumite din Bucuresti. Cand revista "Iisus Biruitorul" a fost suspendata, parintele Vasile a initiat foaia bisericeasca "Ostasul Domnului".
In mai putin de cinci ani de la hirotonia parintelui pe seama acestui locas de rugaciune, anume in luna noiembrie 1934, biserica avea sa fie sfintita. Din punct de vedere al practicilor liturgice si canonice, parintele Vasile era cunoscut ca fiind un slujitor aspru. Pe langa savarsirea necontenita de slujbe, parintele s-a ostenit cat a putut sa fie inchise localurile si barurile situate in apropierea bisericii. Slujbele facute in casele oamenilor nu incepeau pana ce gazdele nu indepartau din casa toate obiectele neortodoxe, precum statuile, amuletele etc.
Despre raportarea parintelui la cele materiale, un cunoscut de-al sau marturiseste: "Suferea mai bine saracia, decat sa primeasca felurite cadouri, pentru ca nu cumva slujba Domnului sa fie defaimata ori sa fie silit ca pentru aceste cadouri sa ingaduie unele pacate ori sa faca unele inlesniri nepotrivite cu Cuvantul lui Dumnezeu." In aceasta privinta, insusi parintele spunea: "Mai bine sarac si curat. Cand incepi sa primesti daruri, atunci nu poti fi curat in totul, fata de toti. De cele mai multe ori acestea ti-s date pentru a inchide ochii fata de un pacat si a-ti inchide gura fata de o mustrare."
In urma ostenelilor necurmate, inteprinse spre ridicarea bisericii, precum si spre pastorirea credinciosilor, dupa doi ani, anume in anul 1931, parintele Vasile Ouatu se va imbolnavi de plamani, pentru aceasta el fiind nevoit sa se interneze in mai multe spitale. In luna ianuarie a anului 1931, parintele este trimis la un spital de plamani din Sinaia. Dupa o perioada, in acelasi an, el va fi internat in Sanatoriul din Geoagiu, unde se afla, atunci, si parintele Iosif Trifa. In cele din urma, parintele Vasile Ouatu a fost internat la Cluj, aceasta fiind si ultima internare.
In ziua de 19 februarie 1937, fiind in varsta de numai 33 de ani si simtind ca i se apropie ultimul ceas, parintele Vasile si-a chemat sotia si copiii, i-a binecuvantat si le-a spus ca-i iubeste, dupa care si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu. Mai apoi, el a fost inmormantat in cimitirul Ghencea, din Bucuresti, la slujba luand parte si parintele Iosif Trifa.
