Parintele Stefan Marcu este unul dintre
nenumaratii preotii ortodocsi care au marturisit Adevarul si au patimit
pentru credinta si iubirea lor de neam, in lagarele comuniste, fiind
vazut astazi ca un adevarat simbol al rezistentei anticomuniste din
Vrancea. Parintele Stefan s-a nascut in ziua de 28 noiembrie 1906,
intr-o localitate din judetul Vrancea, si a trecut la cele vesnice in
ziua de 28 septembrie 1989, in urma unui accident de masina.
Vreme de 16 ani, parintele Stefan Marcu
a marturisit si a patimit in inchisorile comuniste din Vaslui,
Sadaclia, Tismana, Galati, Jilava, Aiud, Valea Neagra, Peninsula si
Poarta Alba. Ca un veritabil testament de credinta, parintele ne-a lasat
urmatorul cuvant: "Cine se pune in slujba binelui, aduna puzderie de
dusmani in jurul sau. Aici satana isi concentreaza cohortele sale de
diavoli. Uneori e buna si sabia de la cingatoare, dar sabia duhului e
cea mai eficace impotriva raului."
Parintele Stefan Marcu
Parintele Stefan Marcu s-a nascut in
ziua de 28 noiembrie 1906, in localitatea Poiana, judetul Vrancea. Tatak
sau era preot in localitatea vranceana amintita, la randul sau
tragandu-se tot din neam de preotesc. In anul 1928, dupa absolvirea
Seminarului Teologic "Sfantul Gheorghe", din localitatea Roman, tanarul
seminarist Stefan Marcu va merge la Iasi, unde se va inscrie la
Facultatea de Teologie. Peste numai un an, in data de 1 noiembrie 1929,
teologul Stefan este numit profesor, la Scoala de Invatatori din
Focsani, post pe care il va ocupa pana in ziua de 1 decembrie 1931.
In data de 11 ianuarie 1931, teologul
Stefan se va casatori cu tanara Elena Chifulescu, avand drept nas de
cununie pe Corneliu Zelea Codreanu, liderul Miscarii Legionare. Impreuna
cu sotia sa, parintele va primi de la Dumnezeu trei copii, doua fete si
un baiat: Gabriela, Mihaela si Corneliu. Dupa casatorie, Stefan Marcu
este hirotonit preot, pe seama parohiei Nistoresti, unde va sluji cu
abnegatie, pana in ziua de 1 decembrie 1931.
Influentat de nasul sau de cununie,
parintele Stefan Marcu se va inscrie in Miscarea Legionara, in scurt
timp el ocupand chiar functii importante, precum cea de sef legionar
peste judetul Putna. In anul 1933, in urma unor uneltiri politice,
legionarii vor fi aspru pedepsiti, astfel incat parintele Stefan Marcu
este aruncat intr-o celula din Focsani, vreme de o luna, fara nici o
explicatie. Pentru ridicarea unei troite, in localitatea Stroesti, in
data de 14 mai 1936, parintele Stefan Marcu este acuzat iarasi de
"activitate legionara".
In ziua de 25 martie 1938, chiar in
ziua de Buna Vestire, parintele Marcu este arestat si anchetat ca
legionar, dupa ce, in cadrul Sfintei Liturghii, i-a pomenit pe Ion Mota
si Vasile Marin, doi legionari cazuti in lupta, in Spania. In luna
septembrie a aceluiasi an, parintele este trimis in lagarul din Vaslui,
iar mai apoi, in luna noiembrie, in lagarul preotesc din Sadaclia,
judetul Tighina, in Basarabia. Aici, orice obiect religios si de cult
era considerat "material legionar". In ziua de 22 decembrie 1938, el
avea insa sa fie eliberat, intorcandu-se acasa.
In anul 1940, dupa instaurarea
regimului naţional-legionar, parintele Stefan Marcu este numit
conducator al organizatiei legionare din judetul Putna, post ocupat pana
in ianuarie 1941. Legionar fiind, parintele marturisea totusi ca nu era
de acord cu unele fapte legionare: "Aveam impresia ca exista oarecare
discordanta in felul in care intelegeam eu lucrurile si felul cum cautau
altii sa le rezolve."
Incepand cu anul 1941, parintele Stefan
se va retrage in satul natal, ca preot, renuntand complet la orice
forma de manifestare politica. In data de 14 iunie 1942, in urma multor
perchezitii inteprinse de jandarmi in locuinta parintelui, acestia au
gasit o pijama verde. Pentru acest singur motiv, el va fi retinut la
sectie, iar mai apoi, in ziua de 25 decembrie 1942, trimis la Manastirea
Tismana, amenajata in acea vreme ca lagar preotesc. Intr-o celula de la
Tismana, parintele va fi inchis pana in luna aprilie a anului 1943.
Dupa anul 1948, urmarirea parintelui a
inceput cu mult avant. Pentru aceasta, el se va retrage intr-o padure
invecinata, in ultima clipa, insa sotia si fetele vor fi arestate. In
ziua de 25 aprilie 1949, parintele Stefan este si el arestat de
Securitate. Vreme de sapte luni, parintele va fi anchetat incontinuu,
dupa care va fi socotit vinovat, impreuna cu sotia si cu fiica sa cea
mare. In data 14 august 1950, Tribunalul Militar din Galati il condamna
pe parintele la 15 ani de munca silnics si la alti cinci ani de
degradare civica, pentru "uneltire contra ordinii sociale" si pentru
"favorizarea infractorilor".
Pelerinajul marturisitor, prin lagarele
comuniste din Romania, a inceput la Galati, unde a stat intre anii 1950
si 1959, iar mai apoi a continuat prin inchisorile din Jilava (1959) si
Aiud (1951, 1956 si 1959), precum si prin coloniile de munca sinlnica
de la Valea Neagra (1950-1951), Peninsula (1951) si Poarta Alba (1951).
Deoarece s-a imbolnavit de tuberculoza, parintele va fi trimis de mai
multe ori la inchisoarea din Aiud.
Parintele Dimitrie Bejan, care l-a
cunoscut in inchisoarea din Aiud pe parintele Stefan, marturiseste
despre acesta urmatorul eveniment: "Dincolo, pe ladita isi facea
rugaciunea preotul Stefan Marcu, din muntii Vrancei. Andrei Ioan se
apropie in varful picioarelor, plecand de la mine si-l lovi peste obraz:
Ce-i cu semnele astea mistice? Nu stii ca sunt interzise? Vrei sa fim
pedepsiti toti pentru tine ? Marcu, in picioare, ii raspunde senin:
Loveste-ma si pe obrazul celalalt. Si Iuda loveste. Loviturile cad peste
cap si in coasta. Pe fata lui Marcu apare rosul sangelui. Rezemat de
stalpul patului, primeste salbaticele loviri. Iuda urla si loveste: Te
invat eu traire crestina! Martir te fac! Cand Iuda se opreste gafaind,
cu sudori pe frunte, Marcu, tacut, isi face semnul crucii. Iuda se
indeparteaza, maraind sudalmi, cu tot calendarul ortodox." (fragment din
cartea "Vifornita cea Mare").
In data de 21 aprilie 1964, parintele
Stefan Marcu este eliberat din inchisoarea Aiud. Datorita credintei lui
de nezdruncinat, cat si a sinceritatii sale zdrobitoare, multi dintre
securisti si prigonitori vor ajunge sa-l respecte sau sa-l aiba ca
duhovnic, peste ani. In perioada cuprinsa intre 1 octombrie 1964 si 1
ianuare 1975 (pensionarea), a slujit la parohia Maluri, de langa
Focsani. Parintele Stefan Marcu trece la cele vesnice in ziua de 28
septembrie 1989, in urma unui accident de masina.
Teodor Danalache
|
