Parintele Liviu Branzas este unul dintre nenumaratii preoti marturisitori care au fost prigoniti in inchisorile comuniste, pentru iubirea de neam si marturisirea Adevarului. Liviu Branzas s-a nascut in ziua de 16 decembrie 1930, in localitatea Saniob, din judetul Bihor, si a trecut la cele vesnice in ziua de 3 septembrie 1998.
Vreme de 13 ani, parintele Branzas a patimit in urmatoarele inchisori comuniste ale vremii: inchisoarea Oradea, inchisoarea Jilava, mina de plumb din Cavnic, inchisoarera Gherla si inchisoarea Aiud. Ca un testament, parintele ne va lasa urmatorul cuvant: "Cel ce este prietenul durerii nu stie ce inseamna a primi lovituri. Prietenul durerii este prietenul tuturor celor aflati in suferinta."
Parintele Liviu Branzas
Parintele Liviu Branzas s-a nascut in ziua de 16 decembrie 1930, in localitatea Saniob, din judetul Bihor. Parintii sai, oameni simpli si credinciosi, anume Ioan si Ecaterina, au primit de la Dumnezeu patru copii, doi baieti si doua fete: Virgil, Sabina, Liviu si Cornelia.
Tanarul Liviu isi va incepe studiile la scoala primara din satul natal, pe care le va continua insa numai pana in anul 1940, cand el este nevoit sa plece din sat, impreuna cu familia. In urma celebrului "Dictat de la Viena", familia Branzas se refugiaza in localitatea Finis, din acelasi judet. Aici, tanarul isi va termina studiile gimnaziale, pentru ca mai apoi sa se inscrie la Liceul "Samuil Vulcan", din localitatea Beius.
Anul 1950 se face inceput al unei grele perioade pentru tanarul Liviu Branzas. Astfel, dupa ce sta ascuns prin sate de munte vreme de aproape doi ani, in ziua de 15 noiembrie 1951, el este arestat pentru "activitate anticomunista". In urma procesului, caruia i se cunoastea inca dinainte verdictul, tanarul este condamnat la 25 de ani de munca silnica, pentru "uneltire contra ordinii sociale". Impreuna cu Liviu Branzas vor fi arestati si condamnati, cu aceeasi sentinta, tatal sau, Ioan, si fratele sau, Virgil.
Vreme de 13 ani, pana in anul 1964, cand a fost emis decretul de eliberare a tuturor detinutilor politici, Liviu Branzas a fost prigonit in mai multe inchisori comuniste ale vremii: inchisoarea Oradea, inchisoarea Jilava, mina de plumb din Cavnic, inchisoarera Gherla si inchisoarea Aiud. In urma participarii la o ampla greva a foamei, el va fi inchis in celula numita "Zarca", adica in cea mai de temut celula a vremii.
"In inchisoare se traia un fragment din agonia noptii dramatice din Ghetsimani. Eram sortiti durerii si nimeni din cer sau de pe pamant nu se indura de noi. Parea ca steaua sperantei a pierit de pe cer, cazand in abisul neantului. Si totusi, din adancuri, o porunca ne mana spre culmi. Frigul, foamea, carcera, lanturile, catusele, bataia, izolarea, inactivitatea silnica, permanenta prigonire, orice contact cu realitatea de afara fracturata, toate aceste forme de distrugere si dezumanizare muscau din fiinta noastra. Purtam Crucea, urcand cu indarjire acest calvar neintrerupt si nimeni nu ne ajuta sa depunem, pentru o clipa macar, povara care ne strivea. Pe aceasta Golgota nu se putea depune Crucea nici pentru un minut. Ea trebuia dusa fara incetare, si purtarea ei devenea posibila numai pentru ca sufletul renuntase demult sa bata la portile unei libertati vremelnice. El batea la portile cerului cu credinta si smerenie. Intemnitatii pareau niste sihastri ce si-au asumat asceza maxima pentru purificarea si transfigurarea interioara. Doreau cerul, mantuirea, asceza impusa devenise o asceza mistica. Nu era o dezertare de la viata, ci o transfigurare a ei. Era o transcendere a luptei, a nazuintelor, a eforturilor, pe un plan spiritual superior. Era un miracol aceasta traire mistica, aceasta scoala a suferintei transfigurate." (Parintele Liviu Branzas)
Pe cand era in Aiud, marturisitorul Liviu Branzas a avut sansa de a locui, vreme de cateva luni, in aceeasi celula cu parintele Dumitru Staniloae, cu care va lega o stransa prietenie, continuata si dupa eliberare. Probabil, aceste cateva luni petrecute langa vrednicul de pomenire parinte Staniloae l-au facut pe Liviu Branzas sa se indragosteasca incurabil de slujirea preoteasca.
In anul 1964, odata cu eliberarea tuturor detinutilor politici, va fi eliberat si Liviu Branzas. Dupa eliberare, el se casatoreste cu o tanara crestina, cei doi primind de la Dumnezeu o fiica. Mai apoi, in anul 1968, la varsta de 38 de ani, marturisitorul Liviu Branzas reuseste sa se inscrie la Facultatea de Teologie din Sibiu, intrand primul, inaintea tuturor.
In anul 1969, tanarul teolog Liviu Branzas este hirotonit preot. Despre acest moment, parintele avea sa spuna: "M-am dezbracat de zeghea vargata, ca sa imbrac haina preoteasca, cele mai onorante uniforme in acest veac ateu si totalitar, dar cele mai greu de purtat." Mai apoi, vreme de 22 de ani, el va sluji ca preot, in bisericile din satele Iacobeni, Tureni si Suceagu. Desi i se interzisese sa ii catehizeze pe copii, parintele Liviu se va stradui din rasputeri in vederea educarii crestine a celor mici.
"Pastor bun, ingrijindu-se de oile lui, de staulul lor, pazindu-le de lupii care ranjeau prin preajma, fratele nostru, preotul Liviu Branzas nu si-a precupetit linistea, odihna, sanatatea, viata lui, care ii cerea acum si putina ingrijire. Neobosit, ca un apostol al vremurilor noastre, el a adaugat frumuseti neasemuite ravnei pentru Casa Domnului, pentru pasunea duhovniceasca pe care o avea in grija." (Nae Nicolau)
Asociatia Fostilor Detinuti Politici din Romania (A.F.D.P.R.) este o asociatie care a luat fiinta in data de 2 ianuarie 1990, avand drept tinta urmatoarele scopuri: continuarea luptei contra comunismului si a oricaror forme totalitare; apararea drepturilor si intereselor legitime ale membrilor sai; restabilirea adevarului istoric cu privire la evenimentele din perioada 1945-1989 si in continuare, pana in zilele noastre; stabilirea de relatii cu asociatii din tara si strainatate, in vederea realizarii unor obiective comune. In cadrul congreselor asociatiei, parintele Liviu Branzas este ales duhovnic.
Parintele Liviu Branzas a trecut la cele vesnice in ziua de 3 septembrie 1998. Parintele marturisitor isi va rosti fara frica gandurile, in articole si cuvantari locale. In anul 1999, articolele si cuvantarile sale, tinute in cadrul congreselor amintite, au fost publicate volumul intitulat "Martor intr-un proces moral".
