Parintele Ioan Gutu a fost unul dintre
marii parinti romani rugatori din Sfantul Munte Athos. Nascut in anul
1906, in regiunea basarabeana Soroca, si trecut la cele vesnice in ziua
de 5 decembrie 1996, in chilia sa din Sfantul Munte, parintele Ioan Gutu
a trait si a murit intr-o smerenie desavarsita.
Ca un adevarat testament duhovnicesc,
parintele Ioan Gutu ne-a lasat cuvantul dupa care el insusi si-a
intocmit faptele: "Sa iubim toate faptele cele bune in mod egal, dar sa
incepem cu frica de Dumnezeu si sa terminam cu dragostea pentru El, care
este cununa tuturor faptelor bune. Rugaciunea sa mearga inaintea
tuturor faptelor bune. Mai multa rugaciune, mai multa smerenie, mai
multa dragoste de Dumnezeu ne vor conduce cu usurinta spre Imparatia
Cerurilor. Sa ne rugam unii pentru altii si sa avem nadejde ca nu ne
lasa Dumnezeu. Totusi, noi nu ne putem mantui fara ispite, rabdare si
pocainta."
Parintele Ioan Gutu de la Colciu
Parintele Ioan Gutu s-a nascut in anul
1906, in localitatea basarabeana Popesti, regiunea Soroca. In anul 1926,
dupa ce va termina cele patru clase primare, potrivit obiceiului
vremii, la varsta de numai 19 ani, tanarul Ioan va pleca in Sfantul
Munte Athos, unde se va aseza in schitul vatopedin "Colciu", in chilia
inchinata Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul.
Peste numai doi ani de ucenicie, in anul
1927, tanarul a fost tuns in monahism. Peste alti doi ani, in anul
1929, el va fi hirotonit ierodiacon, iar mai apoi, in anul 1931,
ieromonah. Incepand cu anul 1951, vreme de aproape patruzeci de ani,
parintele Ioan Gutu va petrece singur la Colciu, toti ceilalti
vietuitori trecand treptat la cele vesnice.
Mai tarziu, in urma unei vizite facute
la chilia athonita de la Colciu, tatal sau, bucuros de curatenia vietii
fiului sau, i-a spus acestuia din urma: "Ingrijeste-te sa mori aici!"
Astfel, in chilia de la Colciu, el va va petrece in nevointe
duhovnicesti pana la moarte, adica vreme de peste saptezeci de ani. In
tot acest timp, parintele Ioan Gutu nu a plecat din Sfantul Munte decat
numai o singura data, iar atunci din ascultare de duhovnicul sau,
ieromonahul Ilie Vulpe.
Despre acest ieromonah smerit, parintele
Dionisie Ignat, vietuitor in Chilia Sfantul Gheorghe - Colciu, spune:
"Parinte duhovnicesc i-a fost parintele Ilie Vulpe, dar in scurt timp
batranii au murit si el a ramas singur zeci de ani. Noi am trait cu
parintele Ioan ca fratii: nu era nici o deosebire intre cele doua chilii
ale noastre. Toate sarbatorile si toate praznicele mari, vesnic le-am
facut la un loc. Parintele Ioan Gutu a fost cel mai riguros implinitor
al vietii monahale pe care l-am cunoscut vreodata, un monah dintre cei
mai buni si un om foarte ravnitor si bun. Au incercat si altii sa
locuiasca cu el, dar n-au fost in stare. Era doar preot, nu si duhovnic.
De cand a murit ultimul parinte duhovnicesc din chilie, din smerenie,
el nu a mai slujit niciodata."
Pentru toti cei care l-au cunoscut, desi
nu spovedea, parintele Ioan Gutu a fost cu adevarat un mare parinte
duhovnicesc: postea tot timpul, mancand numai o data la cateva zile;
priveghea tot timpul, noaptea odihnindu-se numai cateva ceasuri; se ruga
tot timpul, facand nenumarate metanii.
Odata, cand un frate mai tanar i-a cerut
cuvant de folos parintelui Ioan, acesta din urma i-a spus: "Eu sunt un
om simplu si nu am cuvinte de folos. Cer si eu de la altii mai sporiti
sfat si povatuire duhovniceasca. Dar, daca vom implini fagaduintele
calugaresti si vom savarsi calatoria vietii asa cum am inceput-o, sa
avem nadejde de mantuire."
In ultimii ani ai vietii sale, din
pricina nevointelor si a indelungatilor ani, parintele s-a imbolnavit.
Chiar si asa, nechemand nici un medic, el si-a continuat pana in sfarsit
canonul sau monahal, nimic lasand deoparte. Pentru aceasta, cu mai bine
doua luni inainte de trecerea sa la cele vesnice, parintele a spus
ucenicului sau data plecarii sale din aceasta lume.
Parintele Ioan Guta a adormit in Hristos
in ziua de 5 decembrie 1996, la varsta de 91 de ani, dupa o viata
sfanta. In ziua de 3 decembrie, el s-a spovedit la parintele Dionisie
Ignat, a participat la slujbele din zi si s-a impartasit cu Sfintele
Taine. Mai apoi, cerandu-si iertare de la toti vietuitorii din Colciu,
parintele s-a retras linistit in chilia sa. Potrivit ucenicului sau,
ieromonahul Augustin, parintele Ioan Gutu a fost "un model de smerenie
in toate: la imbracaminte, la mancare, la chilie, la vorba... in toate;
am invatat multe de la dansul".
Teodor Danalache
| 
