Parintele Dumitru Argint este cunoscut mai ales pentru slujirea sa, ca ultim preot, inainte de demolare, la Manastirea Vacaresti, din Bucuresti. Parintele s-a nascut in ziua de 16 iunie 1907, intr-o localitate din judetul Husi, si a adoarme in Domnul in ziua de 16 mai 1988, la varsta de 81 de ani.
Manastirea Vacaresti, cunoscuta si ca Inchisoarea Vacaresti, a fost un ansamblu arhitectonic monahal, construit intre anii 1716-1736, in stil brancovenesc, de catre domnitorii Nicolae si Constantin Mavrocordat. In pofida valorii lui nationale, arhitecturale, istorice si culturale, ansamblul monahal de la Vacaresti a fost demolat in anul 1986, din ordinul lui Nicolae Ceausescu.
Parintele Dumitru Argint
Parintele Dumitru Argint a fost ultimul preot ortodox care a slujit in Manastirea Vacaresti, mai inainte ca aceasta sa fie demolata, de comunisti. Parintele s-a nascut in data de 16 iunie 1907, in localitatea Siscani, judetul Husi. In vremea celui de-al Doilea Razboi Mondial, tanarul Dumitru este inrolat in arma, fiind trimis pe front, in Regimentul 2 Dorobanti; aici, avand functia de capitan, parintele ii slujea pe soldati ca preot militar. Pentru slujirea sa nationala, militara si duhovniceasca, printre multele decoratii pe care le-a primit, parintelui i-a fost daruita si "Steaua Romaniei, cu spada".
Intors de pe front, in ziua de 17 iulie 1947, parintele Dumitru Argint este randuit ca preot slujitor la Manastirea Vacaresti. La acea data, in curtea manastirii functiona deja Inchisoarea Vacaresti, amenajata intr-o laterala a vechiului ansamblu monahal. Pentru aceasta, ocazional, detinutilor li se permitea sa participe la sfintele slujbe, in biserica manastirii.
In scaunul spovedaniei, parintele era rugat adesea de detinuti sa transmita mesaje si ganduri bune catre rudele din lume, care nu aveau voie sa ajunga la ei. Pentru aceasta, dar mai ales pentru lucrarea lui puternic misionara, parintele Dumitru Argint a inceput sa fie mult prigonit de comunisti.
In ziua de 10 august 1948, la miezul noptii, precum era obiceiul, parintele Dumitru Argint a fost arestat de securisti. In urma arestarii, vreme indelungata, sotia si cele doua fiice ale parintelui vor ramane fara nici o veste.
Pentru "multiplicarea de publicatii interzise", parintele va fi judecat de Tribunalul Militar Bucuresti, care il va si condamna la patru ani si jumatate de inchisoare. Precum se obisnuia adesea, arestarile politice nu erau facute pentru pedepsire, ori pentru indreptare, ci pentru inlaturarea din societate. Pentru aceasta, mai apoi, parintele va fi condamnat la alti cinci ani de inchisoare.
Familia parintelui a inceput si ea sa fie prigonita. Astfel, sotia sa, invatatoare pana la acea data, a trebuit sa accepte concedierea si angajarea, ca muncitoare, la Uzinele Chimice Romane. In urma muncilor epuizante, luptandu-se singura cu sulurile de linoleum, femeia va fi din ce in ce mai slabita sufleteste, insa nu si trupeste.
Mai intai, parintele Dumitru Argint a fost aruncat in inchisoarea din Balta Alba, iar mai apoi a fost mutat in alte inchisori, precum Aiud, Caransebes si Jilava. Anii petrecuti in inchisorile comuniste au facut din parintele Dumitru un adevarat martir, el fiind batut si umilit fara masura. Dupa eliberare, slab la trup, dar nu si in credinta, parintele a evitat sa vorbeasca de chinurile suferite in inchisoare.
Deoarece nu a putut sa se intoarca in biserica, ca preot slujitor, parintele Dumitru Argint a lucrat mai intai ca muncitor necalificat, iar mai apoi ca tamplar si gestionar de magazie. Abia in anul 1966 parintelui i s-a permis din nou sa slujeasca, fiind trimis la Biserica 23 August. Mai apoi, intre anii 1967-1977, el a fost randuit preot paroh, la o biserica din Balta Alba. Parintele Dumitru Argint a trecut la cele vesnice in ziua de 16 mai 1988, la varsta de 81 de ani, dupa o viata de martir - marturisitor al Adevarului.
