Nicolae Purcarea este unul dintre
nenumaratii marturisitori care au fost prigoniti in temnitele comuniste
din Romania. Nascut in ziua de 13 decembrie 1923, in localitatea Brasov,
marturisitorul Nicolae Purcarea, de profesir contabil, va patimit vreme
de 20 de ani, in urmatoarele inchisori comuniste ale vremii: Pitesti,
Poarta Alba, Valea Neagra, Craiova, Gherla, Codlea, Culmea, Periprava,
Galati, Jilava si Aiud. Dupa douazeci de ani de patimire, Nicolae
Purcarea avea sa spuna: "Nu cel ce tine bata in mana e puternic, ci cel
ce rezista loviturilor, el iese biruitor."
Nicolae Purcarea
Nicolae Purcarea s-a nascut in data de
13 decembrie 1923, in localitatea Brasov, in cartierul Scheii
Brasovului. In anul 1936, pe cand avea numai 13 ani, tanarul Nicolae va
incepe sa simpatizeze Fratiile de Cruce, miscari care impartaseau
convingeri legionare. Potrivit marturiei sale, el s-a inrolat in
gruparea legionara pentru ca, "oricat de indiferent erai, nu aveau cum
sa nu te miste cantecele legionare", cantece patriotice ce inspirau pe
romani la libertate si rezistenta nationala.
In anul 1939, la varsta de 16 ani,
Nicolae Purcarea va fi ales membru al unei Fratii de Cruce din zona
Brasovului. La numai un an distanta, in anul 1940, maresalul Antonescu a
inceput sa ii aresteze pe minorii care participau la marsuri si adunari
legionare. Fiind arestat si Nicolae, pe atunci in varsta de numai 18
ani, el va fi condamnat la 15 ani de inchisoare, pentru "activitate
legionara si terorism", si inchis, mai intai, la inchisoarea din Brasov,
iar, mai apoi, in inchisorile din Vacaresti, Pitesti si Alba Iulia.
Peste patru ani de detentie, in anul
1944, maresalul Antonescu a hotarat ca toti minorii sa fie eliberati din
inchisori, avand intentia ascunsa de a-i inrola pe toti in armata, spre
a-i trimite pe front. El va fi inrolat in Regimentul 89 de infanterie
de la Tarlungeni, judetul Brasov. In acelasi an, in ziua de 23 august,
Nicolae Purcarea va fi arestat iarasi, de aceasta data sub invinuirea de
"prim dusman al poporului". In inchisoarea din Brasov, el va sta inchis
pana in toamna anului 1945.
Fiind eliberat, vreme de trei ani,
studentul pe atunci Nicolae Purcarea, va urma cursurile Academiei
Comerciale din Brasov, insa din pricina unei cuvantari tinute in ziua de
24 ianuarie 1950, el va fi aprig urmarit de Securitate, drept pentru
care se va si refugia in padurile de langa Curtea de Arges. Fiind prins
de securisti, el va fi condamnat la alti sapte ani de inchisoare.
Fiind judecat la sediul din Craiova, in
anul 1950, studentul Nicolae va fi dus la inchisoarea din Pitesti, unde
erau dusi toti studentii, "pentru reeducare". Programul de "reeducare"
instituit la inchisoarea din Pitesti viza mai intai lepadarea de
credinta ortodoxa si de convingerile politice anterioare condamnarii,
iar mai apoi transformarea din victima in calau.
Dupa sapte luni de torturi fizice si
psihice, studentul Nicolae Purcarea va fi trimis la Canal, pe
santierul-inchisoare de la Poarta Alba, avand ca punct de lucru
segmentul Cernavoda-Agigea. In toamna aceluiasi an (1950), el va fi
judecat pentru a doua oara, tot la Craiova, fiind mai apoi trimis la
inchisoarea din Jilava. Mai apoi, el va fi trimis la mina din Gherla,
unde va fi aspru pedepsit, fiind izolat vreme de sapte luni, pentru
marturisirea celor petrecute la inchisoarea din Pitesti.
Abia in anul 1956 el va fi eliberat din
inchisoare si trimis, cu domiciliu fortat, in localitatea Latesti, in
campia Baraganului. Condamnarea la "domiciliu fortat" implica parasirea
localitatii decat numai pana la o distanta de maxim 15 kilometri. Acum o
va intalni pe cea care ii va ajunge sotie, un om asemenea lui, care a
patimit vreme de opt ani in inchisorile comuniste.
In anul 1958, la putin timp dupa
casatorie, cei doi vor fi separati si inchisi iarasi: sotia a fost
inchisa in temnitele din Miercurea-Ciuc si Oradea, iar Nicolae a fost
inchis in lagarul de munca silnica din Noua Culme, nu departe de
Constanta. Dupa o perioada petrecuta in temnitele din Delta, in anul
1960, Nicolae Purcarea va fi expediat la inchisoarea Aiud. In aceeasi
perioada vor fi inchisi la Aiud unii dintre marii ganditori si traitori
ai vremii, precum Petre Tutea si Mircea Vulcanescu.
Nicolae Purcarea va fi eliberat din
temnita Aiudului in anul 1964. Prigonitul se va retrage la casa
parinteasca, intr-un vechi cartier al Brasovului, dedicandu-si mai tot
timpul sculpturii in lemn. Referindu-se la sculptura, el va spune:
"Norocul meu a fost ca am avut un tovaras de viata: sculptura. Prin
sculptura mi-am gasit libertatea."
Teodor Danalache
| 
