Gheorghe Jimboiu este unul dintre marturisitorii romani care si-au dat viata pentru pastrarea dreptei credinte si a demnitatii nationale, in inchisorile comuniste. Tanarul s-a nascut in data de 20 octombrie 1921, in localitatea Vela, din judetul Dolj, si a trecut la cele vesnice in inchisoarea Aiud, in data de 27 mai 1963.
Vreme de 15 ani, el a marturisit si a patimit in inchisorile din Brasov, Jilava, Craiova, Caransebes, Vacaresti, Gherla, Targu Ocna, Codlea si Aiud. Pe patul de spital, desi grav bolnav de ficat si de tuberculoza, Gheorghe Jimboiu nu a primit nici un fel de ingrijiri medicale.
Gheorghe Jimboiu
Gheorghe Jimboiu s-a nascut in familia unor simpli tarani din localitatea Vela, judetul Dolj, fiind singurul copil al familiei. Inca in scoala fiind, baiatul va ramane orfan de tata, drept pentru care se va stradui sa ii fie mamei lui un sprijin de nadejde.
Despre tanarul Gheorghe Jimboiu, marturisitorul Aristide Lefa, avea sa spuna: "Avea cele mai deosebite maini pe care le-am vazut la un om: nefiresc de subtiri, cu degete foarte lungi, maini facute anume pentru rugaciune sau pentru un mare pianist." Cu toate acestea, pentru ca ramasese singurul sprijin al familiei sale, el nu va putea alege o cariera de artist, spre care tindea cu precadere sufletul sau, ci o cariera economica, inscriindu-se la Academia Comerciala din Brasov.
Student fiind, el se va simti atras de ideile morale vehiculate de legionari, drept pentru care se va si inscrie intr-o Fratie de Cruce. Pentru calitatea sa de membru al Miscarii Legionare, in anul 1941, el va fi arestat. Fiind inchis, mama sa va ramane fara singurul ei sprijin trupesc si sufletesc.
Gheorghe Jimboiu va fi eliberat dupa data de 23 august 1944, insa pentru rezistenta sa anticomunista, el va fi arestat iarasi, de asta data pentru 15 ani de munca silnica. A doua arestare a avut loc in anul 1948, in baza faptului ca tanarul curajos devenise sef al studentimii legionare din regiunea Brasovului.
In urma anchetei savarsita cu ocazia celei de a doua condamnari, el va fi batut cu atata cruzime, incat se va imbolnavi de ciroza hepatica, ficatul durandu-l pana in cele din urma zile ale sale. Deoarece a indeplinit misiunea de sef legionar, el trebuia dus la inchisoarea din Pitesti, pentru "reeducare", insa deoarece se va imbolnavi de tuberculoza, el va fi dus la inchisoarea Targu Ocna, un fel de inchisoare-spital.
In celulele de la Targu Ocna, tanarul Jimboiu ii va intalni pe unii dintre cei mai de seama rugatori din temnitele comuniste, precum au fost Valeriu Gafencu si arhimandritul Gherasim Iscu. Desi nu si-a marturisit niciodata dorinta de a imbratisa viata monahala ori slujirea preoteasca, cuviosul Gheorghe s-a aratat acelora care l-au cunoscut drept un adevarat duhovnic, inaintea sa fiecare putand sa-si deschida sufletul cu multa usurinta.
Despre curatia sufleteasca a tanarului Jimboiu, marturisitorul Ioan Ianolide, va marturisi urmatoarele: "Intre noi s-a distins din primul moment. Rostea zilnic, pe langa rugaciunile obisnuite, de cincizeci de ori Psalmul 50, dedicandu-l de fiecare data unui om sau unei cauze. Se ruga uneori in pat, alteori la plimbare, numai sa fie linistit. Era senin si evident desprins de cele lumesti. Credea nelimitat. Izvorau din el curatenie si intelepciune, bunatate si severitate, pace, dar si lupta, certitudine si neobosita cautare. Inseta dupa apele cele mai adanci ale vietii launtrice."
Dupa o perioada petrecuta in inchisoarea Targu Ocna, alaturi de cuviosul Valeriu Gafencu, tanarul Jimboiu este mutat, mai intai, in inchisoarea din Caransebes, iar, mai apoi, in inchisorile din Gherla si Aiud, unde va si ramane pana in ultima zi a vietii sale.
In anul 1954, el se ruga neincetat intr-o celula din inchisoarea Gherla. Despre viata curata a tanarului, precum si despre rugaciunea sa neincetata, marturisitorul Dumitru Bordeianu, avea sa spuna: "Un tanar curat trupeste si sufleteste, inzestrat cu o mare blandete si bunatate. Spunea mereu rugaciunea inimii, traind numai pe coordonatele dragostei fata de celalalt. Nu auzeai de la el un singur cuvant de razbunare si ura. Un inger in trup. N-am intalnit un altul, indiferent de varsta sau de pregatire, care sa inteleaga Ortodoxia si sa-L iubeasca pe Hristos, ca Jimboiu. Din momentul in care l-am cunoscut, n-am mai citit Vietile Sfintilor ca pe o lectura oarecare."
Gheorghe Jimboiu a adormit intru Hristos in anul 1963, in inchisoarea Aiud, cu o moarte senina si linistita, asemenea cuviosilor. Amintindu-se despre cumintenia mortii lui Jimboiu, parintele marturisitor Liviu Branzas, avea sa spuna: "Sunt convins ca acest traitor profund al lui Hristos a fost trimis de Pronie ca sa vad cum se apropie de moarte un om care a pasit peste pragul sfinteniei. Privindu-l, simt ca este omul de care m-as rusina cel mai mult, daca mi-ar cunoaste pacatele. Nu pentru ca m-ar judeca cu asprime, deoarece el este omul pe care l-am simtit traind dragostea frateasca in modul cel mai pur, ci pentru ca, in timp ce el zboara prin sfere celeste, eu zac neputincios si ticalos in genuna."
