S-a născut în 1910, în Goleştii Argeşului, de mic copil ajungând în
grija părinţilor rugători ai Mănăstirii Frăsinei. Aici s-a format
duhovniceşte, apoi, împreună cu alţi fraţi, l-a urmat pe părintele
Visarion Toia pentru a reînvia Schitul Lainici, din ţinutul Gorjului. În
1941 a fost hirotonit preot, doi ani mai târziu
finalizându-şi studiile la Facultatea de Teologie din Bucureşti. În
1950, patriarhul Justinian l-a numit duhovnic al Catedralei patriarhale
din Bucureşti, părintele Ghenoiu îndeplinind această slujire până la
sfârşitul pământesc (1984). Între 1954 şi 1958, a ocupat postul de
director al seminariilor de la Curtea de Argeş şi Bucureşti, iar timp de
patru ani, înainte de trecerea la cele veşnice, s-a ocupat personal
pentru restaurarea şi înnoirea duhovnicească a Schitului "Sf. Nicolae"
Sitaru-Ilfov. A fost unul dintre cei mai apreciaţi duhovnici din
capitala ţării, într-o
perioadă de mari încercări pentru credinţa neamului românesc.
| 
