Constantin Oprisan, cunoscut si sub
numele de "Costache", este unul dintre nenumaratii sfinti ai
inchisorilor. Nascut in ziua de 16 martie 1921, in localitatea bacaoana
Oncesti, si trecut la cele vesnice in ziua de 26 iulie 1958,
marturisitorul Constantin Oprisan a patimit neinchipuit de mult in
inchisorile din Buchenwald, Rostok, Pitesti, Gherla, Targu Ocna,
Vacaresti si Jilava.
Amintindu-si de marturisitorul Oprisan,
parintele Gheorghe Calciu Dumitreasa a dat urmatoarea marturie: "Era ca
un sfant; nu vorbea mult. Dar fiecare cuvant care iesea din gura lui
era un cuvant sfant - numai despre Hristos, numai despre dragoste, numai
despre iertare. Isi rostea rugaciunile si, auzindu-l cum le spune,
stiind cat de mult suferea, eram profund impresionati. Vorbea despre
credinta, despre dragoste, despre rugaciune. Se ruga tot timpul."
Constantin (Costache) Oprisan
Constantin Oprisan s-a nascut in data
de 16 martie 1921, in localitatea Oncesti, judetul Bacau. In anul 1940,
dupa ce absolva un liceu din Bacau, tanarul Constantin se va alatura
unei Fratii de Cruce, miscare locala legionara. Odata cu inceputul
prigoanei impotriva legionarilor, comandata de generalul Antonescu,
tanarul Costache va fugi in exil, la inceputul anului 1941 el oprindu-se
in Germania. Cu aceata ocazie, tanarul participa la cursurile de
filosofie sustinute de renumitul Martin Heidegger.
Chiar daca se afla in exil, el nu a
putut scapa de prigoana, caci nazistii nu vor fi nici ei partizani cu
legionarii, urmand exemplul comunistilor. Astfel, la inceputul anului
1943, impreuna cu alti noua tineri legionari, Costache Oprisan este
aruncat in lagarul nazist din Buchenwald. In ziua de 24 august 1944, in
urma unui bombardament initiat asupra lagarului, Costache va scapa
impreuna cu o mare parte dintre detinuti.
Odata eliberat, el va face nenumarate
incercari de a se intoarce in tara. Dupa teminarea unei scoli militare
germane, el va fi incadrat intr-un grup ce urma a fi parasutat in
Romania, spre a lupta imptriva bolsevicilor. Datorita unor schimbari
politice, in primavara anului 1945, grupul sau nu va mai fi parasutat,
precum era planul. Chiar si asa, cei trei reprezentanti ai grupului
(Marinescu, Oprisan si Cretu) iau hotararea sa plece spre tara,
strabatand pe jos Ungaria.
Odata ajuns in tara, tanarul Costache
Oprisan va fi numit sef al Fratiilor de Cruce din intreaga tara. In anul
1946, el se va inscrie la Facultatea de Litere si Filosofie din Cluj,
unde va studia sub indrumarea profesorilor Lucian Blaga si Dumitru
Rosca. In anul 1947, tanarul Costache Oprisan se casatoreste cu tanara
Constanta, continuand insa si reorganizarea miscarilor legionare.
In noaptea zilei de 14 mai 1948,
Costache Oprisan este arestat de securisti si inchis in temnita din
Jilava. In urma sentintei, care il condamna la 25 de ani de munca
silnica, studentul Oprisan este trimis la inchisoarea Pitesti, alaturi
de toti ceilalti studenti arestati. Deoarece conducerea il banuia pe
Costache Oprisan a fi comandantul legionar al inchisorii, el va fi
torturat mai mult decat oricare altul.
Costache Oprisan a fost chinuit
saptamani la rand, fara nici o pauza, fiecare detinut fiind obligat sa-l
bata pana la epuizare. Chiar si asa, el a fost un adevarat motiv de
incurajare pentru ceilalti detinuti. In cartea sa, numita "Coborarea in
iad", marturisitorul Neculai Popa afirma despre Costache Oprisan
urmatoarele: "Era pentru noi ca un far care ne lumina calea, spre a ne
scoate din intunericul in care ne zbateam, in urma intunecatelor zile
traite in inchisoarea din Pitesti."
In toamna anului 1951, detinutul
Oprisan este dus la inchisoarea din Gherla, in renumita celula "nr. 99".
Procesul de "reeducare" va continua si aici, intocmai. Imbolnavindu-se
de tuberculoza, in urma neincetatelor batai si a conditiilor crunte de
trai, Costache Oprisan este trimis la inchisoarea din Vacaresti.
In anul 1958, el va fi trimis la
inchisoarea din Jilava, unde va fi inchis in locul de exterminare, numit
"Casimca". Celulele din acest loc erau situate la cativa metri sub
pamant, fara iluminare naturala si fara alta aerisire decat trei gauri
in usa, cu apa curgand continuu pe pereti.
In celula cu Oprisan erau inchisi si
parintele Gheorghe Calciu Dumitreasa, Iosif V. Iosif si Marcel Petrisor.
Intr-un gest maxim de lepadare de sine, parintele Calciu isi va taia
venele, scurgand sange in gamela, pentru ca, dupa decantarea hematiilor
sa-i dea sa bea limfa lui Costache Oprisan, care pierduse aproape tot
sangele. Oprisan va trece la cele vesnice in ziua de 26 iulie 1958.
Amintindu-si de marturisitorul Oprisan,
parintele Gheorghe Calciu Dumitreasa a dat urmatoarea marturie: "Era ca
un sfant; nu vorbea mult. Dar fiecare cuvant care iesea din gura lui
era un cuvant sfant - numai despre Hristos, numai despre dragoste, numai
despre iertare. Isi rostea rugaciunile si, auzindu-l cum le spune,
stiind cat de mult suferea, eram profund impresionati. Vorbea despre
credinta, despre dragoste, despre rugaciune. Se ruga tot timpul."
Teodor Danalache
| 
