Atunci cînd Credinţa e primejduită, poruncă Domnului este de a nu păstra tăcere.
Dacă e vorba de Credinţă, nimeni nu are dreptul să zică: "Dar cine sunt
eu? Preot, oare? N-am nimic de-a face cu acestea. Sau un cîrmuitor?
Nici acesta nu doreşte să aibă vreun amestec. Sau un sărac care de-abia
îşi cîştigă existenţa? … Nu am nici cădere, nici vreun interes în
chestiunea asta. Dacă voi veţi tăcea şi veţi rămâne nepăsători, atunci
pietrele vor striga, iar tu rămâi tăcut şi dezinteresat?
Sinodul nu este aceasta: să se întrunească simplu ierarhi şi
preoţi, chiar dacă ar fi mulţi; ci să se întrunească în numele Domnului,
spre pace şi spre păzirea canoanelor… şi nici unuia dintre ierarhi nu i
s-a dat stăpânirea de a încălca canoanele, fără numai să le aplice şi
să se alăture celor predanisite, şi să urmeze pe Sfinţii Părinţi, cei
dinaintea noastră… Sf. Ioan Gură de Aur a spus deschis că duşmani ai lui Hristos sunt nu numai ereticii, ci şi cei aflaţi în comuniune cu ei.
Avem poruncă de la însuşi Apostolul Pavel ca, atunci cînd
cineva învaţă ori ne sileşte să facem orice alt lucru decît am primit şi
decît este scris de canoanele Sinoadelor ecumenice şi locale, acela
urmează a fi osândit, că nefăcând parte din clerul sfinţit. Nici un sfânt nu a încălcat legea lui Dumnezeu; dar nici nu s-ar fi putut numi sfânt, dacă ar fi călcat-o…
Şi chiar dacă am fi păcătoşi în multe, totuşi suntem
ortodocşi şi mădulare ale Bisericii Universale, îndepărtându-ne de orice
erezie şi urmînd oricărui Sinod recunoscut ca ecumenic sau local. Şi nu
numai acestora, ci şi hotărârilor pe care le-au luat şi le-au
propovăduit Sinoadele. Nici nu este ortodox desăvărşit, ci pe jumătate, cel care crede că are dreapta credinţă, dar nu se alătură dumnezeieştilor Canoane.
Sfântul Teodor Studitul,
| 
